Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9085/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9085/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 9085/2015
Dosar nr._ - cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de 09.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –L. L.
GREFIER –B. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR.9085
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. „N. A.” S.A. B., în contradictoriu cu pârâta H. M. R..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Fiind primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art.1027 Cod procedură civilă raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiate cercetarea procesului și dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2015, sub nr._, reclamanta S.C. „N. A.” S.A. B., a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de art. 1025-1032 Cod procedură civilă, ca instanța să oblige pârâta H. M. R. la plata sumei de 823,75 lei reprezentând contravaloare servicii apă prestate și neachitate și 127,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
În motivare, reclamanta a arătat că este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâta este utilizator al serviciilor prestate, fără a avea încheiat un contract furnizare de servicii de alimentare cu apă și canalizare, însă acest aspect nu poate fi imputat operatorului de servicii, deoarece utilizarea fără contract de furnizare a serviciilor de utilități publice constituie contravenție.
Deși pârâta nu a încheiat un contract cu reclamanta, acesta a beneficiat de serviciile de apă și canalizare furnizate, fără a-și îndeplini obligația de plată a serviciului furnizat, cumulând un debit restant, la care se adaugă penalitățile aferente, potrivit legii.
Cu privire la debitul principal, susține reclamanta că obligația de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art.30 alin.3 din Legea nr.241/2006 și în acest sens, au fost emise și distribuite facturi lunar care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de către pârâta H. M. R..
Cu privire la penalități, susține reclamanta că și această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art.30 alin.4 din Legea nr.241/2006 precum și art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1516, art. 1547, art. 1522, art. 1489 Cod civil, ale Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, ale O.U. G. nr. 39/2010 și ale Legii nr. 46/2011.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: centralizator fișă dosar, facturi fiscale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 50 lei.
Instanța reține că pârâta nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de către instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând cererea reclamantei, prin prisma ansamblului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat către pârâta H. M. R. servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru acesta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate. Existența raporturilor contractuale dintre cele două părți s-au întemeiat pe dispozițiile art. 35-36 Cod comercial (reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfășurarea unor relații comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.
În executarea acestor relații comerciale, reclamanta a furnizat pârâtei serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 823,75 lei, conform centralizatorului, dobânzile pentru întârziere percepute asupra acestor debite fiind în cuantum de 127,81 lei.
Mai mult decât atât, pârâta nu a contestat aceste debite și nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce apărări cu privire la acestea.
În drept, având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Instanța reține că potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage dobânzi de întârziere, conform prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că pârâta H. M. R. a beneficiat constant de servicii de furnizare cu apă, întocmindu-se fișa abonatului privind contravaloarea apei furnizate. Conform înscrisurilor, pârâta are o datorie către reclamantă în suma de 823,75 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei, S.C.N. A. SA B. și în sarcina pârâtei, în sumă de 823,75 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la dobânzile de întârziere, instanța reține că potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage dobânzi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv dobânzile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; dobânzile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a dobânzilor nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului. În cazul de față, penalitățile de întârziere aferente debitului principal totalizează suma de 127,81 lei.
Având în vedere situație de fapt reținută, instanța în drept, arată că potrivit art.969 Cod civil, contractul încheiat cu respectarea dispozițiile legale are forță obligatorie între părți, potrivit principiului pacta sunt servanda, acestea fiind ținute să-și exercite drepturile, respectiv să-și îndeplinească obligațiile întocmai cum au fost prevăzute în contract, iar în temeiul art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitor prin contract.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitorul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei, în sumă de 823,75 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate, precum și în sumă de 127,81 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta S.S. N. A. SA B. în contradictoriu cu pârâta H. M. R. și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 823,75 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate și a sumei de 127,81 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
În temeiul art.1031 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta H. M. R. la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat), având în vedere că sunt îndeplinite cerințele textului legal menționat, și anume, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ..A., cu sediul în mun. B., .. 34, jud. B., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., .. 3, jud. B., împotriva pârâtului H. M. R., domiciliată în B., .. 40, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 823,75 lei, cu titlu de contravaloare servicii alimentare cu apă pentru perioada 08._, și la plata sumei de 127,81 lei cu titlu de dobânzi penalizatorii.
Obligă pârâtul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 4/09.11.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9296/2015.... → |
|---|
