Pretenţii. Sentința nr. 9119/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9119/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 3358/193/2011*
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 27.09.2013
Completul compus din :
PREȘEDINTE – B. P.
GREFIER – T. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9119
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâtul N. M..
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc la termenul din data de 20.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință corespunzătoare, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 17 martie 2011, reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâtul P.F. N. M., a solicitat ca prin hotărarea ce se va pronunța, aceasta din urmă să fie obligată a-1 despăgubi cu suma de 150 lei, reprezentând contravaloarea unui aparat de radio marca Eurotec și 150 lei, despăgubiri de întârziere cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul învederează că în anul 2008 s-a prezentat la pârât cu un aparat de radio Eurotec, pe care nu i 1-a mai înapoinat și nici nu i-a achitat contravaloarea acestuia.
P.F. N. M. nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Prin citația emisă reclamantului s-a pus în vedere acestuia ca, până la primul termen de judecată să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 32 lei și tibru judiciar de 3 lei, sub sancțiunea anulării cererii, conform Legii nr. 146/1997,
La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2011, reclamantul s-a prezentat în instanță și i s-a pus din nou în vedere să achite taxa de timbru.
Având în vedere că reclamantul nu s-a conformat obligației de plată a taxei de timbru instanța a anulat, prin Sentința nr. 3717/07.06.2011, cererea reclamnatului. Prin Decizia nr. 880R/19.11.2012, Tribunalul B. a admis recursul reclamantului și a constatat că cererea acestuia este scutită de la plata taxelor de tibru trimițând dosarul primei instanțe pentru rejudecare.
În prezentul dosar, la data de 27.02.2013, pârâtul N. M., a depus întâmpinare prin serviciul de registratură al instanței (fila 10). Prin intermediul întâmpinării a arătat că reclamantul avea la atelier un dublu casetofon cu radio (fără boxe) pe care l-a reparat și pentru că reclamantul nu a plătit contravaloarea serviciilor nu i l-a returnat.
Datorită faptului că reclamantul nu s-a prezentat să-și ridice aparatul când a fost notificat acesta a fost predat la programul de colectare a deșeurilor electronice.
De asemenea, pârâtul arată că P.F. N. M. este radiată.
Nu au fost invocate dispoziții legale și nu s-au propus alte probe decât înscrisurile de la dosar.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit precizărilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, confirmate, prin întâmpinare, de câtre pârâtul N. M. în anul 2008 reclamantul s-a prezentat la pârât cu un aparat de radio Eurotec, pe care acesta nu i 1-a mai înapoinat și nici nu i-a achitat contravaloarea acestuia.
Având în vedere descrierea situației de fapt, susținută de bonurile depuse la dosar la filele 17 – 18 și recunoașterea făcută de către pârât, prin întâmpinare, instanța califică cererea reclamantului ca fiind una în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998 -999 C.civ (raportat la momentul săvârșirii faptei).
Ținând cont de elementele arătate mai sus, instanța constată îndeplinite criteriilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului N. M., după cum urmează:
a)existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudicii: neglijența în păstrarea bunului reclamantului atâta timp cât știa cine este proprietarul și cât timp acest bun i-a fost lăsat sub pază, în virtutea meseriei pe care o exercita cu autorizație.
b)existenta prejudiciului: dispariția bunului, recunoscută de către pârât, din neglijența (nepăsarea) acestuia, a fost denatură a crea un prejudiciu în patrimoniul reclamantului egal cu valoarea bunului la care se adaugă suferința proprietarului lipsit de bunul său mai bine de 4 ani. Sub acest aspect, instanța consideră justă evaluarea bunului la suma de 150 de lei raportat la prețurile practicate pentru produse de acest gen. De asemenea, instanța apreciază ca justă și despăgubirea morală în cuantum de 150 de lei solicitată de reclamant, având în vedere perioada scursă de la pierderea bunului și efortul depus de reclamant pentru recuperarea acestuia.
c)raportul de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu: având în vedere că lipsa de diligență a pârâtului în conservarea bunului a făcut ca acesta să fie aruncat de către o persoană străină, instanța consideră că există legătură de cauzalitate între acțiunea pârâtului și prejudiciu.
d)existența culpei pârâtului: este reținută chiar din susținerile pârâtului din întâmpinare unde arată că a lăsat bunul într-un garaj la un prieten și a plecat mai mult timp din localitate. Practic, nu a avut diligența unui bun proprietar cu bunul lăsat în grijă în virtutea meseriei sale conform art. 1080 C.civ (1480 N.c.civ).
În ceea ce privește împrejurarea că P.F. N. M. a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului prin rezoluția nr. 3380 din data de 09.07.2010, nu are relevanță în prezenta cauză deoarece conform prevederilor în vigoare (O.U.G. 44/2008), autorizarea unei persoane fizice de a desfășura activități economice și înscrierea ei într-un registru special nu are ca efect crearea unei noi persoane, ca în situația societăților comerciale. Ar fi absurd ca, în cazul răspunderii civile delictuale, să se facă distincție între persoana fizică autorizată și persoana fizică, atâta timp cât este vorba, în concret, despre aceași persoană care răspunde cu același patrimoniu atât pentru faptele legate de activitatea profesională cât și cele ce exced aceasta.
Mai mult decât atât, un profesionist, o persoană ce exercită o meserie (activitate) în mod autorizat are o obligație de diligență mai mare decât alte persoane. Din acest punct de vedere ar apărea ca inechitabilă situația de care încearcă să se folosească pârâtul pentru a împiedica reclamantul să-și recupereze prejudiciul. Practic, garanția activității persoanei fizice ca persoană autorizată se extinde asupra întregului patrimoniu al persoanei fizice (art. 20 din O.U.G. 44/2008) tocmai în scopul resposabilizării sale ori, considerarea ca entități diferitite, în prezentul context, ar formaliza excesiv și inechitabil actul de justiție.
Având în vedere considerentele mai sus arătate instanța va admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâtul N. M. și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții bănești, formulată de reclamantul D. I., cu domiciliul în mun. B., . nr. 31, ., ., în contradictoriu cu pârâtul N. M. cu domiciliul în mun. B., .. 79, ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 27.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Pentru grefier plecat din instanță
semnează grefier șef
Red. Tehnored.BP
EX. 4/23.01.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9127/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 4689/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
