Anulare somaţie de plată. Hotărâre din 11-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 20943/193/2013
Dosar nr._ Cerere în anulare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SEC’IA CIVILĂ
Ședința publică din data de 11.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. - C.
GREFIER: M. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect cerere în anulare somație de plată, formulată de contestatoarea S.C. T. C. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. S. I. S.R.L.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 04.12.2013, ulterior pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea în anulare înregistrată la data de 23.09.2013 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, contestatoarea S.C. T. C. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. S. I. S.R.L., a solicitat instanței să se anuleze sentința nr. 4373/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2012, iar pe fond să se respingă cererea de emitere a unei somații de plată ca nefondată.
În motivarea cererii, se arată că în baza relațiilor comerciale, intimata creditoare a livrat către contestatoarea debitoare carburanți, fiind emisă factura fiscală nr. 280/14.03.2012.
Contestatoarea învederează instanței că motivarea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece s-ar fi reținut că factura fiscală nu a fost achitată, iar procedura de citare nu s-ar fi realizat în mod corespunzător, fiind în imposibilitatea de a depune întâmpinare și a propune probe.
Se mai invocă faptul că respectiva creanță nu ar fi certă și exigibilă, motivat de faptul că suma de plată ar fi de doar 23.600 lei, omițându-se din calcul suma de 10.000 lei, achitată în anul 2012 cu ordin de plată.
Totodată, contestatoarea menționează că la momentul desfășurării relațiilor comerciale a contestat calitatea combustibilului, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a mai achitat diferența de 23.600 lei.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1023 N.C.civ. și art. 8 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosar un extras de cont (fila 7 dosar).
Cererea în anulare a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 19,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimata, legal citată, a trimis reprezentant în instanță și a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii în anulare.
În motivarea întâmpinării, intimata menționează că cererea în anulare este neîntemeiată deoarece societatea contestatoare recunoaște livrarea combustibilului și emiterea facturii fiscale nr. 280/14.03.2012.
Se învederează instanței că eventuala plată a sumei de 10.000 lei, efectuată după formularea somației de plată și neadusă la cunoștința instanței, nu poate duce la împiedicarea executării silite.
Intimata susține faptul că societatea contestatoare, prin extrasul de cont depus la dosar, recunoaște implicit existența unui debit de 23.600 lei.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.
În susținere, intimata a depus la dosar înscrisuri: filele 16 - 19.
Pentru justa soluționare a cauzei a fost atașat dosarul nr._/193/2012 în care a fost pronunțată somației de plată nr. 4373/15.04.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reține următoarele:
În fapt, prin sentința nr. 4373/15.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/193/2012 a fost admisă cererea formulata de intimata - creditoare S.C. S. I. S.R.L. și în consecință contestatoarea - debitoare S.C. T. C. S.A. a fost somată să plătească în termen de 30 de zile suma de 33.600 lei lei reprezentând contravaloare marfă, potrivit facturii fiscale nr. 280/14.03.2012. Contestatoarea a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a pronunțat sentința reținând că între intimata S.C. S. I. S.R.L. și contestatoarea S.C. T. C. S.A. au existat raporturi comerciale în formă simplificată, intimata livrând mărfuri contestatoarei (combustibil), care a semnat de primire factura fiscală emisă (fila 5 dosar nr._/193/2012).
S-a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată permite realizarea creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
În prezenta cerere în anulare se contestă, în principal, faptul că instanța de fond a reținut că factura fiscală nu a fost achitată, iar procedura de citare nu s-ar fi realizat în mod corespunzător, fiind în imposibilitatea de a depune întâmpinare și a propune probe.
Totodată, contestatoarea a susținut că respectiva creanță nu ar fi certă și exigibilă, motivat de faptul că suma de plată ar fi de doar 23.600 lei, omițându-se din calcul suma de 10.000 lei, achitată în anul 2012 cu ordin de plată.
Cu privire la primul motiv, respectiv faptul că instanța a reținut că factura fiscală nr. 280/14.03.2012 nu a fost achitată, debitul fiind de 33.600 lei, se constată că S.C. T. C. S.A. a fost citată la fiecare termen de judecată, citațiile fiind primite în mod corespunzător de un funcționar însărcinat cu primirea corespondenței, acesta aplicând și ștampila societății (filele 12, 24și 27 dosar nr._/193/2012). Cu toate acestea, debitoarea nu a trimis reprezentant în fața instanței, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât instanța a procedat în consecință, pronuntând o hotărâre în baza probelor de la dosar.
În plus, contestatoarea nu a depus documentul cu care dorește să probeze achitarea parțială a debitului nici în cadrul dosarului nr._, respectiv ordinul de plată. Debitoarea nu a făcut decât să depună la dosar o fișă analitică a clientului S.C. S. I. S.R.L., însă acest înscris emană de la debitoare, instanța apreciind că acesta nu poate face, prin el însuși, dovada plății
Cu privire la cel de-al doilea motiv, respectiv faptul că procedura de citare nu s-ar fi realizat în mod corespunzător, fiind în imposibilitatea de a depune întâmpinare și a propune probe, instanța va avea în vedere cele menționate anterior, respectiv că debitoarea a fost citată în mod corespunzător la fiecare termen de judecată, dar nu a trimis reprezentant în fața instanței, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 8 alin. 5 din O.G. nr. 5/2001, instanța urmează a respinge cererea în anulare, urmând a păstra sentința civilă nr. 4373/15.04.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/193/2012.
