Contestaţie la executare. Sentința nr. 9309/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9309/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 21540/193/2013
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C.-N.
GREFIER – L.-M. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9309
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect “contestație la executare+suspendare exec. silită” formulată de contestatorul Ț. F., în contradictoriu cu intimatul T.B.I. L. IFN S.A. BUCUREȘTI.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 26 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2013 subscrisa, . Ț. F., în calitate de administrator al . în calitate de fidejusor al acestei societăți au solicit în contradictoriu cu S.C. T. L. IFN S.A., în temeiul art. 399 și urm. Codul de Procedură Civilă, anularea formelor de executare silită dispuse în dosarul de executare nr.86/2012 aflat pe rolul SCPEJ M. și Ț., având în vedere somațiile din data de 27.07.2012, comunicate la data de 30.07.2012.
S-a mai solicitat suspendarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr.86/2012 până la soluționarea contestației la executare.
În motivare se arată că . încheiat cu intimata contractul de leasing financiar nr._/10.07.2009, iar Ț. F. a semnat acest contract atât în calitate de reprezentant legal al . și în calitate de fidejusor pentru garantarea obligațiilor de plată ale societății.
. semnat contractul de leasing financiar, dar a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul numai în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate, iar nu și condițiile generale de leasing. La aceste condiții contestatoarea a aderat fără a le negocia în mod direct cu pârâta, ele fiind numai aduse la cunoștință, fără a exista o posibilitate reală de a le negocia.
Dată fiind situația economico-financiară a contestatoarei și actualul context economic, nu a mai existat posibilitatea achitării la timp a ratelor contractuale, sens în care în data de 20.05.2010 contestatoarei i s-a comunicat declarația de reziliere a contractului pentru neplata a 3 rate scadente și predarea autoturismului LEXUS GX470 către pârâtă.
Conform prevederilor O.G. nr. 51/1997 și a prevederilor contractuale, rezilierea contractului de leasing atrage după sine obligația utilizatorului de a preda înapoi finanțatorului bunul care face obiectul contractului de leasing. În funcție de această atitudine se pot naște două situații distincte, după cum utilizatorul predă bunul și achită sau nu ratele de leasing scadente, sau nu predă bunul.
Contestatoarea se află în situația în care a predat bunul către finanțator și ratele scadente până la momentul rezilierii contractului au fost achitate de către .>
Consideră că până la momentul exercitării dreptului de opțiune a utilizatorului pentru cumpărarea bunului - obiect al contractului de leasing, obligațiile de plată ale utilizatorului sunt cele date de folosința bunului, respectiv plata ratelor de leasing, iar ratele de leasing nescadente și valoarea reziduală nu reprezintă o obligație de plată până la acel moment.
Interpretând dispozițiile art. 15 din OG nr. 51/1997 consideră că nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală. Plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, precum și valoarea reziduală reprezintă o sarcină excesivă impusă utilizatorului.
Potrivit contestatorilor clauza penală prevăzută de art. 9.8. din contract se referă doar la situația în care contractul de leasing este reziliat, iar utilizatorul refuză restituirea bunului care face obiectul contractului de leasing, precum și achitarea ratelor scadente până la momentul rezilierii contractului.
. semnat un contract tipizat, ce stipulează, printre altele și plata de daune-interese, concomitent cu restituirea bunului. Această prevedere are natura juridică a unei clauze penale și trebuie să fie examinată prin prisma art. 1066 cod civil și din prisma faptului că . a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul decât aspecte ce țin de obiectul leasing-ului, durata contractului, dar nu și condițiile generale la care aceasta a aderat, fără a le negocia în mod direct.
