Pretenţii. Sentința nr. 7808/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7808/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 10493/193/2012
DOSAR NR._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 08 iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. R.
GREFIER – T. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7808
La ordine pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții B. I., B. E., R. O. și R. E. în contradictoriu cu pârâtul C. S..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că s-au depus la dosar de către avocat F. I., pentru reclamanți, note de concluzii și chitanță onorariu avocat în cuantum de 1000 lei și de către avocat G. S., pentru pârât, note de concluzii.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 03 iulie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile reține următoarele
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă la data de 16.07.2012 sub nr._ reclamanții B. I., B. E., R. O. și R. E., prin avocat F. I., au chemat în judecată pe pârâtul C. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să achite câte 3000 lei (pentru B. I., pentru B. E. și pentru R. O., R. E.) pentru folosința suprafeței de 3 ha teren, pentru perioada anilor 2009-2011 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamanții au arătat că, în urmă cu 5 ani au predat împreună spre folosință pârâtului suprafața de 3 ha teren situat în tarlaua 54, într-un lot compact.
Reclamanții au susținut că pârâtul s-a obligat să le plătească câte 1000 lei/ha pentru fiecare an agricol sau să le predea o cantitate de produse agricole (dintre cele obținute) în valoare de 1000 lei. Astfel, au arătat că reclamantul B. I. trebuia să primească 1000 lei/an ( pentru terenul de 1 ha (pc 470/4 - 8300 mp, pc 471/4- 1700 mp) moștenit de la C. M.; reclamanta B. E. trebuia să primească 1000 lei/an pentru suprafața de 9400 m.p. ( pc 470/60- 8500mp și pc 471/60- 900 m.p.); reclamanții R. O. și R. E. trebuiau să primească 1000 lei/an pentru terenul moștenit de la părinți situat în pc 470/57 ( 4700 mp), pc. 472/57 ( 1700mp) și pc 471/36 (700mp). Reclamanții au arătat că în completarea celor trei hectare au predat și terenul situat în pc 470/36 (5600 mp) și în pc 471/36 (900 mp) înscris în titlul de proprietate nr. 140.030/2003. Reclamanții au menționat că din acel teren, cota lor parte era de 1300 mp, întrucât suprafața totală a fost împărțită între moștenitorii înscriși în titlul de proprietate, respectiv în cote de 1/5.
Au precizat reclamanții că în tarlaua nr. 54 există suprafața totală de 5 ha care provine de la autori comuni. Din acea suprafață, 2 ha sunt înscrise în titlurile de proprietate emise pe numele T. J. și T. G.. Reclamanții au susținut că fac această precizare întrucât pârâtul a exploatat întreaga suprafață de 5 ha (un lot compact), iar numiții T. J. și T. G. au primit de la pârât produse și bani pentru cele 2 ha pentru perioada 2009 -2011.
Reclamanții au precizat că pârâtul a profitat de faptul că reclamanta B. E. este o persoană în vârstă, iar ceilalți reclamanți au domiciliile în mun. B. și sunt persoane ocupate cu alte activități.
Reclamanții au arătat că la solicitarea lor, în primăvara acestui an, pârâtul le-a eliberat terenul. De asemenea arată că i-au pus în vedere pârâtului să-și achite obligațiile, însă acesta sub diverse motive a amânat predarea sumelor de bani sau a produselor agricole cuvenite.
În dovedire, reclamanții au anexat următoarele documente în copi: titlu de proprietate nr._ din 12.09.2003 (f.6), certificat de moștenitor nr. 817 (f.7), certificat de legatar nr. 06 din 19.01.2012 (f. 8), testament C. M. (f. 9), titlu de proprietate nr._/01.10.2002 (f. 10), certificat de moștenitor nr. 16 din 06.02.2012 (f. 11), certificat de moștenitor nr. 15 din 06.02.2012 (f.12), titlu de proprietate nr._ din 24.07.2003 (f.13), titlu de proprietate nr._ din 02.04.2003 (f. 14), împuternicire avocațială (f. 15).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. (f. 3-5, 32-35).