***
Referitor la cererea privind obligarea contestatoarei S.C. T. C. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, instanța va pronunța o soluție de respingere. Astfel, instanța va avea în vedere faptul că S.C. S. I. S.R.L. a semnat o împuternicire de reprezentare juridică (fila 16 dosar), prin care a împuternicit pe consilierul juridic G. N. să reprezinte societatea în fața Judecătoriei B.. Împuternicirea de reprezentarea a fost întocmită ca urmare a semnării contractului de prestări servicii din data de 22.10.2013, încheiat între S.C. Finance Consulting S.R.L., societate profesională de consultanță și reprezentare juridică, reprezentată de asociat unic și administrator - consilier juridic G. N. și S.C. S. I. S.R.L. La dosar s-a depus și dovada cheltuielilor de judecată solicitate - factura fiscală . nr. 9 din data de 23.10.2013 în valoare de 1.500 lei (fila 18 dosar).
Cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească.
În conținutul cheltuielilor de judecată intră taxele de timbru, timbru judiciar, onorariile avocaților și experților, cheltuieli făcute pentru administrarea probelor ori pentru deplasarea părților și martorilor la instanță, eventual și cazarea lor, dacă locuiesc în altă localitate decât cea a sediului instanței. Intră, de asemenea, în cuantumul cheltuielilor de judecată, sumele plătite pentru deplasarea instanței cu ocazia cercetării locale, precum salariul cuvenit părților sau martorilor pentru ziua când s-au deplasat la instanță și pe care nu le-au încasat de la locul lor de muncă.
Trebuie de amintit faptul că prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un recurs în interesul legii și, în aplicarea dispozițiilor art. 46 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că cererile de autorizare și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile.
Pentru a pronunța această soluție, instanța supremă a reținut, printre altele, faptul că activitățile juridice de consultanță, de reprezentare și asistență juridică, precum și de redactare de acte juridice, inclusiv a acțiunilor introductive în instanță, cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor, apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, în raporturile cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină, constituie, după caz, activități specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995, cu modificările și completările ulterioare, profesiei de notar public (art. 8, 9 și 10 din Legea nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare) sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare).
Curtea supremă a recunoscut faptul că anumite activități juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acțiuni, de exercitare și motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar astfel de activități le sunt permise a le presta numai în condițiile reglementate prin art. 1 - 4 din Legea nr. 514/2003, adică în calitatea lor de funcționari publici sau de angajați, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.
De aceea, cât timp prin art. 5, 20 și 21 din Legea nr. 514/2003 este permisă organizarea consilierilor juridici doar în asociații profesionale, cu respectarea legii privind asociațiile și fundațiile, iar textul art. 21 din Statutul consilierilor juridici nu numai că depășește în mod vădit cadrul instituit prin legea în baza căreia a fost adoptat, dar contravine și normelor cu caracter imperativ înscrise în art. 67 - 81 din Codul de procedură civilă, care se referă la modul de reprezentare a părților în instanță și la asistența judiciară, nu se justifică admiterea constituirii, de către consilierii juridici, de societăți comerciale având ca obiect de activitate consultanță, asistență și reprezentare juridică.
Făcând trimitere la motivarea deciziei amintite, instanța consideră că activitatea prestată de societățile comerciale având ca obiect de activitate consultanța, asistența și reprezentarea juridică este ilegală (contravine normelor procedurale cu caracter imperativ).
În aceste condiții, reținând că rolul instanței în procesul civil este și acela de a veghea la respectarea procedurii, nefiind admis ca judecătorii să încurajeze practici ilegale, apar ca nefiind necesare plățile efectuate de partea care a câștigat procesul unor societăți comerciale care desfășoară activitate ilegală. Suma plătită pentru o activitate contrară normelor imperative nu poate fi necesară.
Așadar, în lumina celor de mai sus, instanța va constata nulitatea absolută a clauzei în virtutea căreia a fost plătit onorariul consilierului juridic și va respinge solicitarea acordării acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată.
Văzând că cererea în anulare este legal timbrată, conform dispozițiilor art. 3 lit. o1) rap. la art. 11 din lg. nr. 146/1997,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare somație de plată, formulată de contestatoarea S.C. T. C. S.A., cu sediul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimata S.C. S. I. S.R.L., cu sediul în D., .. 12 B, jud. B..
Menține dispozițiile sentinței nr. 4373/15.04.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/193/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, data de 11.12.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Plecat în concediu de creștere copil
Semnează președintele instanței
Red. M.C.C.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/03.07.2014
| ← Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 1667/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6768/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