Întrucât contractul de leasing este reziliat, s-a restituit bunul către finanțator și s-au achitat ratele de leasing scadente până la momentul rezilierii contractului se apreciază că executarea silită începută împotriva contestatorilor este nelegală, a fost începută cu aplicarea și interpretarea eronată a prevederilor contractuale,
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și a cererii de suspendare a executării silite, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Se invocă excepția netimbrării contestației în eventualitatea în care, din verificările efectuate la dosarul cauzei se vor constata neconcordanțe în ceea ce privește plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai invocă excepția tardivității introducerii contestației la executare în măsura în care se va constata depunerea contestației peste termenul prevăzut de lege.
Față de fondul contestație se arată că între părți s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/10.07.2009, pe o durată de 48 de luni. Având în vedere neplata ratelor în acord cu prevederile art.9.5 din contract, finanțatorul a reziliat contractul de leasing expediind în acest sens declarația de reziliere.
Contractul a fost reziliat în temeiul pactului comisoriu de grad IV prevăzut de art.9.5 lit.a coroborat cu art.9.7 din contract dat fiind că utilizatorul nu achitase ultimele două rate de leasing.
Cu privire la executarea silită consideră că aceasta a fost demarată cu respectarea formelor legale, în baza unui titlu valabil. Reclamanta nu argumentează cererea de anulare a actelor de executare și implicit a executării silite, singura referire fiind aceea că cei doi contestatori nu datorează sumele respective, în condițiile în care au restituit bunul, dar nu dovedesc nici o vătămare.
Pe fondul rezilierii culpabile a contractului, în sarcina utilizatorului devin scadente atât sumele facturate și neachitate până la momentul rezilierii, cât și contravaloarea ratelor rămase de achitat până la finalul contractului în conformitate cu prevederile art.9.8
Chiar dacă contestatorii invocă predarea bunului, aceasta s-a realizat la mai bine de 7 luni de la momentul rezilierii, în plină procedură de executare silită.
Referitor caracterul de adeziune al contractului de leasing se arată că în paragrafele finale ale condițiilor speciale ale contractului, cât și în art.14.12 din condițiile generale, utilizatorul/fidejusorul declară că :”…au primit, au citit, au înțeles și au fost de acord/au acceptat prezentul contract”, precum și faptul că „…are cunoștință, înțelege și acceptă clauzele contractului și că acestea au fost negociate cu finanțatorul..”.
Apreciază ca neîntemeiate trimiterile contestatorilor la prevederile art.5 Cod civil, precum și la o presupusă derogare de la dispozițiile de ordine publică ale clauzei prevăzute la art.9.8 din contract. Nu se poate vorbi de un caracter derogatoriu de la normele de ordine publică ale acestei clauze în condițiile în care contractul respectiv a fost încheiat între comercianți/persoane juridice.
În drept se invocă dispozițiile art.115-118, art.274 C.proc.civ, OG nr.51/2007.
În susținere s-au depus înscrisuri.
La data de 29.03.2013 contestatorii au formulat precizări la contestația inițială prin care au arătat că înțeleg să formuleze contestație la executare și împotriva titlului executoriu reprezentat de contract de leasing financiar nr._/10.07.2009.
În drept invocând dispozițiile art.399 alin.3 C.proc.civ.
Față de această precizare intimata, prin notele de ședință din data de 23.04.2013, arată că prima zi de înfățișare s-a consumat la termenul din data de 5.03.2013, termen la care contestatorii aveau cunoștință de întâmpinarea formulată de intimată și solicită aplicarea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai modifica cererea introductivă fără consimțământul ei.
Apreciază că această recalificare a fost efectuată tocmai cu intenția acoperirii excepției tardivității formulării contestației la executare.
La dosarul cauzei s-a depus copie după dosarul de executare nr.86/2012 al SCPEJ M. și Ț..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată contestatorii . Ț. F. au solicitat ca în contradictoriu cu . SA să se dispună anularea formelor de executare dispuse în dosarul de executare nr.86/2012 al SCPEJ M. și Ț. și suspendarea executării silite care face obiectul respectivului dosar de executare.
La data de 29.03.2013 contestatorii și-au precizat contestația, arătând că înțeleg să formuleze contestație la executare și împotriva titlului executoriu reprezentat de contract de leasing financiar nr._/10.07.2009.