Legal citat, la data de 15.01.2013, în ședință publică, pârâtul, prin avocat G. S., a depus întâmpinare prin care a susținut că nu sunt reale susținerile reclamanților, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că a convenit cu defunctul B. I., soțul reclamantei B. E. să lucreze suprafața de 2 ha teren pe care îl stăpâneau aceștia. Pârâtul a arătat că el trebuia să lucreze terenul, iar aceștia să ridice subvenția. Pârâtul a arătat că fiind un teren de proastă calitate și inaccesibil utilajelor agricole, înțelegerea lor a fost doar pentru pârât de a lucra terenul pentru ca să fie posibilă încasarea subvenției.
Pârâtul a susținut că în vara anului 2008 B. I. a decedat, iar în primăvara anului 2009 a păstrat aceeași înțelegere cu reclamata B. E., soția acestuia. Arată pârâtul că nu cunoștea că terenul nu era doar proprietatea soților B. și că aceștia au doar un drept de proprietate indiviz și că întrucât știa că aceștia exercită posesia terenului, i-a considerat și proprietari și a încheiat cu aceștia o convenție verbală.
Precizează pârâtul că a investit muncă și bani, timp de 3 ani până în primăvara anului 2012 când un fiu al reclamantei B. E., respectiv B. V., i-a cerut să lase liber terenul, întrucât s-a stabilit în țară și vrea să muncească pământul. Susține că deși a arat terenul în primăvara anului 2012 a respectat cerința reclamantului și a lăsat liber terenul.
Mai precizează pârâtul că nu a avut nici o înțelegere cu ceilalți reclamanți și nu s-a obligat cu nimic față de aceștia. Arată că în toți acești ani, nici un reclamant nu i-a tulburat posesia și nu i-a cerut produse sau bani așa cum au precizat în acțiune.
Pârâtul susține că în ceea ce-i privește pe numiții T. G. și T. J. a încheiat cu aceștia pentru 4 ani un contract de arendare pe care îl respectă. Acel teren arendat este vecin cu terenul reclamanților, acesta fiind și argumentul pentru care a convenit cu defunctul B. I. și apoi cu soția acestuia să lucreze și terenul pe care îl stăpâneau aceștia.
Avocat G. S., pentru pârât, a depus la dosar împuternicire avocațială (f. 31) și chitanțe onorariu avocat în valoare de 600 lei (f. 57-58)
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă instanța a încuviințat și administrat pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu doi martori: T. C. (depoziție f. 44) și B. I. (depoziție f. 47). Instanța a încuviințat pentru pârât proba cu doi martori, martorul Lucaveschi M. (depoziție f. 45), martorul Huivan A. inițial încuviințat a fost înlocuit cu martorul C. I., iar acesta a fost înlocuit cu martorul C. D. (depoziție f. 48). La termenul din data de 17 iunie 2013 instanța a respins solicitarea reclamanților de a se întocmi în cauză o expertiză tehnică ale cărei obiective au fost depuse de reclamanți la fila 54 dosar. La termenul din daat de 14 mai 2013 instanța a respins solicitarea reclamnțiilor de a suplimenta probatoriul cu un martor pentru reclamanți. La termenul din data de 03 iulie 2013 instanța a respins solicitarea reclamanților de a se emite adresă la APIA pentru a comunica cine a ridicat subvenția pentru cele trei hectare de pământ pentru ultimii 3 ani respectiv pentru anii 2009 -2011.
La data de 08 iulie 2013 prin serviciul registratură avocat F. I., pentru reclamanți, a depus note de concluzii și chitanță onorariu avocat în cuantum de 1000 lei, iar avocat G. S., pentru pârât, a depus note de concluzii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții susțin că în urmă cu 5 ani au predat împreună spre folosință pârâtului C. S. suprafața totală de 3 ha teren situat în tarlaua 54, într-un lot compact. De asemenea, arată că pârâtul s-ar fi obligat să le plătească pentru fiecare an agricol din perioada anilor 2009 – 2011 câte 1000 lei/ha sau produse agricole, dintre cele obținute, în valoare de 1000 lei.
Pârâtul arată că a convenit cu defuntul B. I., soțul reclamantei B. E. să lucreze suprafața de 3 ha pe care-l stăpâneau aceștia, în sensul că el trebuia să lucreze terenul, iar aceștia trebuiau să ridice subvenția. Pârâtul susține că în primăvara anului 2009 a păstrat aceeași înțelegere cu B. E.. Pârâtul arată că nu a a avut nici un fel de înțelegere cu ceilalți reclamați și nu s-a obligat în nici un fel față de aceștia.
