Plângere contravenţională. Sentința nr. 6210/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6210/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 12705/193/2012
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 MAI 2013
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER – S. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6210
La ordine judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. A. L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la dosar s-a depus de către intimat o notă prin care se aduce la cunoștință că nu există înregistrarea video a săvârșirii contravenției privind pe petent. De asemenea, se arată că sancționarea petentului s-a făcut în baza constatării directe a agentului de poliție, neputând fi identificați martori oculari.
Interpelat, petentul arată că nu are alte probe sau cereri de formulat.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Petentul solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului – verbal de contravenție.
J U D E C A T A,
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.08.2012 sub nr._, petentul C. A. L. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/14.08.2012, exonerarea de la plata amenzii, precum și anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În motivare, petentul arată că, după ce a virat dreapta pe . B., a observat un pieton pe sensul opus de mers, pe trecerea de pietoni, deplasându-se spre scuarul pietonal aflat între cele două sensuri de mers, spre direcția sa de mers, fapt ce nu îl obliga însă să acorde prioritate, conform art. 135 lt.h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, precizează că, în momentul săvârșirii presupusei contravenții, nu au existat martori, acest aspect rezultând și din procesul – verbal atacat, acesta nefiind completat la rubrica „ Martor”.
În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri, nemaiproducând alte probe.
Legal citat, intimatul a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. Atașat întâmpinării, intimatul a înaintat la dosar raportul agentului constatator.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că: petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție ., nr._/14.08.2012 cu amendă în cuantum total de 280 lei, și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit.h) din HG nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că, în data de 14.08.2012, circulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . . . ajungând la intersecția cu . efectuarea virajului la dreapta, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, pe culoarea verde a semaforului electric.
Asupra legalității procesului verbal contestat: Verificând procesul verbal contestat sub aspectul conținutului și formei, din perspectiva disp.art. 16 si 17 din OG.2/2001, instanța reține că la încheierea lui au fost respectate condițiile impuse de lege și prevăzute de aceasta sub sancțiunea nulității absolute ori relative. Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corecta încadrare juridică, sancțiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege, precum si faptul că, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. De altfel, și jurisprudența este în sensul că, în raport cu acest caracter imperativ si limitativ al cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească procesul verbal de constatare a contravenției, se poate invoca nulitatea procesului verbal de contravenție numai dacă se dovedește existența unei vătămări, ca efect al omisiunii, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. În speță, petentul, deși avea posibilitatea să-și susțină obiecțiunile în ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, nu s-a prevalat de acest drept procedural, neproducând nici o dovadă a vreunei vătămări de neînlăturat, având posibilitatea să propună și să administreze probatorii.
Asupra temeiniciei procesului verbal contestat, instanța retine că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de organul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei săvârșite, până la proba contrarie, potrivit art. 1173 Cod civil. Desi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de contravenție, din economia dispozițiilor art.34 din același act normativ, rezultă ca acesta face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, a încadrării juridice și implicit a individualizării sancțiunii contravenționale, presupunându-se că, în stabilirea răspunderii contravenționale, agentul constatator a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, gradul de pericol social concretizat în urmarea produsă. Potrivit art. 1169 C.civ cel care face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție, neindicând probele de care înțelege să se folosească în dovedirea plângerii.
Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională și care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației sale de a adopta o conduită în acord cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
De asemenea, având în vedere și faptul că dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, permit aplicarea sancțiunii „avertisment” chiar și în cazul în care actul normativ sancționator nu prevede ca sancțiune alternativă această sancțiune, constatând că într-adevăr, fapta săvârșită are un grad de pericol social redus, se impune modificarea procesului verbal contestat.
Pentru considerentele expuse în precedent,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. A. L. cu domiciliul în mun. B., Gen. Gh. A., nr. 24, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Modifică procesul – verbal ., nr._/14.08.2012 în sensul că înlocuiește sancțiunea amendă cu sancțiunea „ avertisment”.
Menține restul măsurilor dispuse prin actul sancționator.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.A.E./Tehnored. S.A./4.11.2013/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3584/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2197/2013.... → |
|---|