Intimata, prin întâmpinare a înțeles să invoce: excepția netimbrării acțiunii, excepția tardivității introducerii acțiunii și a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și respingerea contestației.
Față de precizarea acțiunii, intimata apreciază că neefectuarea modificării cererii introductive decât într-un moment înaintat al judecării cauzei, trebuie să atragă sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini, lipsind consimțământul său.
În temeiul art.137 C.proc.civ., instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepțiilor ridicate prin întâmpinare.
Astfel, prin încheierea de ședință din data de 9 mai 2013 instanța a respins atât excepția de netimbrare a contestației la executare cât și cea a tardivității introducerii contestației la executare.
Pentru a se pronunța în acest fel, instanța a reținut că la termenul din data de 5 martie 2013, contestatorii au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente contestației. Contestația a fost transmisă instanței prin Curier Express, la data de 16.08.2012 (fila 87 dosar), iar somațiile au fost comunicate la data de 30.07.2012. Ultima zi în care s-ar fi putut depune contestația la executare era 15 august 2012, dar întrucât această zi este declarată sărbătoare legală potrivit Codului munci, art.139, termenul s-a prelungit până în data de 16.08.2012, dată la care s-a și transmis către instanță contestația.
Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a apreciat că precizarea făcută de către contestatori la data de 29.03.2013 reprezintă practic o lămurire a contestației, nefiind necesar consimțământul intimatei la aceasta.
Contestatorii au solicitat chiar prin cererea inițială suspendarea executării silite începute în dosarul de executare nr.86/2012 al SCPEJ M. și Ț..
Prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2013 instanța a pus în vedere contestatorilor necesitatea depunerii unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea debitului contestat.
La data de 24.04.2013 contestatoarea . a formulat o cerere de reducere a cauțiunii (fila 90 dosar), arătând că stabilirea unei cauțiuni într-un cuantum de 10% din valoarea debitului aflat în litigiu ar provoca mari dificultăți, în ceea ce privește continuarea desfășurării activității societății. În susținerea acestei cereri s-au depus înscrisuri contabile privind societatea.
La data de 8.05.2013, prin încheiere, instanța s-a pronunțat asupra cererii de reducere a cuantumului cauțiunii, în sensul respingerii acesteia (fila 144 dosar).
Întrucât după respingerea cererii de reducere a cauțiunii aceasta nu a fost achitată, instanța la termenul din data de 17 mai 2013 a respins cererea de suspendare a executării silite.
Prin notele de ședință din data de 5.06.2013 (fila 160 dosar), intimata a solicitat disjungerea celor două contestații, motivat de faptul că pe rolul Tribunalului B. s-a înregistrat dosarul nr._ având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței . că prin raportate la starea debitoarei . la prevederile art.36 din LG nr.85/2006, executarea silită împotriva acesteia este suspendată de drept.
Față de cererea de disjungere a celor două contestații, apărătorul contestatorilor a arătat că este de acord cu aceasta, iar în ceea ce privește suspendarea contestației privind pe . lăsat la aprecierea instanței.
La termenul din data de 26.09.2013, instanța, în temeiul art.165 C.proc.civ. a dispus disjungerea contestației formulate de . cea formulată de către Ț. F., având în vedere existența dosarului nr._ al Tribunalului B.. Ca urmare a disjungerii celor două contestații, s-a format prezenta cauză ce are ca obiect contestația la executare formulată de către Ț. F..
Contestația formulată de . fost suspendată în temeiul art.244 pct.1 C.proc.civ. până la soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului B., executarea silită împotriva acesteia fiind suspendată de drept în temeiul art.36 din LG nr.85/2006.
Asupra contestației la executare formulată de către contestatorul Ț. F. împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr.86/2012 al SCPEJ M. și Ț., instanța reține că acesta este semnatar al contractului de leasing financiar nr._/10.07.2009 atât în calitate de reprezentant al . și de fidejusor. Prezenta contestație formulând-o în considerarea celor două calități.
