Contestaţie la executare. Sentința nr. 9258/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9258/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 10829/193/2012
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 01 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M. D.
GREFIER: B. A.
Sentința civilă nr. 9258
Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul D. G., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta încheiere și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.07.2012, sub nr._, având ca obiect contestație la executare, contestatorul D. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B., anularea formelor de executare silită demarate în baza somației de executare nr. 7/_ /140 în dosarul de executare nr. 58/26.06.2012 și a Titlului executoriu nr.58/26.06.2012.
În motivare se arată că în anul 2007 a fost înființată ., având ca asociați și administratori pe D. G. și pe R. M. D., cu obiect principal de activitate 9302 ”coafura și alte activități de înfrumusețare” . Această societate a avut o cifră de afaceri foarte mică și motivat de faptul că era plătitoare de TVA, având cheltuieli foarte mari de funcționare nu reușea să își achite toate obligațiile lunare în ciuda eforturilor reclamantului. În aceste condiții, la finele lunii noiembrie 2009 s-a decis închiderea punctului de lucru unde destașura efectiv activitatea .. Astfel, arată reclamantul, încă din anul 2009 punctul de lucru al . a fost închis - așa cum rezultă din adresa înregistrată sub nr._/30.11.2009 la DGFP B., din înștiințarea formulată de acesta și înregistrată sub nr._/30.11.2009 la DGFP B., adresa nr._/20.11.2009 formulată de DGFP B. prin care a fost defiscalizată casa de marcat a . și procesul verbal de desigilare și preluare memorie fiscală nr._/30.11.2009. D. urmare, de la data de 01.12.2009 . nu a mai desfășurat niciun fel de activitate.
La data de 09.06.2011 s-a înaintat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței asupra ., iar la data de 14.06.2011 această cerere a fost admisă, societatea intrând astfel sub incidența procedurii insolvenței, intimata înscriindu-se la masa credală, fiind creditorul majoritar al societății.
Cu privire la anularea formelor de executare silită demarată împotriva contestatorului în baza somației de executare nr. 7/_ /140 din dosarul de executare nr. 58/26.06.2012 se arată că acest lucru se impune, având în vedere faptul că DGFP B. a demarat și procedura de recuperare a obligațiilor fiscale în conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Fiscală, creîndu-se astfel o reală inadvertență, din moment ce intimata încearcă la momentul de fată să-si recupereze presupusul debit (care nu îndeplinește caracterul cert) pe mai multe căi, cu atât mai mult cu cât în fiecare procedură adoptată, sumele pe care contestatorul le-ar datora către bugetul de stat sunt diferite: 29.577 lei în somația de executare și titlul executoriu din 21.03.2012, 55.676 lei în cadrul cererii de atragere a răspunderii subsemnatului în procedura insolvenței, 51.551 lei în cadrul somației de executare nr. 7/_ /140 din dosarul de executare nr. 58/26.06.2012 . Într-adevăr, arată contestatorul că DGFP B. poate alege orice cale de recuperare, dar trebuie să opteze pentru una dintre aceste căi, în virtutea principiului “electa una via non datum recursus ad alteram”.
Raportat la situația expusă anterior, apreciază contestatorul că prin punerea în executare a titlului executoriu la acest moment se încearcă ocolirea prevederilor speciale ale procedurii insolvenței, care obligă orice creditor ce deține o creanță asupra debitorului aflat în insolvență să-și realizeze creanța doar în cadrul acestei proceduri a insolvenței, din moment ce răspunderea reglementată de art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței are o natură juridică delictuală, cu un caracter special.
Deasemenea, creanța intimatei D.G.F.P. B. a fost valorificata prin intermediul procedurii insolvenței, respectiv depunerea de către intimată a declarației de creanță în dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței debitoarei ., cererea fiind aprobata și dispunându-se înscrierea în tabelul creditorilor.
Se invocă în continuare prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, conform cărora de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Ori, în acest context, creditoarea DGFP B. nu poate demara nicio procedura extrajudiciară cum este și cea a executării silite, în desconsiderarea prevederilor art. 36 din legea insolvenței.
