Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 5531/193/2013
Dosar nr._ ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. M. D.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr._
Pe rol judecarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., în contradictoriu cu I. T. de Muncă B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru petentă avocat S. M., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-au citit actele și lucrările dosarului, după care:
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod pr. Civilă, instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, Judecătoria B., fiind instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit contravenția.
Instanța, având în vedere disp. art. 238 Cod proc. civ., pune în discuție estimarea termenului optim și previzibil, pentru soluționarea cauzei.
Petenta prin avocat, apreciază ca termen optim și previzibil pentru soluționarea cauzei termenul de astăzi, întrucât în afara înscrisurilor de la dosar nu are de solicitat alte probe în cauză.
Instanța, având în vedere estimarea făcută de petentă, cu privire la termenul pentru soluționarea cauzei, în temeiul disp. art. 238 Cod proc. civ., estimează ca termen optim și previzibil pentru soluționarea cauzei, termenul de astăzi.
Constatând că petenta nu solicită alte probe în cauză, în afară de înscrisurile de la dosar, constată că pricina este în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petenta prin avocat solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, respectiv instanța să dispună înlocuirea sancțiunii amnezii contravenționale cu măsura avertismentului, din motivele arătate pe larg în plângerea contravențională.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2013 sub nr._ reclamanta . a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._/04.03.2013, încheiat de I.T.M. B., arătând că este nelegal si netemeinic.
În motivare, a arătat că, la data de 28.02.2013, I.T.M. B., în calitate de organ constatator, a efectuat un control la punctul său de lucru situat în . mun. B., constatând săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, republicată.
S-a reținut faptul că au fost găsite la lucru, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, numitele Z. M. și H. A., organul constatator stabilind că cele două angajate ar fi lucrat din data de 26.02.2013 la societatea reclamantă, fără a avea contract individual de muncă înregistrat în programul informatic de evidență al salariaților cu o zi anterior începerii activitătii.
Pentru săvârșirea acestei contravenții, reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei RON.
În susținerea motivelor de nelegalitate și netemeinie ale procesului verbal se arată că de aproximativ 4 ani desfășoară activități de vânzare a produselor farmaceutice și parafarmaceutice și cu toate acestea, deși au avut controale în decursul anilor, nu au mai fost sancționați niciodată pentru astfel de fapte, activitățile fiind desfășurate totdeauna în deplină legalitate.
Cu privire la situația constatată de reprezentanții l.T.M. B., reclamanta face o . precizări de natură a circumstanția răspunderea acesteia. Se precizează astfel că, în incinta punctului de lucru a fost găsită și numita M. F., care avea încheiat contract individual de muncă din data de 25.02.2013. Acest aspect vine să confirme faptul că societatea a deschis acest punct de lucru în săptămâna controlului. Practic, la deschiderea punctului de lucru în 26.02.2013 exista o singură angajată, pentru care era încheiat contract individual de muncă, înregistrat în registrul general electronic de evidență al salariaților, urmând ca, după această deschidere, să fie angajate și alte persoane.
Așadar, se precizează că, din data de 26.02.2013 reclamanta a dorit să angajeze alte două persoane pentru activitatea punctului de lucru, respectiv magazin de produse naturiste. În aceste condiții s-au prezentat numitele Z. M. și H. A., cărora, anterior angajării, le-au fost verificate aptitudinile practice și profesionale în cadrul punctului de lucru din Calea Națională, potrivit disp. art. 29 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, republicată. După verificarea aptitudinilor de lucru din data de 26.02.2013, acestora urma să le fie încheiate contracte de muncă pentru a-și putea desfășura activitatea, însă, se precizează că motive obiective au făcut imposibil acest lucru la momentul respectiv. Astfel, în perioada 26.02._13, administratorul societății a fost angrenat în procedura de divorț, acesta producându-se la data de 01.03.2013, prezența sa la sediul societății sau a punctului de lucru fiind imposibilă în acele zile. Se arată în continuare că acesta este și motivul pentru care, ulterior acestei perioade, respectiv la data de 05.03.2013, ambelor angajate le-au fost încheiate contracte individuale de muncă ce au fost înregistrate în registrul general electronic de evidență al salariaților, salariatelor fiindu-le achitate drepturile salariale precum și toate obligațiile bugetare aferente acestora. Se mai subliniază faptul că numita H. A. a mai venit o singură zi la serviciu, din data de 06.03.2013, aceasta părăsind locul de muncă.
