Contestaţie la executare. Sentința nr. 3299/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3299/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 18700/193/2012
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 25.03.2013
Completul compus din :
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA NR. 3299
Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea C. A. G., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 15.03.2013, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea, pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. în data de 11.07.2012, petenta C. A. G. a contestat, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B., Decizia de răspundere solidară nr._/26.03.2012, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5285/16.01.2012 și măsura popririi înființate asupra disponibilităților sale bănești. Cu cheltuieli de judecată.
A arătat petenta, în motivare, că ., societate al cărei asociat a fost, nu a desfășurat activitate începând cu data de 01.11.2003, intimata fiind înștiințată despre această situație, prin declarația administratorului societății. Mai arată că i s-a comunicat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii fără o atenționare prealabilă asupra măsurilor adoptate, că nu a existat o decizie de impunere care să poată fi contestată (decizia de atragere a răspunderii solidare fiindu-i comunicată ulterior), că măsurile contestate sunt deosebit de aspre, afectându-i dreptul la existență și posibilitățile de întreținere/angajare în muncă.
În dovedire, s-au depus la dosar, în copie, documentele contestate, alte înscrisuri.
În drept, s-au invocat dispozițiile OUG nr. 92/2003.
Prin Sentința nr. 3529/03.10.2012, Tribunalul B. a admis excepția de necompetență materială în privința cererii de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii și a popririi înființate asupra conturilor bănești ale petentei, declinând competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul acestei din urmă instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr._ din 20.11.2012.
Intimata AFP B. a formulat întâmpinare (fila 6 în dosarul judecătoriei), solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
S-a arătat, cu titlu de premisă, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 129 CPF, dispoziții ce reglementează procedura de instituire a măsurilor asigurătorii. În cadrul acestei proceduri, în data de 23.01.2012, reclamantei i s-a comunicat, prin poștă cu dovadă de primire, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5285/16.01.2012. Din această decizie rezultă că în privința petentei s-a dispus măsura instituirii popririi asigurătorii, fiind întocmită astfel adresa de înființare a popririi nr. 5889/17.01.2012, adresă transmisă terțului poprit BRD SA. Măsura în discuție vizează garantarea recuperării unui debit în valoare de 3941 lei, aflat în sarcina societății administrate de reclamantă – . B., și a fost precedată de emiterea Notificării privind atragerea răspunderii solidare de plată nr._/11.11.2011, document comunicat petentei în data de 17.11.2011.
Învederează intimata, față de argumentele reclamantei, că în speță s-au dispus măsuri asigurătorii iar nu executorii, că dispozițiile în materie permit instituirea acestor măsuri și anterior individualizării creanței, că obligațiile de plată ale societății debitoare rezultă din chiar declarațiile fiscale depuse de administratorul acesteia, că instituirea măsurilor asigurătorii s-a realizat în condiții de legalitate, ca efect al constatării pericolului de sustragere de la urmărire, că însăși demararea procedurii de atragere a răspunderii solidare presupune existența unor indicii ale relei-credințe ale contestatoarei, aspecte redate în referatul justificativ al măsurilor asigurătorii.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
Analizând actele dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 5285 din data de 16.01.2012 (fila 29), intimata AFP B. a procedat la instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor contribuabilului C. A. G., în favoarea debitorului principal ., măsuri destinate evitării pericolului de risipire ori de ascundere a patrimoniului ce urma să servească acoperirii datoriilor fiscale estimate la suma de 3941 lei. În baza acestei decizii, s-a întocmit Adresa de înființare a popririi asigurătorii nr. 5889/17.01.2012 (fila 26).
În vederea adoptării acestei măsuri asigurătorii, organele fiscale au reținut existența Notificării privind deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, document înregistrat sub nr._/11.11.2011 (fila 12), și a Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii nr. 5283/16.01.2012 (fila 32). În data de 26.03.2012, deci ulterior instituirii măsurii asigurătorii, s-a emis și decizia de atragere a răspunderii solidare a petentei (fila 19), în calitate de asociat al . B..
Este de menționat, în acest context, că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 3 CPF, măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Prevederile art. 2.1 pct. e din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii mai statuează că organul de control poate dispune măsurile în discuție inclusiv în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Ca atare, instituirea unor măsuri de tipul celor contestate în speță nu este condiționată de individualizarea creanței și nici de finalizarea procedurii de atragere a răspunderii solidare a administratorului societății debitoare, în condițiile art. 27 CPF.