Totodată, arată contestatorul că potrivit art. 39 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 creditorul titular al unei creanțe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retentie de orice fel poate solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanta sa și valorificarea imediată, în cadrul procedurii [...]. Ori, se susține că dat fiind faptul că legea 85/2006 trebuie aplicată cu prioritate în cauză, în mod clar valorificarea creanței împotriva debitoarei se poate face numai în cadrul procedurii de insolventă, chiar și după ridicarea suspendării de către judecătorul sindic.
Față de aceste aspecte, apreciază contestatorul că toate formele de executare silită astfel pornite împotriva sa sunt netemeinice și nelegale, chiar abuzive, întrucât eludează prevederile legii nr. 85/2006 urmărindu-se îndestularea creanței cu încălcarea drepturilor creditorilor înscriși în procedura insolvenței și a dispozițiilor imperative cu privire la procedura de urmat în cauză.
Cu privire la anularea titlului executoriu nr. 58/26.06.2012 contestatorul arată că așa cum prevede C.P.F., pentru existenta unui titlu executoriu se cere existența unui titlu de creanță, în speță a unei decizii emise de organul fiscal competent, arătând îîn continuare textele legale aplicabile unei asemenea situații ce conduc la transformarea titlului de creanță în titlu executoriu.
Arată în continuare contestatorul că pentru opozabilitatea titlului executoriu ce i-a fost comunicat la data de 03.07.2012, era necesara existenta unui titlu de creanța, act administrativ fiscal, act care, conform dispozitiilor legale, ar fi trebuit comunicat acestuia, intrucat numai in aceste conditii ar fi putut demara procedura specială a contestatiei prealabile in conformitate cu dispozitiile Titlului IX din Codul de Procedura Fiscală.
In aceste condiții, se concluzionează faptul că somația si titlul executoriu comunicat contestatorului au fost emise si communicate fara respectarea prevederior codului de procedura fiscala, sens in care dispu-nerea acestor masuri si declanșarea executării silite în această manieră l-au pus în imposibilitate de a formula aparari in cunoștința de cauza, din moment ce subsemnatul nu se cunosc natura si temeiul acestor pretinse obligații de plata.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum 194 lei și pentru dovedirea ei s-au depus o . înscrisuri: încheierea nr. 139 din 14.06.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 6062/40F/2011, cererea adresată privind deschiderea procesurii simplificate a insolvenței, proces verbal de desigilare și preluare memorie fiscală din 30.11.2009, adresele formulate de contestator și adresate DGFP B. – Biroul Autorizații și răspunsul comunicat, declarația nr_ depusă la ANAF B..
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă. În motivarea acestei poziții s-a arătat că, Administrația Finanțelor Publice Municipala B., in calitate de organ de colectare a creanțelor bugetare a inceput executarea silita impotriva contestatorului D. G., prin transmiterea somației de plata nr._/ 21.03.2012, in conformitate cu prevederile art. 145 din Codul de Procedura Fiscala, insotită de Titlul executoriu nr._/ 21.03.2012, aferent acesteia si obligatoriu de întocmit in procedura executării silite fiscale conform art. 141 alin. 1 indice 1 din Codul de Procedura Fiscala, precum si prin masura popririi asupra disponibilităților bănești ale acestuia din, care rezulta ca debitorul petent - D. G. figureaza in evidentele fiscale cu obligații fiscale in cuantum de 51.551 lei( somația facand obiectul contestatiei la executare in dosarul nr._ aflat pe rolul Judecatoriei B. cu soluție de respingere, pronunțată în data de 25.09.2012.
Se arată că aceasta suma in cuantum de 51.551 lei reprezintă obligațiile petentului catre bugetul general consolidat al statului, avand la baza, ca titlu de creanța, Decizia de răspundere solidara nr._/ 20.06.2011 emisa de autoritatea fiscala in conformitate cu prevederile art. 27, pct. 2 lit. d din Codul de Procedura Fiscala modificat prin O.U.G. nr. 54/2010, transmisa petentului, prin posta cu dovada de primire in data de 1.07.2011. Totodata, mai precizează intimata, că a fost trimisa contestatorului D. G. si „ Notificarea” nr._/ 14.09.2012, prin care acesta este incunostintat asupra existentei premisei valorificării bunurilor imobile sechestrate asigurator prin procesul verbal de sechestru asigurator nr._/ 19.05.2011.
