Plângere contravenţională. Sentința nr. 9257/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9257/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 4549/193/2013
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 01.10.2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE – A. C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.9257
Pe rol judecarea cererii având ca obiect « plângere contravențională», formulată de petentul PALIMARU A. în contradictoriu cu intimatul I. JUDETEAN DE POLITIE BOTOSANI.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 17.09.2013, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2013, apoi pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.03.2013, sub nr._, petentul P. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul IPJ B., înlocuirea cu avertisment a sancțiunii aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, din data de 15.02.2013.
În motivarea cererii de chemare în judecată, petentul a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, dar apreciază că sancțiunea este prea aspră, având în vedere că, de obicei, respectă prevederile legale.
Cererea nu este motivată în drept.
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar înscrisuri.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din OG nr. 2/2001.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, apreciind că sancțiunea aplicată este proporțională cu pericolul social al faptei, răspunzând necesităților de ordin sancționator și preventiv.
În vederea justei soluționări a cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat,instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, din data de 15.02.2013, întocmit de SPR-IPJ B., petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 72 din Hotărârea nr. 69 din 1 februarie 2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări.
În fapt, s-a reținut că la data de 15.02.2013, petentul a condus microbuzul cu numărul de înmatriculare_, efectuând un transport de 28 de persoane, deși capacitatea admisă era de 21 de persoane.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesului-verbal de contravenție este întocmit pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 72 din Hotărârea nr. 69 din 1 februarie 2012, conform căruia constituie contravenție nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare.
Petentul recunoaște săvârșirea faptei, dar apreciază că sancțiunea nu este corect individualizată.
Pentru aceste considerente, și având în vederea constatarea directă a agentului constatator, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 8.000 lei. Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 7 din Hotărârea nr. 69 din 1 februarie 2012, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin. (3), precum și de contextul social și economic, cuantumul veniturilor nete ale petentului (f. 16), precum și atitudinea sa de recunoaștere a faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată nu este corect individualizată, aceasta fiind excesivă prin raportare la pericolul social concret al faptei contravenientului.
În ceea ce privește posibilitatea instanței de a reduce sancțiunea aplicată sub minimul sancțiunii amenzii stabilit prin norma contravențională, deși nu este expres reglementată, această posibilitate rezultă din ansamblul reglementării și din principiile generale ale dreptului.
Astfel, sintagma cuprinsă în art. 21 alin. (3), potrivit căreia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, nu poate fi înțeleasă ca o referire doar la limitele pedepsei amenzii, deoarece, pe de o parte, textul nu face această distincție, iar pe de alta, conform art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001, sancțiunile contravenționale principale sunt avertismentul și amenda contravențională. Prin urmare, atunci când norma contravențională nu înlătură în mod expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului, limita minimă a sancțiunii va fi avertismentul.
Interpretarea în sens contrar contravine principiului qui potest majus, potest . mai mult poate și mai puțin), precum și principiilor sancționării progresive și al proporționalității, așa cum acestea emană din reglementarea art. 21.
Posibilitatea instanței de a aprecia asupra individualizării sancțiunii prin reducerea pedepsei amenzii sub minimul sancțiunii amenzii stabilit prin norma contravențională răspunde nu doar imperativului de legalitate al activității judiciare, dar și cerințelor de echitate.
Astfel, spre deosebire de agentul constatator care aplică sancțiunea, instanța are în vedere la individualizare și alte criterii, cum sunt circumstanțele personale ale contravenientului, pe care agentul constatator nu le putea cunoaște la data aplicării sancțiunii. În virtutea acestei prerogative, instanța poate să aprecieze asupra proporționalității sancțiunii astfel încât să dea valență nu doar necesităților de ordin sancționator și preventiv, ci și efectivității sancțiunii, care poate fi redusă la un cuantum care nu depășește în mod absolut posibilitățile concrete ale petentului de a o achita.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită în parte cererea și să dispună reducerea cuantumul sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._, din data de 15.02.2013, de la suma de 8.000 lei, la suma de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de petentul PALIMARU A., domiciliat în mun.B., Al.Scurtă nr.1, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. JUDETEAN DE POLITIE BOTOSANI
Reduce cuantumul sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._, din data de 15.02.2013, de la suma de 8.000 lei, la suma de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored. A.C.
4 ex./12.12.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9997/2013. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 28-11-2013,... → |
|---|
