Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7874/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7874/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 7874/2015
Dosar nr._ acțiune în răspundere contractuală
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de consiliu data de 15.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – C. M. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7874
Pe rol cauza civilă având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. M. G..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședință publică, lipsesc părțile la prima și a doua stigare.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2015, sub nr._, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. M. G., obligarea acestuia la plata sumei de 28,67 lei din care suma de 22,88 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate emise în perioada 29.10._15 și suma de 5,79 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 50 lei onorariu avocat și 20 lei taxă judiciară de timbru.
În motivare, s-a arătat că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă, fără a achita contravaloarea acestora. Mai arată reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile cuprinzând debitul curent și debitele restante, acestea nefiind contestate de către beneficiar. Susține petenta că deși între părți nu există un contract de furnizare, acest aspect nu îi este imputabil, întrucât activitatea sa, demarată în data de 01.10.2010, a fost condiționată de asigurarea continuității serviciilor către utilizatori. Pe de altă parte, în pofida notificărilor transmise și a informării prin mass-media, o parte dintre beneficiari nu au dat curs solicitării de a se prezenta la sediul furnizorului, pentru încheierea contractului în discuție. Se mai arată că absența acestui contract nu a determinat schimbarea condițiilor de furnizare a apei, că Legea nr.51/2006 prevedere obligativitatea achitării unui tarif, că reclamanta nu are posibilitate tehnică a sistării individuale a serviciilor (pârâtul nesolicitând debranșarea) și că sumele cu titlu de dobânzi au fost calculate potrivit Legii nr. 241/2006.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1516, 1547, 1522, 1489 Cod civil, ale Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 241/2006 precum și OUG nr. 39/2010, OUG nr. 88/2010 pentru modificarea și completarea OG nr. 92/2003.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Se mai precizează că . a procedat la preluarea serviciilor fostului operator .
Prin precizările depuse de reclamantă aflate la fila 42 dosar, aceasta a precizat că pârâtul a achitat debitul datorat, însă după data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât solicită doar obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 70 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada 29.10._15, . a furnizat pârâtului C. M. G., în mod constant, servicii de livrare a apei curente și de preluare a apei uzate. Reclamanta a executat aceste servicii în lipsa unui contract, beneficiarul fiind considerat un abonat de fapt al societății prestatoare.
Instanța reține, în acest context, că pârâtul este proprietarul unui apartament situat într-un condominiu și că în această situație reclamanta nici nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale altfel decât tuturor deținătorilor de locuințe din imobil, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita și ar permite debranșarea din interior. Or, în cauză, pârâtul nu a cerut sistarea serviciilor furnizate de către reclamantă. Mai mult, nu a contestat nici facturile emise pe numele său și distribuite lunar de către societatea prestatoare de servicii.
Odată ce a beneficiat de serviciile menționate, pârâtul are și obligația de a achita prestatorului contravaloarea acestora, nefiind posibil a se presupune că reclamanta, în calitatea sa de societate comercială, furnizează servicii gratuite. De altfel, așa cum a arătat aceasta, Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice prevede că furnizarea serviciilor de apă și canalizare atrage obligația achitării unui tarif. În același context, este de precizat că neîncheierea unui contract de servicii poate fi imputabilă însuși beneficiarului acestor servicii și că absența acestui contract nu este în măsură să împiedice stabilirea unor raporturi juridice comerciale și, în fine, recuperarea contravalorii serviciilor, inclusiv prin raportare la exigențele principiului îmbogățirii fără just temei.
Pârâtul nu a contestat facturile în discuție dar nici nu a achitat debitul principal menționat.
Având în vedere precizările depuse de reclamantă la dosarul cauzei la data de 10.07.2015, reclamanta a învederat instanței că pârâtul a achitat debitul datorat, însă după data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât solicită doar obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 70 lei.
Față de poziția procesuală a reclamantei, exprimată prin răspunsul la întâmpinare, instanța, în temeiul art. 406 Cod procedură civilă, va lua act de renunțarea acesteia la capătul principal de cerere vizând obligarea pârâților la plata debitului și penalităților.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art. 1030 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 70 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea precizată formulată de reclamanta S.C. N. A. SA B., cu sediul în mun. B., .. 34, județul B. și cu domiciliul procesual ales în B., ..3, județul B., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J/_, Cod CAEN 3600, CUI_/2009, Cod IBAN RO79RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala B., în contradictoriu cu pârâtul C. M. G., cu domiciliul în municipiul B., . județul B..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 70 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BNE/ tehn. CMA
4 ex/ 21.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7844/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