Solicită reclamanta ca instanța, în raport de toate aceste circumstanțe, de pericolul concret al contravenției, precum și de modul în care își desfășoară activitatea, să constate că măsura contravențională a sancțiunii cu amendă de 20.000 lei este disproporționată, ținându-se cont și de faptul că la stabilirea unei sancțiuni contravenționale, ar trebui să se aibă în vedere dispozițiile legale încălcate, pericolul social concret al faptei, consecințele repetării faptei săvârșite, precum și comportamentul anterior și ulterior săvârșirii contravenției.
Se mai subliniază faptul că, după cum rezultă din anexa 1 a procesului verbal contestat, societatea are un număr de 7 angajați toți având încheiate contracte individuale de muncă. Mai mult, reclamanta intră în categoria întreprinderilor mici, din punct de vedere al veniturilor, în raport de criza actuală financiară, fiind tot mai greu de rezistat, aspect relevat și de situația fiscală pe anul anterior.
Din această perspectivă, se apreciază că menținerea sancțiunii contravenționale ar conduce la o destabilizare fiscală a societății, la concedieri și, implicit la insolvența acesteia.
In dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și proba cu martori.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. 6, 7 și 31 din O.G. 2/2001, modificată și completată.
Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de reclamantă ca fiind nefondată și neîntemeiată, motivat de faptul că la controlul inopinat efectuat în data de 28.02.2013 la punctul de lucru al reclamantei situat in B. . si la sediul ITM B., s-a verificat modul în care reclamanta respectă prevederile legale din domeniul relațiilor de muncă referitoare la încadrarea în muncă a persoanelor, constatându-se că reclamanta a folosit la muncă, fără a încheia contract individual de munca anterior începerii activității, pe numitele H. A. și Z. M.. Acestea au declarat în fișa de identificare că lucrează din data de 26.02.2013 fără să semneze contracte individuale de munca fiind în perioada de proba. Reclamanta nu a încheiat contractele individuale de muncă pentru aceste două persoane și nici nu le-a prezentat până la data încheierii procesului verbal de contravenție contestat, respectiv până la 04.03.2013.
Prin fapta reținută în actele de control și anume prestarea activității fără a avea contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, arată intimata că reclamanta a încălcat prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 modificată, faptă ce constituie contravenție conform art.260 alin. 1 lit.e din Codul Muncii.
Controlul s-a finalizat prin încheierea procesului verbal de control nr. 3036/04.03.2013 în care sunt consemnate cele constatate (anexa 1), încheindu-se totodată și procesul verbal de contravenție . nr._ din 04.03.2013 prin care reclamanta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii de 20.000 lei, conform art.260 alin.l lit.e din Codul muncii pentru încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii, respectiv pentru primirea la munca a două persoane identificate fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, cu toate că acestea prestau activitate în beneficiul angajatorului.
Contractul individual de munca, arată intimata în continuare, este convenția prin care se materializează voința angajatorului și a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncă. În această convenție, negociată și liber consimțită, sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislație și de contractele colective de muncă, toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare și de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligațiile și răspunderile ambelor părți.
Întrucât contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părțile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsura și-a îndeplinit obligațiile oricare dintre părți, ce drepturi poate revendica și ce răspunderi are, chiar și în cadrul soluționării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de munca și în forma scrisă, este în interesul ambelor părți.
Răspunderea pentru încheierea contractului individual de munca revine, în mod firesc, angajatorului iar existenta contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în munca doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de munca, asigură și cunoașterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forța de munca salariată.
Se mai arată că, în conformitate cu prevederile art.32 alin. 3 din Codul muncii, perioada de probă constituie vechime în muncă și, conform prevederilor art.31 alin. 4, “pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, in contractul colectiv de munca aplicabil in regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca ”, astfel că reclamanta se face vinovată de încălcarea prevederilor art.16 alin. 1 din Codul muncii, fiindu-i aplicată în mod corect sancțiunea amenzii.
Se precizează că organul de control a ținut cont de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și amploarea de săvârșire a acestora, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientei precum și de gradul de pericol social, aplicând sancțiunea amenzii minime.