În susținerea contestației contestatorul arată că nu a existat posibilitatea reală de a negocia cu finanțatorul în ceea ce privește condițiile generale de leasing, aceste condiții au fost doar aduse la cunoștința utilizatorului.
Precizările de la data de 16.05.2013, filele 30-32 dosar au fost formulate doar de . astfel încât, instanța nu le va avea în vedere la soluționarea contestației formulate de contestatorul Ț. F., acesta neînsușindu-și-le în nici un mod. Invocarea lor după închiderea dezbaterilor, prin concluziile scrise depuse după pronunțare, nu ține instanța de a se pronunța asupra lor. Ca urmare, nu se vor avea în vedere nici apărările formulate prin notele de ședință din data de 5.06.2013, care se referă strict la precizările formulate de contestatoarea .>
În fapt la data de 10.07.2009 între intimata . SA, în calitate de finanțator și . calitate de utilizator și Ț. F., în calitate de fidejusor s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._. Potrivit acestui contract utilizatorul primea bunul auto LEXUS GX470, valoarea contractului fiind de 33.540,72 lei, contractul fiind încheiat pentru o perioadă de 48 de luni.
Începând cu data de 10.03.2010 utilizatorul nu a mai achitat ratele de leasing, astfel încât, la data de 20.05.2010 finanțatorul emite declarația de reziliere a contractului, în temeiul art.9.5 lit.a din contract, pentru neachitarea a două rate de leasing consecutive.
La data de 2.06.2010, în dosarul nr._ al Judecătoriei B. se emite o încheiere, prin care se încuviințează executarea silită, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/10.07.2009, împotriva debitorului-fidejusor Ț. F., iar în dosarul nr._, împotriva debitoarei .>
Abia la data de 10.12.2010 are loc predarea bunului de către utilizator către finanțator.
Prin acțiune contestatorul apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile art.9.13 din condițiile generale ale contractului, prin aceea că bunul a fost predat către finanțator, iar ratele de leasing scadente până la momentul rezilierii contractului au fost achitate de către .>
Față de aceste susțineri instanța reține că rezilierea contractului s-a făcut prin declarația din data de 20.05.2010, iar predarea bunului s-a efectuat abia la data de 10.12.2010, după ce împotriva debitorilor se începuse executarea silită prin înființarea popririi, conform adresei din data de 27.08.2010.
Mai mult, la dosarul cauzei nu există dovezi în sensul achitării de către utilizator a ratelor scadente până la momentul rezilierii și, cu atât mai mult, până la momentul predării bunului.
Așadar, conform contractului părților acestea s-ar afla în situația prevăzută de art.9.5, 9.7 și 9.8 din condițiile generale ale contractului, întrucât nu s-au achitat două rate consecutive și s-a reziliat de plin drept contractul.
Este adevărat că potrivit legii, art.15 din OG nr.51/1997, nu există o obligație decurgând din aceasta de a plăti pe lângă sumele scadente și toate celelalte rate de leasing neachitate, precum și valoarea reziduală. Dar, potrivit contractului părților art.II lit.C, utilizatorul și-a exprimat acordul ca valoarea reziduală să fie inclusă în ratele de leasing și a acceptat condițiile din art.9.8 care prevăd că:” în momentul în care contractul de leasing este reziliat, toate ratele de leasing ulterioare momentului rezilierii devin scadente anticipat, utilizatorul având obligația de a stinge toate obligațiile de plată datorate până la momentul rezilierii, precum și toate ratele de leasing având scadențe ulterioare momentului rezilierii, taxele vamale, după caz, valoarea reziduală a bunului sau orice alte cheltuieli care sunt datorate în baza contractului „.
Contestatorul consideră că dispozițiile art.9.8 reprezintă o clauză penală ce trebuie să fie analizată prin prisma art.1066 Cod civil și a faptului că . a avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul decât aspecte ce țin de obiectul leasing-lui și durata contractului, dar nu și condițiile generale la care utilizatorul a aderat, fără a le negocia în mod direct.