Instanta retine ca actul juridic civil, în general, iar în speță contractul, are doua înțelesuri, primul sens este acela de operatiune juridica (negotium), cel de-al doilea sens este reprezentat de înscrisul constatator al manifestarii de voință (instrumentum). Formarea acordului de vointa necesar încheierii contractului are loc în urma reunirii ofertei cu acceptarea acesteia.
Reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 969 cod civil conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părți, prin urmare față de susținerile din cererea de chemare în judecată aveau obligația de a face dovada existenței unui contract în sensul de negotium între reclamanți și pârât prin care reclamanții să-și fi asumat obligația să predea spre folosință terenul în discuție, iar pârâtul să-și fi asumat obligația să le plătească pentru fiecare an agricol din perioada anilor 2009 – 2011 câte 1000 lei/ha sau produse agricole, dintre cele obținute, în valoare de 1000 lei.
Instanța arată că potrivit art. 2 din Legea nr. 16/1994 prin arendare se înțelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole, denumit arendator, si arendaș, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata și la un preț stabilit de către părți.
Raportat la textul legal menționat și având în vedere cele susținute de către reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată instanața reține că această convenție pe care pretind reclamanții că ar fi încheiat-o cu pârâtul nu este un contract nenumit, ci este în fapt un contract de arendă. Faptul că reclamanții invocă în fapt un contract de arendă, încheiat cu pârâtul, este dovedit inclusiv prin susținerile reclamanților din concluziile scrise depuse la dosar unde aceștia fac referire la dispozițiile Legii nr. 16/1994.
Instanța arată că faptul că reclamanții evită să numească contractul pe care pretind că l-ar fi încheiat cu pârâtul contract de arendă, pentru a evita aplicarea dispozițiilor legale cu privire la acest contract prevăzute de Legea nr. 16/1994 în special cele privind modul în care se probează un astfel de contract, nu poate schimba natura contractului pe care susțin reclamanții că l-ar fi încheiat. Astfel, față de obligațiile pe care reclamanții arată că și le-ar fi asumat părțile instanța reține că aceștia invocă încheierea unui contract de arendă.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor legala arendarea este un contract solemn, iar potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 16/1994, legea arendării, contractul de arendare se întocmeste in scris, cate un exemplar pentru fiecare parte si un exemplar care se depune la consiliul local in a carui raza teritoriala se afla bunurile arendate, in termen de 15 zile de la data incheierii. Acesta se inregistreaza ., tinut de secretarul consiliului local. Deci forma solemnă a contractului de arendare prespune forma scrisă, precum și înregistraraea contractului de arendă.
În condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada încheierii unui contract de arendă în formă scrisă care să fie înregistrat la consiliul local instanța reține că aceștia nu au făcut dovada încheierii unui astfel de contract ca negotium.
În situația în care s-ar presuspune că între părți s-a încheiat un contract nenumit, astfel cum pretind reclamanții prin invocarea art. 969 Cod civil, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil reclamanții aveau obligația de a proba existența ca negotium a unui contract prin care reclamanții s-ar fi obligat împreună să predea pârâtului o suprafața de teren de 3 ha, iar pârâtul s-ar fi obligat să le plătească pentru perioada 2009-2011 câte 1000 lei/ ha pe an sau produse agricole în valoare de 1000 lei/ha pe an.
Din probatoriul administrat, cu precădere din declarațiile martorilor, instanța reține că începând cu anul 2008 terenul în suprafață de 3 ha situat în tarlaua 54, în zona numită în popor Valea Lucă, în . obiectul prezentului litigiu, a fost lucrat de către pârâtul C. S. care deține o asociație agricolă. Totodată, din declarația martorilor Lucaveschi M. (f. 45) și B. I. (f. 47) instanța reține că după decesul defunctului B. M., soțul reclamantei B. E., același teren a fost lucrat de către pârâtul C. S. și în perioada anilor 2009-2011.