Se mai reține că potrivit dispozițiilor art. 5.8 din Ordinul nr. 2605/2010, dispunerea și ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se efectuează în limita a 150% din valoarea creanței estimate, într-o ordine care include bunurile mobile și imobile ce nu sunt destinate/folosite nemijlocit în activitatea ce constituie principala sursă de venit a contribuabilului precum și disponibilitățile aflate în conturile bancare. Astfel de bunuri/valori au fost indisponibilizate și în pricina de față, intimata respectând totodată dispozițiile art. 151 alin. 2 CPF relative la bunurile neurmăribile ale debitorului persoană fizică.
Este de subliniat că măsurile contestate în speță nu presupun valorificarea bunurilor/sumelor, în scopul acoperirii efective a debitului, ci doar indisponibilizarea temporară a acestora. Numai în situația în care măsurile asigurătorii ar deveni executorii, în condițiile art. 129 alin. 3 teza a II-a, s-ar putea proceda la valorificare, cu respectarea limitelor urmăririi silite (prevăzute de CPF, C.).
În cele din urmă, se observă că decizia și adresa de înființare a popririi au fost completate potrivit regulilor stabilite prin Ordinul nr. 2605/2010, ordin prin care s-au adoptat și modelele documentelor în discuție.
Referitor la conținutul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, instanța mai reține că potrivit dispozițiilor art. 2.1 din ordinul anterior menționat, organul fiscal poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea… Rezultă astfel că măsurile de indisponibilizare reglementate în materie fiscală sunt condiționate de reținerea unor împrejurări/indicii în măsură să ateste, obiectiv, existența pericolului de sustragere de la urmărire ori de risipire a patrimoniului.
În speța de față, analizând cuprinsul deciziei contestate, instanța observă că organele fiscale s-au limitat la a prelua mențiunile Ordinului nr. 2605/2010 (întrucât s-a constat existența pericolului…, motivarea măsurilor: asigurarea recuperării creanțelor… - fila 29), fără a indica, în concret, acele elemente care au format convingerea necesității adoptării măsurilor de indisponibilizare, respectiv pe care se întemeiază constatările privind existența stării de pericol.
Și în cuprinsul referatului justificativ (fila 32), aflat la baza deciziei menționate, s-a reținut existența indiciilor/elementelor care indică pericolul ca debitorul să se sustragă...,indicii pentru care nu s-a realizat însă o prezentare/descriere efectivă. Deși intimata a susținut că însăși demararea procedurii de atragere a răspunderii solidare presupune existența unor indicii ale relei-credințe ale contestatoarei, este de observat că nici documentul de notificare a deschiderii procedurii (fila 12) nu cuprinde argumente pentru existența poziției subiective invocate ci, în mod exclusiv, o invitație adresată petentei, ca subiect al procedurii, pentru exprimarea unui punct de vedere.
Notează instanța că dispozițiile art. 9 CPF, text la care se referă actul de notificare menționat, reglementează dreptul contribuabilului de a fi ascultat, iar nu obligația, pentru acesta, de a se prezenta la sediul organului fiscal ori de a formula un punct de vedere. Prin urmare, petenta era liberă a valorifica sau nu procedura instituită în scopul protejării drepturilor/intereselor sale, fără ca cea de a doua opțiune să se constituie într-un indiciu al relei-credințe și, de aici, al existenței pericolului de sustragere de la urmărire.
În cele din urmă, instanța reține că Ordinul nr. 2605/2010 impune obligația motivării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii în toate cazurile, deci și pentru situația când măsurile s-ar adopta în contextul antrenării răspunderii solidare. Așa fiind, este de admis că existența condițiilor necesare atragerii acestei răspunderi nu reprezintă, în sine, un argument suficient (nu justifică automat) și pentru emiterea deciziei în discuție.
Față de aceste din urmă constatări, instanța apreciază că în speță nu s-a respectat condiția imperativă a motivării deciziei de impunere și, respectiv, a dovedirii, prin argumentele reținute de organele fiscale, a existenței pericolului despre care fac vorbire dispozițiile art. 2.1 sus-citat. Prin urmare, măsurile de indisponibilizare adoptate în cauză nu își găsesc justificarea și se impune a fi desființate. În acest ultim sens s-a pronunțat, în mod repetat, și instanța de control, fiind relevante decizii precum cele adoptate în dosarul nr._ și nr._/193/2010*.
În concluzie, în cadrul unei soluții de admitere a contestației, instanța va proceda la desființarea actelor contestate de petent, respectiv Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5285/16.01.2012 și Adresa de înființare a popririi asigurătorii nr. 5889/17.01.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de petenta C. A. G., domiciliată în B., ., ., . cu intimata Administrația Finanțelor Publice B..
Desființează Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5285/16.01.2012 și Adresa de înființare a popririi asigurătorii nr. 5889/17.01.2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored., Jud. TC
4 ex., 07.06.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6288/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Grăniţuire. Hotărâre din 20-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