Analizând aceste aspecte instanța reține că, într-adevăr clauza de la punctul 9.8 din contract are natura juridică a unei clauze penale, clauză ce a fost însușită de către părțile semnatare ale contractului prin semnarea acestuia. Cum semnarea contractului s-a făcut în cunoștință de cauză, respectiva clauză apare ca perfect valabile între părțile contractante.
Inserarea acestei clauze în contract nu încalcă dispozițiile de ordine publică și respectă principiul reglementat de art.5 Cod civil.
Respectiva clauză a devenit aplicabilă abia la momentul la care utilizatorul nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale, contractul a fost reziliat de drept, iar abia după începerea executării silite s-a procedat la predarea bunului. În toată această perioadă, între rezilierea contractului și momentul predării bunului, utilizatorul a acționat cu rea-credință, a beneficiat de un bun fără temei legal, nu a achitat nici măcar ratele restante. Așadar, finanțatorul s-a aflat în situația în care a înțeles să dea eficiență clauzei prevăzute la art.9.8, tocmai din cauza conduitei celeilalte părți contractante.
Susținerea că la încheierea contractului nu s-au putut negocia clauzele contractuale, trebuie privită prin prisma faptului că utilizatorului și fidejusorului li s-au adus la cunoștință, înainte de semnarea contratului, clauzele cuprinse în acesta și în condițiile generale. Așadar, când s-a semnat contractul clauzele acestuia erau cunoscute și totuși, contractul a fost acceptat și semnat de către contestatori.
Contestatorul susține că nu s-a putut negocia cu finanțatorul decât obiectul contractului și durata acestuia, dar nu și condițiile generale. Dacă utilizatorul și fidejusorul nu au fost de acord cu clauzele din condițiile generale aveau posibilitatea de a nu încheia contractul în modalitatea prezentată. De altfel, nu s-a prezentat nici o dovadă că s-ar fi încercat o negociere a anumitor clauze contractuale și aceasta nu ar fi fost acceptată de către finanțator.
Utilizatorul bunului este un profesionist, comerciant, care în derularea activităților prevăzute de obiectul lui de activitate este prezumat a acționa cu prudență și diligență, iar prevederile LG nr.193/2000 se aplică doar consumatorilor persoane fizice, așa cum sunt ei definiți în art.2 alin.2 din lege.
Așadar, pentru . se aplică dispozițiile acestei legi. Contestatorul Ț. F. a semnat contractul în calitate de fidejusor, el obligându-se față de finanțator să îndeplinească întocmai obligațiile pe care utilizatorul le are față de finanțator, conform contractului, renunțând expres la beneficiul de discuțiune și diviziune (art.4.3 din condițiile generale).
Deci el s-a obligat față de finanțator să îndeplinească obligațiile utilizatorului așa cum le-a acceptat acesta prin contract, oricât de oneroase ar fi fost.
Față de probatoriul administrat în cauză instanța reține că încheierea contractului de leasing financiar nr._/10.07.2009 s-a făcut cu respectarea normelor legale în vigoare la acea dată, titlul executoriu reprezentat de acesta fiind valabil.
În ceea ce privește cererea de anulare a actelor de executare reprezentate de somația de plată emisă la data de 27.07.2012, instanța reține că aceasta este întocmită cu respectarea dispozițiilor art.387 C.proc.civ.
Pe aceste considerente instanța va respinge contestația la executare formulată de către contestatorul Ț. F. ca nefondată.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorul Ț. F., domiciliat în ., județul B., în contradictoriu cu intimata T.B.I. L. IFN S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul București, ., nr. 8-12, parter+etaj 1, sector 1.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tehnord. T.C./4 ex./15.01.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 05-11-2013,... | Rezoluţiune contract. Hotărâre din 02-12-2013, Judecătoria... → |
|---|