Față de depozițiile martorilor ascultați în cauză instanța reține că niciunul dintre aceștia nu cunoaște, din altă parte decât din cele povestite de către părțile în litigiu, care a fost înțelegerea în baza căreia pârâtul C. S. a lucrat acest pământ și cu cine ar fi încheiat pârâtul C. S. această înțelegere.
Astfel, martorul Lucaveschi M. (f. 45) a arătat că pârâtul C. S. i-a spus că înțelegerea a fost încheiată cu B. E., în sensul ca el să lucreze pământul și să ia recolta, iar B. E. să ia subvenția, însă instanța nu poate avea în vedere această susținere a martorului în condițiile în care reiese în mod evident că nu a perceput direct existența vreunei înțelegeri, ci aceasta i-a fost relatată de către pârât. (f. 45)
Totodată, martorul T. C. (f. 44) a arătat că a auzit după anul 2009 că pământul reclamantului B. I. (cunoscut în .) ar fi fost ținut de către pârâtul C. Segiu care nu i-a dat reclamantului produsele alimentare sau bani echivalent ce i se cuveneau, însă nici această susținere nu poate fi avută în vedere de către instanță în condițiile în care martorul T. C. menționează în declarația luată că toate cele relatate cu privire la situația acestui teren începând cu anul 2009 le cunoaște doar din spusele reclamantului B. I. cu care s-a întâlnit în iarna anului 2013 și care i-a povestit cele pe care le susține. (f. 44)
Cu toate acestea, din declarația martorului T. C., instanța reține că reclamantul B. I. i-a spus acestui martor că pârâtul C. Serrgiu ar fi lucrat terenul în litigiu cu acordul mamei sale reclamanta B. E.. (f. 44). Totodată, din declarația martorului B. I. (f. 47) instanța reține că reclamantul B. I. (cunoscut în .) a luat pământul de la C. S., din primăvara anului 2012, cand s-a întors din Germania, lucru pe care însuși reclamantul i l-a spus martorului.
În condițiile în care reclamantul B. I. a recunoscut către martorul T. C. că pârâtul a lucrat acest teren cu acordul mamei sale reclamanta B. E., lucru care confirmă susținerile pârâtului în sensul că nu a existat nici o înțelegere cu ceilalți reclamanți în afară de B. E., instanța reține că în fapt după decesul defunctului B. M., soțul reclamantei B. E., a existat o înțelegere cu privire la exploatarea pământului în suprafață de 3 ha situat în tarlaua 54 Valea Lucă în . reclamanta B. E. și pârâtul C. S..
Prin urmare, instanța reține că între pârâtul C. S. și reclamanții B. I., R. O. și R. E. nu a existat nici un fel de înțelegere cu privire la exploatarea pământului în suprafață de 3 ha situat în tarlaua 54 Valea Lucă în .> Contrar susținerilor pârâtului din întâmpinare din declarația martorului Lucaveschi M. (f. 45), tractorist angajat al pârâtului care a lucrat pământul în litigiu, care se coroborează de declarația martorului B. I. (f. 47) instanța reține că pârâtul C. S. a lucrat urmare a înțelegerii cu reclamanta B. E. o suprafață de 3 ha teren, aparținând reclamanților, și nu o suprafață de 2 ha teren.
În ceea ce privește conținutul înțelegerii dintre reclamanta B. E. și pârâtul C. S. cu privire la exploatarea terenului în suprafață de 3 ha situat în tarlaua 54 Valea Lucă în . că probatoriul administrat nu susține că pârâtul C. Segiu și-a asumat obligația față de reclamanta B. E. să-i plătească 1000 lei/ ha pe an sau produse agricole în valoare de 1000 lei/ha pe an pentru faptul că a lucrat acest teren.
Mai mult instanța arată că reclamanta B. E. este cea care trebuia să dovedească conținutul înțelegerii încheiate cu pârâtul, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil, lucru pe care nu l-a făcut.
De asemenea, deși reclamanții au susținut în concluziile scrise că nu ridicat subvenția, așa cum pretinde pârâtul, dat fiind că subvenția este ridicată de către arendaș conform Legii nr. 16/1994 instanța reține că această susținere este neîntemeiată în condițiile în care aceeași reclamanți afirmă prin aceleași conculzii scrise că pârâtul nu a preluat în arendă terenul în litigiu, iar în condițiile în care între părți nu s-a încheiat un contract de arendă în formă scrisă în mod evident pârâtul nu avea cum să ridice subvenția pentru terenul în litigiu.