Se precizează însă că aceasta notificare nu întrunește caracteristicile unui act administrativ fiscal si nici ale unui act de executare ( ca cele mentionate mai sus), intrucat desi aparține organului fiscal, nu a fost emisa in aplicarea legislației fiscale in sensul ca nu stabileste, nu modifica si nu stinge drepturi si obligații fiscale pentru a fi inclusa in categoria actelor administrativ fiscale si nici un raport de drept executional, pentru a fi inclusa in categoria actelor de executare si care sa poata fi contestata pe calea contestatiei la executare, rolul sau fiind acela de a aduce la cunostinta petentului, consecințele neachitarii de buna voie a obligației bugetare stabilita printr-un titlu de creanța care a devenit, s-a transformat deja in titlu executoriu( Decizia de atragere a răspunderii solidare nr._/ 20.06.2011). D. urmare, este de retinut ca, organul de executare fiscal nu a procedat la evaluarea bunurilor sechestrate asigurator in vederea valorificării acestora asa cum susține contestatorul in prezenta acțiune.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus copii ale actelor aflate în dosarul de executare ( f. 23 – 81 d.).
La dosarul cauzei, a fost trimis spre conexare dosarul nr._/193/2012 și întrucât instanța a constatat că există o strânsă legătură între obiectul și cauzele celor două dosare, părțile fiind aceleași, instanța a dispus conexarea lor.
În acest din urmă dosar, calitatea de contestator o au D. G. și D. C., care, în contradictoriu cu AFP B., contestă executarea pornită împotriva lor de către intimată, solicitând anularea tuturor formelor de executare pornite împotriva lor, arătând că în data de 03.10.2012 au primit notificarea privind evaluarea bunului sechestrat prin care se comunică faptul că urmează evaluarea bunurilor ce au făcut obiectul procesului verbal de sechestru asigurător nr._/19.05.2011 prin care s-a aplicat sechestru asigurător asupra unor bunuri imobile proprietate comună codevălmașă.
În întâmpinarea formulată, AFP B. arată în esență că notificarea nr._/14/09.2012 prin care contestatorii sunt încuniștiințați asupra existenței premisei valorificării bunurilor imobile sechestrate asigurător prin procesul verbal de sechestru asigurător nr._/19/05.2911, nu întrunește caracteristicile unui act administrativ fiscal si nici ale unui act de executare, intrucat desi aparține organului fiscal, nu a fost emis in aplicarea legislației fiscale in sensul ca nu stabileste, nu modifica si nu stinge drepturi si obligații fiscale pentru a fi inclus in categoria actelor administrativ fiscale si nici un raport de drept executional, pentru a fi inclusa in categoria actelor de executare si care sa poata fi contestata pe calea contestatiei la executare, rolul sau fiind acela de a aduce la cunostinta petentului, consecințele neachitarii de buna voie a obligației bugetare stabilita printr-un titlu de creanța care a devenit, s-a transformat deja in titlu executoriu( Decizia de atragere a răspunderii solidare nr._/ 20.06.2011). D. urmare, este de retinut ca, organul de executare fiscal nu a procedat la evaluarea bunurilor sechestrate asigurator in vederea valorificării acestora asa cum susțin contestatorii in prezenta acțiune.
Analizând cererea contestatorilor și ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 20.06.2011, Administrația Finanțelor Publice B. a emis Decizia de răspundere solidară nr._ (f. 40-41d.), a contestatorului D. G., în calitate de administrator al S.C. DYAS CENTER SRL, ca urmare a declarării acesteia ca fiind insolvabilă, prin Procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/18.05.2011, motivat de faptul că s-au identificat elemente care stabilesc legătura de cauzalitate între starea de insolvabilitate a debitoarei și administrator, prin faptul că în perioada exercitării mandatului, cu rea-credința, nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita și declara în totalitate obligațiile fiscale. Creanța pentru care a fost atrasă răspunderea solidară a contestatorului D. G., în cuantum total de_ lei, este formată din suma de_ lei reprezentând debit principal și_ lei accesorii, aspect ce reiese din Decizia de răspundere solidară.
