Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9997/2013. Judecătoria BOTOŞANI

Sentința nr. 9997/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 7053/193/2013

Dosar nr._ Cerere cu valoare redusă

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

Ședința Camerei de Consiliu din 21.10.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. A.

GREFIER – H. A.

SENTINȚA C I V I L Ă NR. 9997

Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta . B., prin reprezentant în contradictoriu cu pârâtul M. B., având ca obiect cerere cu valoarea redusă.

La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu lipsesc părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Verificându-și competența în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 1027 alin. 1 raportat la art. 107 Noul Cod procedură civilă.

Instanța apreciază că în prezenta cauză procedura specială cu privire la cererile de valoare redusă este admisibilă față de dispozițiile art. 1025 și 1028 Noul Cod procedură civilă.

De asemenea, instanța constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că pârâtul nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.

În temeiul art. 238 Noul Cod procedură civilă, instanța estimează că cercetarea procesului se va finaliza la prezentul termen de judecată.

În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosar.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 03.04..2013, sub nr._, reclamanta . B., prin reprezentant a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, reglementată de art.1025-1032 Noul Cod procedură civilă, obligarea pârâtului M. B. la plata sumelor de:

  1. 65,70 lei reprezentând contravaloare cote comune de energie termică aferente perioadei noiembrie 2010 – aprilie 2012;
  2. penalități în procent de 0,04% pe zi de întârziere, ce se vor calcula de la data promovării acțiunii și până la data achitării integrale a debitului;
  3. 50,30 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

În motivare se arată că reclamanta a furnizat către Asociația de proprietari nr. 57 B., din care face parte și pârâtul, servicii și utilități în baza contractului de furnizare energie termică nr. 57T din 01.10.2010 încheiat cu aceasta, conform art. 294 alin. 1, art. 296 alin.3 și art. 300 alin. 3 lit. a) din Ordinul ANRSC nr.91/2007 și art.42 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.51/2006.

Ulterior, la acest contract, reclamanta a încheiat actul adițional nr.1 cu Asociația de proprietari nr. 57 B. (în virtutea calității sale de mandatar al proprietarilor în relațiile cu terții), prin care părțile, de comun acord, au convenit ca unitatea furnizoare să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual pentru toți proprietarii din condominiu, conform procedurii de determinare, repartizare, facturare consumuri aprobată de ANRSC.

Întrucât pârâtul face parte din Asociația de proprietari nr.57 B. cu care s-a încheiat contractul de furnizare energie termică nr. 57T din 01.10.2010, completat prin actul adițional nr. 1, toate actele juridice încheiate de asociația de proprietari în limitele legii și competențelor pe care le deține sunt opozabile membrilor asociați, inclusiv prevederea potrivit căreia . facturează și încasează în mod individual de la proprietarii de apartamente contravaloarea serviciilor prestate.

Se mai precizează că pârâtul este deconectat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, astfel încât pe numele său a fost facturat doar contravaloarea energiei termice folosite pentru încălzirea spațiilor comune.

Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006, Legii nr. 230/2007, HG nr. 1588/2007, Ordinului nr. 483/2008 al ANRSC, Ordinului 343/2010 și art. 1025-1032 Noul Cod procedură civilă.

În dovedire s-au depus copii după contractul de furnizare a energiei termice nr. 57T din 01.10.2010 și actul adițional nr. 1, situația facturilor restante, facturile fiscale.

Reclamanta a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului unității.

În temeiul art. 223 alin. 3 Noul Cod procedură civilă s-a solicitat judecata acțiunii și în lipsa reprezentantului unității.

Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.

Pârâtul M. B. nu a formulat răspuns la cerere de chemare în judecată.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanta reține următoarele:

La data de 01.10.2010, între reclamanta . B., în calitate de furnizor și Asociația de Proprietari nr. 57, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 57T, al cărui obiect îl constituie furnizarea energiei termice pentru suprafața echivalentă termic, la persoanele și operatorii economici prevăzuți în anexa 2, pe o durată nedeterminată.