Așadar, se consideră că nu se justifică înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea a avertismentului întrucât reclamanta a săvârșit fapta contravențională cu vinovăție și nu a făcut dovada unei altei situații de fapt, iar prin admiterea înlocuirii sancțiunii ar însemna o gravă sfidare la adresa celorlalți angajatori care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile și o primă de încurajare pentru societățile care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare activitatea, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.
În răspunsul la întâmpinarea intimatei, reclamanta solicită respingerea apărărilor ca nefondate sub aspectul modalității în care organul constatator a individualizat sancțiunea, un prim aspect de luat în considerare fiind lipsa altor sancțiuni, societatea aflându-se la prima abatere, în condițiile în care de aproximativ 4 ani desfășoară activități de vânzare a produselor farmaceutice și parafarmaceutice.
Se insistă pe faptul că, în perioada 26.02._13, administratorul societății a fost angrenat în procedura de divorț, acesta producându-se la data de 01.03.2013, prezența sa la sediul societății sau a punctului de lucru fiind imposibilă în acele zile. Acesta este și motivul pentru care, ulterior acestei perioade, respectiv la data de 05.03.2013, ambelor angajate le-au fost încheiate contracte individuale de muncă ce au fost înregistrate în registrul general electronic de evidență al salariaților, salariatelor fiindu-le achitate drepturile salariale precum și toate obligațiile bugetare aferente acestora. Așadar,se subliniază că pericolul creat prin săvârșirea contravenției a fost suprimat, în condițiile reglementării situației celor două angajate.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 28.02.2013, I.T.M. B., în calitate de organ constatator, a efectuat un control la punctul de lucru al ., situat în . mun. B., constatând săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, republicată.
S-a reținut în procesul verbal întocmit faptul că au fost găsite la lucru, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, numitele Z. M. și H. A., organul constatator stabilind că cele două angajate ar fi lucrat din data de 26.02.2013 la societatea reclamantă, fără a avea contract individual de muncă înregistrat în programul informatic de evidență al salariaților cu o zi anterior începerii activitătii.
Pentru săvârșirea acestei contravenții, reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei.
În drept, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către reclamantă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G.nr.2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art.34/O.G. nr.2/2001.
Fapta, așa cum a fost reținută, nu a fost contestată de reclamantă, prin urmare, instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.03.2013 îndeplinește condiția temeiniciei.
Potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate reclamantei, ținând cont de împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită.
După cum a arătat și reclamanta în motivarea plângerii și după cum rezultă și din certificatul de divorț nr. 2058/01.03.2013, depus la dosar la termenul din 26.11.2013, administratorul societății s-a aflat în procedura divorțului de soția sa, iar imediat ce a finalizat această procedură a încheiat în data de 04.03.2013 contracte de muncă celor două persoane care lucrau fără forme legale.
Gravitatea faptei săvârșite de către reclamantă nu poate fi contestată însă la individualizarea sancțiunii aplicabile trebuie ținut cont și de contextul general în care aceasta s-a produs.
Dincolo de situația personală a administratorului societății trebuie ținut cont de faptul că intimata nu a făcut dovada unui comportament contravențional similar anterior al reclamantei, de unde rezultă concluzia că aceasta și-a desfășurat până la momentul savârșirii acestei contravenții activitatea în mod corect sub aspectul raporturilor contractuale de muncă.
Nu poate fi exclus din această analiză nici contextul economic general în care ne aflăm, firmele cu un număr redus de angajați fiind extrem de vulnerabile. Din înscrisurile aflate la filele 17-18 dosar rezultă faptul că reclamanta a încheiat anul financiar 2012 în pierdere și coroborat cu valoarea sancțiunii aplicate la acest moment s-ar putea ajunge în situația insolvabilității.
De menționat este și faptul că nu toate persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă manifestă seriozitate și responsabilitate, dovadă fiind că una din cele două persoane cărora li s-a întocmit contract de muncă au părăsit a doua zi firma.
Pentru toate aceste motive, instanța va proceda la înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în Mun. B., .. 2, ., jud. B., înregistrată la ORC BT sub nr. J_, CUI RO_, în contradictoriu cu intimatul ITM B., cu sediul în Mun. B., Calea Națională, nr. 85, jud. B..
Înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 20.000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimată în data de 04.03.2013, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
Red. M.M.D
Tehnored. A.B.
4 ex./27.08.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2197/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9497/2013.... → |
|---|
