Plângere contravenţională. Sentința nr. 2905/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2905/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 10597/193/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Ș. G. L.
GREFIER – S. S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2905
Pe rol judecarea cauzei civile, ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petentul D. C., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal realizat în ședința publică, se prezintă petentul, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că Poliția comunei Bălușeni, jud. B. a depus la dosar dovada de îndeplinire a madatelor de aducere pentru martorii A. M. și A. C..
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Având cuvântul, petentul solicită anularea procesului verbal de contravenție și scutirea de amendă, întrucât nu efectuează transport de persoane deoarece este bătrân și bolnav.
Instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 17.07.2012, sub nr._ petentul D. C. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din 04.07.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a precizat că pe timp de vară locuiește mai mult la țară în . unde are o casă bătrânească moștenire de la părinții săi cu terenul aferent. Petentul a susținut că în ziua de 04.07.2012 a fost necesar să se deplaseze până în orașul B. pentru a- și cumpăra polița de asigurare obligatorie întrucât cea veche expira la data de 13.07.2012. Petentul a precizat că vecinii săi de peste drum, A. C. și A. M. l- au rugat să- i ia și pe ei până în B.. Petentul a menționat că a fost oprit de agentul constatator și i- a fost aplicată o amendă pentru taximetrie ilegală, lucru care nu este adevărat.
În drept, petentul nu și- a motivat plângerea.
Petentul a anexat plângerii contravenționale copie de pe exemplarul nr. 2 al procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 (f. 4), copie de pe buletin (f. 3), exemplarul nr. 2 al procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 (f. 5), declarații (f. 6,7), adeverință (f. 23).
Petentul a solicitat ascultarea ca martori a vecinilor săi A. C. și A. M. pentru a- și demonstra nevinovăția.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimata a arătat că la data de 04.07.2012 agentul constator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau combaterea fenomenului de transport ilegal de persoane și acționa conform planificării în mun. B.. În jurul orei 0900, agentul a constatat direct momentul în care petentul a efectuat transport ilegal de persoane cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a avea autorizație legală în acest sens. A precizat intimata că petentului i s- a adus la cunoștință fapta și că acesta a semnat procesul verbal cu obiecțiunea “nu sunt taximetrist”. Intimata a menționat că în autoturism au fost identificați numiții A. M., N. N., A. C., solicitând ascultarea lor în calitate de martori.
Intimata a depus la dosar exemplarul nr. 1 al procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 (f. 11), raportul agentului constatator (f.12).
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei și pentru petent proba cu martorii A. M., N. N., A. C.. Având în vedere dovezile de îndeplinire a mandatelor de aducere pentru martorii A. M. și A. C., depuse la dosar (f. 32-36) aceștia nu au fost ascultați în cauză, instanța a pășit la judecată, în acord cu prevederile art. 188 alin. 3 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului și probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 04.07.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 și sancționată de dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. c din Legea nr. 12/1990, constatându- se că, în data de 04.07.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Națională transportând un număr de trei persoane din . autorizat să efectueze acest gen de activitate și fără a avea licență de transport persoane pe traseul Bălușeni B..
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 04.07.2012 a fost semnat de către petent, cu mențiunea „ nu sunt taximetrist ”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 04.07.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Pe de altă parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În prezenta cauză, instanța reține că potrivit art. 1 alin. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: a) efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege; iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 12/1990 Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a)–k) și se sancționează după cum urmează: c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) și k), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei;
Instanța constată că procesul-verbal . nr._ din 04.07.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, instanța reține că situația descrisă în procesul verbal de contravenție . nr._ din 04.07.2012 este susținută de raportul agentului constatator (f. 12) care se coroborează cu declarațiile martorei N. N. (f. 22). Instanța reține că faptul că petentul a efectuat transport de persoane fără a avea autorizație în acest sens reiese din raportul agentului constatator și din declarația martorei N. N. care a arătat că petentul a transportat- o cu mașina, alături de alte două persoane, până în B. și i- a plătit în schimb suma de 4 lei.
În cauză, petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. De altfel, petentul nu a negat faptul că a transportat cele trei persoane cu mașina sa din Bălușeni până în B., ci a precizat doar faptul că nu a luat bani în schimbul transportului.
În aceste condiții, instanța reține că apărările petentului din plângere și din fața instanței în sensul că nu face taximetrie reprezintă simple susțineri ale persoanei sancționate contravențional și nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal.
Prin urmare, negarea petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat și consideră că petentul D. C. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere atitudinea petentului în fața instanței, acesta fiind prezent la fiecare termen de judecată, suma modică primită de la persoana pe care a transportat-o, și raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către petent, instanta apreciază că în cauză se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului.
Instanta apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă și aptă să prevină, în viitor, săvârșirea unor noi fapte contravenționale de către petentă.
Față de cele mai sus arătate, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. C. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 și sancționată de art. 2 lit. c din Legea nr. 12/1990 prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul D. C., cu domiciliul în mun. B., .. 10, ., jud. B. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., blvd. M. E., nr. 57, jud. B..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 și sancționată de art. 2 lit. c din Legea nr. 12/1990 prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 04.07.2012 cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. G.- LiviaSilion S. G.
pentru grefier plecat de la instanță semnează grefier șef
Red.SGL/ Tehnored. SGL/12.07.2013/4ex/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2377/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8411/2013.... → |
|---|