Faptul că reclamanții au ridicat sau nu subvenția cu privire la acest teren în litigiu este lipsit de relevanță în condițiile în care este cert că terenul a fost lucrat în perioada 2009-2011, iar dreptul de a ridica subvenția nu puteau să-l aibă decât proprietarii terenului și în nici un caz pârâtul care nu avea nici o bază legală pentru a ridica subvenția.
Mai mult instanța arată că față de poziția acestuia în proces nu pârâtul este cel care trebuia să dovedească cine a ridicat subvenția, din susținerilor reclamanților fiind evident că pârâtul care nu era nici arendaș, nici proprietar, nu avea cum să ridice subvenția, ci reclamanții trebuiau să dovedească că pârâtul avea obligația să le plătească câte 1000 lei/an sau produse agricole în valoare de 1000 lei/ha lucru pe care nu l-au făcut.
În plus, instanța arată că deși reclamanții au solicitat să se efectueze în cauză o expertiză pentru a se calcula contraavaloarea folosului de tras cuvenit reclamanților pentru suprafața de 3 ha teren, în condițiile în care aceștia au invocat existența unei convenții cu reclamantul prin care acesta se obliga să le plătească suma de 1000 lei/ha pe an sau produse agricole în valoare de 1000 lei pe ha/ an această expertiză nu era utilă cauzei pentru că reclamanții trebuiau să dovedească că au încheiat cu pârâtul o convenție în sensul arătat de către reclamanți, lucru care nu se poate face printr-o expertiză.
Așa cum s-a arătat între reclamanții B. I., R. O. și R. E. și pârâtul C. Segiu nu a fost încheiată nici o convenție cu privire la exploatarea suprafeței de 3 ha teren situat în tarlau 54 din satul Hlipiceni astfel încât acțiunea reclamanților B. I., R. O. și R. E. apare ca fiind neîntemeiată.
Totodată, deși pârâtul a lucrat în perioada 2009-2011 suprafața de 3 ha teren situat în tarlau 54 din satul Hlipiceni în baza unei înțelegeri cu reclamanta B. E., în condițiile în care aceasta nu a dovedit faptul că pârâtul C. Segiu și-a asumat obligația de a-i plăti o sumă de 1000 lei/ha/an sau produse agricole în valoare de 1000 lei, instanța reține că reclamanta B. E., nu a probat existența convenției la care face referire în cererea de chemare în judecată ca negotium prin umare acțiunea formulată apare ca neîntemeiată.
Față de cela arătate instanța va respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții B. I., B. E., R. O. și R. E., în contradictoriu cu pârâtul C. S., ca neîntemeiată.
În condițiile în care acțiunea reclamanților a fost respinsă, în considerarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge capătul de cerere formulat de reclamanți privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea formulată de către pârât de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în condițiile în care reclamanților le-a fost respinsă acțiunea, având în vedere chitanțele în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat aflate la filele 57-58 dosar și în considerarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă instanța o apreciază ca întemeiată. Raportat la cele arătate și față de dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă instanța va obliga reclamantul B. I. la plata către pârâtul C. S. a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, va obligă reclamanta B. E. la plata către pârâtul C. S. a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, va obliga reclamantul R. O. la plata către pârâtul C. S. a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și va obligă reclamanta R. E. la plata către pârâtul C. S. a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMERLE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții B. I., cu domiciliul în B., .. 111, ., ., B. E., cu domiciliul în ., R. O. și R. E., ambii cu domiciliul în B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. S., cu domiciliul în ., ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamanți privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Obligă reclamantul B. I. la plata către pârâtul C. S. a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Obligă reclamanta B. E. la plata către pârâtul C. S. a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Obligă reclamantul R. O. la plata către pârâtul C. S. a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Obligă reclamanta R. E. la plata către pârâtul C. S. a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. R. T. C.
Red. T.R./Tehnored. T.R./Ex. 7 – 30.07.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 7786/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Radiere ipoteca. Sentința nr. 4282/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