Ulterior, reclamanta a încheiat cu Asociația de Proprietari nr.57 B. actul adițional nr.1 la contractul nr.57T din 01.10.2010 de furnizare a energiei termice, prin care părțile convin ca, începând cu data de 01.10.2010, pentru proprietarii/locatarii din blocurile arondate Asociației nr. 57 B., reclamanta . procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează.

Instanța reține că, potrivit art. 13 din Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, autoritățile de reglementare competente pentru serviciul de alimentare cu energie termică sunt A.N.R.S.C. și/sau A.N.R.E., după caz, iar conform art. 14 alin. 1, A.N.R.S.C. elaborează, stabilește și urmărește aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel național, necesar funcționării pieței de energie termică, în condiții de eficiență, concurență, transparență și protecție a consumatorilor.

Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 343/2010 emis de ANRSC pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum, cantitatea de energie termică repartizată fiecărui proprietar se stabilește ca sumă între consumul individual și cota-parte din consumul comun dintr-o unitate de calcul.

De asemenea, conform art. 9 din Ordinul nr. 343/2010 emis de ANRSC cantitatea de energie termică aferentă consumului comun în imobile de tip condominiu, indiferent dacă pentru individualizarea costurilor se utilizează repartitoare de costuri sau contoare de energie termică individuale la nivel de apartament, se repartizează proporțional cu cota indiviză și se achită de toți proprietarii din cadrul condominiului, indiferent dacă sunt sau nu racordați la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice.

Instanța mai reține că pârâtul M. B. este debranșat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, cum însăși reclamanta recunoaște în cererea de chemare în judecată, fiind obligat să achite doar contravaloarea cotei-părți din consumul comun.

Se constată că Ordinul nr. 343/2010 a fost supus verificării legalității de către instanță însă, prin Decizia nr. 2789 din 05.06.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice împotriva sentinței nr. 216 din 30 mai 2011 a Curții de Apel Suceava și modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, astfel încât acest act normativ este legal și obligă proprietarii imobilelor de tip condominiu să achite contravaloarea energiei termice consumate în instalațiile care tranzitează spațiile comune, situație în care se găsește și pârâtul.

În baza contractul nr. 57T din 01.10.2010 completat cu actul adițional nr. 1 și a dispozițiilor Ordinului nr. 343/2010, reclamanta a procedat la facturarea cantităților individuale pentru încălzire aferente consumurilor comune de energie termică în perioada noiembrie 2010 – aprilie 2012, fiind emise facturi fiscale pentru un consum total în sumă de 65,70 lei.

Potrivit art. 36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c) din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.

Totodată, potrivit art. 42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.

Conform înscrisurilor aflate la dosar, pârâtul are o datorie către reclamantă în suma de 65,70 lei, reprezentând contravaloarea cotelor comune de energie termică aferentă perioadei noiembrie 2010 –aprilie 2012.

În ceea ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitorul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.

Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei . și în sarcina pârâtului M. B. în sumă de 65,70 reprezentând contravaloarea cotelor comune de energie termică aferentă perioadei noiembrie 2010 –aprilie 2012.

Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta . și va obliga pârâtul M. B. la plata sumei de 65,70 lei reprezentând contravaloarea cote comune energie termică furnizată în spațiile comune în perioada noiembrie 2010-aprilie 2012 și penalități de întârziere în cuantum de 0,04%/zi întârziere, de la data înregistrării acțiunii, 03.04.2013 și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art. 1031 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtului căzut în pretenții, va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 50,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamanta . B., C.U.I._, J_, cu sediul în mun. B., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul M. B., cu domiciliul în mun. B., ., ., ., jud. B..

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 65,70 lei reprezentând contravaloarea energiei termice furnizată în perioada noiembrie 2010-aprilie 2012 și penalități de întârziere în continuare în cuantum de 0,04%/zi întârziere, de la data înregistrării acțiunii, 03.04.2013 și până la achitarea integrală a debitului.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50,30 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..

Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică din 21.10.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Redactat .> Tehnoredactat A.H.

Ex. 4 / 31.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9997/2013. Judecătoria BOTOŞANI