Plângere contravenţională. Sentința nr. 3584/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3584/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 9141/193/2012
Plângere contravențională
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 1 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte - H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 3584
La ordine judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul O. D. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
În temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial față de dispozițiile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
După care, văzând că nu mai sunt noi cereri de formulat,excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată trece la soluționarea plângerii.
INSTANȚA,
Asupra plângerii contravenționale de față, constată că:
Prin plângerea depusă la această instanță la data de 22.06.2012 sub nr._ petentul O. D. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului verbal de sancționare a contravenție . nr._ din 18.06.2012 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean B., prin care a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 140 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art. 108 alin.1 lit.a pct.2 din OUG nr. 195/2002, și cu sancțiunea Avertisment pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art. 108 alin.1 lit.a pct.3 din aceeași ordonanță ,iar ca măsură complementară i s-au aplicat 4 puncte penalizatoare.
În motivare, petentul arată că în cadrul procesului verbal de contravenție încheiat nu se individualizează pentru ce anume a fost sancționat cu amendă, cu Avertisment,cu puncte amendă, și puncte penalizatoare, toate fiind trecute la un loc fără a se indica contravenția și sancționarea acestora.
Petentul invocă nulitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul formei conform art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001 care prevede „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”, iar art. 17 din aceeași ordonanță statuează că „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Așa cum se observă din întocmirea procesului verbal de contravenție, organul de control nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că le-a săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită.
Susține petentul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, deoarece nu se afla în trafic, ci încerca să găsească un loc de parcare și nu putea face această manevră cu centura.
Petentul subliniază că se constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție, stabilită și sancționată de lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz, prin hotărâri ale altor instituții administrativ - teritoriale. Aceste caracteristici ale contravenției, care se regăsesc și în legea specială care reglementează și fapta reținuta în sarcina sa, determină caracterizarea acesteia ca "acuzație în materie penală" și deci includerea în câmpul de aplicare al art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) (cauza Lauko vs Slovacia, cauza A. vs România).
Consideră petentul că trebuie să fie recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil și nu în ultimul rând, prezumția de nevinovăție prevăzuta de art.2 al art.6 din CEDO, această prezumție conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel încât în domeniul contravențiilor cel care trebuie să facă dovada existentei faptei și a persoanei care a săvârșit-o, este organul constatator.De asemenea în privința probațiunii, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții în materie penală.
În dovedire petentul a depus la dosar înscrisuri (filele 5 ds) .
Intimata, Inspectoratul de Poliție Județean B., nu și-a trimis reprezentant în instanță, a formulat întâmpinare (fila 10 ds) prin care a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului verbal încheiat și a măsurilor dispuse prin acesta.
Arată intimata că în ziua de 18.06.2012, agentul constatator care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier pe .. B. și în jurulor orei 08,30 Da constatat direct că petentul în timp ce conducea autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ vorbea la telefonul mobil fără a folosi dispozitul ” mâini libere ” și de asemenea nu purta centura de siguranță.
În dovedire, intimata a depus la dosar materialul de verificare care stat la baza încheierii procesului verbal de sancționare a contravenție . nr._ din 18.06.2012 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean B. și antecedentele contravenționale ale petentului (filele 11-15 ds) și în temeiul art. 242 alin.2 a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Petentul O. D. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., anularea procesului verbal de sancționare a contravenție . nr._ din 18.06.2012 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean B..
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.06.2012 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean B. petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 140 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin.1 lit.a pct.2 din OUG nr. 195/2002, și cu sancțiunea Avertisment pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art. 108 alin.1 lit.a pct.3 din aceeași ordonanță ,iar ca măsură complementară i s-au aplicat 4 puncte penalizatoare.
Procesul verbal a fost semnat de petent la data întocmirii procesului verbal, acesta formulând obiecțiuni,, împotriva procesului verbal, petentul formulând, în termenul legal de 15 zile (art. 31 din OG nr. 2/2001), prezenta plângere.
În drept, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța va examina actul constatator din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Lauko vs Slovacia, A. vs Romania), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală. Astfel, Curtea a subliniat în mod repetat și pertinent (cauza Ziliberberg vs Republica M.) faptul că elementul esențial pentru a stabili daca art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală, este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
În cazul de față, sancțiunea aplicată petentului constă într-o amendă contravențională în cuantum de 140 lei, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Aceasta sancțiune nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală, în mod evident trebuie să țină cont și de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Aceasta prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei cât și sarcina probei.
Tot pe cale jurisprudențiala (cauza Salabiaku vs Franța), Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Cu privire la contravenția reținută în sarcina petentului, instanța reține că art.108 alin.1 lit.a pct.2 din OUG nr. 195/2002 republicată, prevede că constituie contravenție ” folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere", iar art. 108 alin.1 lit.a pct.3 din aceeași ordonanță, statuează că ” nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz” .
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, instanța consideră că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. În situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu aceasta caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Este evident că această rațiune nu se regăsește în situația în care fapta nu este constatată personal. În sprijinul acestei afirmații se poate aduce și argumentul că și Codul Civil tratează diferit mențiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni. Așa cum rezultă din actele dosarului, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator, iar întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
Potrivit art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, însă, potrivit alin.2, constatarea se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției.
În cazul de față, instanța constată că a fost constatată contravenția atât direct de către agentul constatator, astfel prezumția de temeinicie a procesului verbal este susținută de probele administrate de intimată.
Din probatoriul administrat în cauză, reiese fără nici un dubiu, că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, astfel că în ceea ce privește această faptă, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 18.06.2012, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin.1 lit.a pct.2 din OUG nr. 195/2002, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentului, astfel că va proceda la înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în valoare de 140 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, atrăgându-i însă acestuia atenția, asupra comportamentului pe care îl va manifesta în viitor, care trebuie să fie în acord cu prevederile legale, întrucât printr-o conduită ignorantă a dispozițiilor legale poate pune în pericol nu doar viața sa, ci și pe cea a celorlalți participanți la trafic.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 140 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.06.2012, încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean B. –Serviciul Rutier, cu sancțiunea Avertisment, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Văzând că cererea este scutită de plata taxei de timbru,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul O. D.,cu domiciliul în B., . nr. 31,. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „Avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
Plecată în CM, semnează grefier
Șef secție civilă
Red.H.F./Tehnodact.O.B.
Ex.4 /25.04.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 12-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6210/2013.... → |
|---|