Titlul de creanță a fost comunicat contestatorului la data de 01.07.2011 (fila 61d), fără a fi contestat de debitor în termenul legal de 30 de zile la organul fiscal emitent.
La data de 26.06.2012, Administrația Finanțelor Publice B. a emis Titlul executoriu nr.58 pentru suma totală în cuantum de_ lei, în care a fost evidențiată Decizia de atragere a răspunderii solidare nr._/20.06.2011 atât pentru debitul principal cât și pentru accesorii( f. 25d.) și somația nr.7/_ /140, acestea fiind comunicate contestatorului la data de 03.07.2012, cu confirmare de primire, fila 55.
Conform art.110 alin.3 Cod procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii, printre acestea fiind enumerată și decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art.28 Cod procedură fiscală.
Potrivit art.141 Cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu în care se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, precum și accesoriile aferente acestora, iar titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Instanța mai reține că nici un titlul executoriu nu se poate emise în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, obligațiile fiscale principale sau accesorii.
În cazul de față, instanța constată că atât debitul principal în cuantum de_ lei cât și accesoriile în cuantum de_ lei, au fost evidențiate în titlul de creanță reprezentant de Decizia de atragere a răspunderii solidare nr._/20.06.2011 și astfel, în mod legal a emis intimata Titlul executoriu nr.58/26.06.2012 pentru suma totală de_ lei.
Instanța nu poate verifica apărările contestatorului privind actul administrativ reprezentant de titlul de creanță, respectiv Decizia de atragere a răspunderii solidare, întrucât legiuitorul a stabilit o procedură specială de competența instanței de contencios administrativ, iar în cadrul contestației la executare silită reglementată de dispozițiile art.172 Cod procedură civilă se poate face contestație doar împotriva actelor de executare efectuate cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare.
Apărarea contestatorilor referitoare la faptul că prezenta executare este abuzivă în contextul în care . a intrat în insolvență este netemeinică întrucât tocmai datorită declarării stării de insolvabilitate prin procesul verbal nr_/_, s-a ajuns în situația verificării existenței elementelor care stabilesc legătura de cauzalitate între starea de insolvabilitate a persoanei juridice și administrator, reținându-se că în perioada exercitării mandatului său, cu rea credință, nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita și declara în totalitate obligațiile fiscale.
Referitor la susținerea contestatorilor că intimata a demarat două proceduri de executare prin prezenta executare și prin înscrierea la masa credală a ., încălcându-se astfel drepturile creditorilor înscriși în procedura insolvenței, instanța reține faptul că prin sentința nr. 318/17.05.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_, instanța a constatat inexistența bunurilor și averilor bănești în averea societății debitoare, astfel încât recuperarea creanțelor pe această cale nu este posibilă.
Referitor la contestația formulată împotriva notificării privind evaluare bunului sechestrat, instanța reține caracterul inadmisibil al acesteia, motivat de faptul că aceasta notificare nu întrunește caracteristicile unui act administrativ fiscal si nici ale unui act de executare, intrucat nu stabileste, nu modifica si nu stinge drepturi si obligații fiscale pentru a fi inclusa in categoria actelor administrativ fiscale si nici un raport de drept executional, pentru a fi inclusa in categoria actelor de executare si care sa poata fi contestata pe calea contestatiei la executare, rolul sau fiind acela de a aduce la cunostinta petentului, consecințele neachitarii de buna voie a obligației bugetare stabilita printr-un titlu de creanța care a devenit, s-a transformat deja in titlu executoriu( Decizia de atragere a răspunderii solidare nr._/ 20.06.2011).
Constatând că nu există neregularități procedurale în efectuarea actelor de executare contestate întocmite de organul fiscal, care să conducă la sancțiunea nulității relative sau absolute a acestora, instanța va pronunța o soluție de respingere a contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererile având ca obiect contestație la executare formulate de contestatorii D. G. și D. C., ambii domiciliați în Mun. B., .. 7, ac. A, . ales pentru comunicarea actelor de procedură în Mun. Suceava, ., M, Jud. Suceava, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în Mun. B., Piața Revoluției, nr. 5, jud. B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 01 octombrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
Red. M.M.D.
Tehnored. A.B.
Ex. 5/05.05.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 9259/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 9967/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
