Contestaţie la executare. Sentința nr. 7772/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7772/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 7795/193/2013
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOSANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 03 iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. F.
GREFIER – D. E.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 7772
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect “contestație la executare”, formulată de contestatorul P.F.A.- I. V., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, asistat de av. C. S., lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorul, prin avocat, depune chitanța nr._ din 03.07.2013 reprezentând dovada achitării diferenței taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 3 lei și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune și alte înscrisuri în susținerea cererii formulate.
Instanța pune în discuție recalificarea contestației la executare ca fiind contestație împotriva titlului de creanță.
Av. C. arată că a formulat contestație la executare împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii precizând că titlul de creanță nu este un titlu executoriu.
Instanța invocă, din oficiu, excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. și acordă cuvântul părții prezente cu privire la aceasta.
Av. contestatorului solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B..
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția de necompetență materială.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data 12.04.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., contestatorul P.F.A.- I. V. a chemat în judecată pe intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. solicitând, pe calea contestației la executare, anularea titlului executoriu emis în dosarul fiscal nr._/2013 din 31.12.2012 emis de Ministerul Finanțelor Publice – prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B. prin care a fost obligat la plata sumelor de 1602 lei, 2806 lei și 325 lei reprezentând obligații la Casa de Asigurări de Sănătate B., obligații preluate din anul 2013 de intimata Agenția Finanțelor Publice B..
În motivare se arată că din ianuarie 2013 nu s-au mai desfășurat activități în cadrul societății întrucât potrivit Certificatului de radiere din data de 03.04.2013 P.F.A. I. V. a fost radiată. Mai precizează contestatorul că nu a avut niciodată calitatea de asigurat, toate formele de executare fiind nelegale, înființarea popririi fiind abuzivă și nelegală.
În drept, contestatorul a indicat disp. art. 714 pct.2, 711, 712 Cod proc.civ.
În dovedire s-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: Certificat de radiere din data de 03.04.2013, Rezoluția nr. 1655/01.04.2013, Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii și Avizul de plată din data de 27.03.2013.
Contestația la executare a fost timbrată cu timbru judiciar de 3 lei și s-a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei.
Legal citată, intimata Administrația Finanțelor Publice a mun. B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică.
În motivare se arată că la data de 31.12.2012, organul fiscal a emis Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012, decizie prin care au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere aferente unor debite principale neachitate reprezentând impozit pe venituri din activități independente, diferențe de impozit anual de regularizat și contribuții de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente. Se precizează că decizia amintită a fost comunicată debitorului prin poștă cu confirmare de primire și mai apoi, după returnarea plicului, publicarea pe site a Anunțului colectiv nr._/12.03.2013.
Prin întâmpinare, intimata precizează că actul atacat nu intră în sfera actelor de executare ce pot fi contestate potrivit art. 172 Cod proc. fiscală, pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei acțiuni, trebuie avut în vedere ca, potrivit art. 218 alin.2 din Codul de proc. fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Astfel, acțiunea formulată de către contestator împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii emisă la data de 31.12.2012 trebuie introdusă la instanța competentă și doar după finalizarea procedurii prev. de art. 209 din Codul proc. fiscală, iar acțiunea poate să aibă ca obiect doar Decizia privind soluționarea contestației emisă de organul fiscal competent, conform art.218 din același act normativ.
La termenul de judecată din 03.07.2013, instanța a pus în discuție excepția de necompetență materială, a acordat cuvântul părților prezente cu privire la aceasta și a reținut cauza spre soluționare pe excepție.
Asupra excepției de necompetență materială, instanța retine următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit prevederilor art. 172 alin. 1 și alin. 4 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În considerentele Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 datã de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut cã “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal adresată instanței de executare pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.”
Potrivit prevederilor pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
În speță, titlul de creanță fiscală este decizia de impunere nr._ din 31.12.2012.
Această decizie de impunere constituie act administrativ fiscal în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală și se emite de organele fiscale competente potrivit art. 86 din Codul de procedură fiscală. Această decizie este cenzurabilă pe cale procedurii reglementată de art. 205 - art. 218 din Codul de procedură fiscală, pe această cale urmând a se pune în discuție însăși validitatea creanței fiscale.
Astfel, potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Legiuitorul a înțeles să excludă competența instanței de contencios administrativ doar în ceea ce privește contestația la executare, dar și contestația la titlu, în acest din urmă caz fiind necesară îndeplinirea condiției ca pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
Dispozițiile art. 218 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, nu schimbă natura juridică a actului contestat și nici competența instanței, ci instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, iar pe calea contestației la executare nu pot fi analizate efectele neîndeplinirii acestei proceduri.
Rezultă că procedura de contestare la organul fiscal este obligatorie în situația dată, fiind urmată de procedura în fața instanței de judecată, procedură ce se desfășoară în baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, având în vedere art. 10 din Legea 554/2004, precum și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă potrivit cărora tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul P.F.A. – I. V., cu sediul în . în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B. cu sediul în mun. B., Piața Revoluției nr. 5, jud. B., în favoarea Tribunalului B.-Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. V.F. / Tehnored. DE / Ex.4 / 01.09.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 230/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 1716/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
