Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6817/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6817/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 6817/2015
Dosar nr._ Acțiune răspundere contractuală
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BOTOSANI
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 01 IULIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – B. A. E.
GREFIER – S. A.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 6817
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L. în contradictoriu cu pârâtul N. M., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că pârâtul a depus la dosar un punct de vedere față de acțiunea introdusă de reclamantă, la care sunt atașate o . înscrisuri – filele 117 – 167 dosar.
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiate cercetarea procesului și dezbaterile, reținând cauza spre pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 27.02.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L. a chemat în judecată pe pârâtul N. M., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 2790,57 lei conform contractului de novație nr. 20 din 04.10.2011, precum și calcularea penalităților până la achitarea integrală a debitului solicitat.
În motivare se arată că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă prestate în perioada amintită, fără a achita contravaloarea acestor servicii, așa cum era menționată în cuprinsul facturilor emise și distribuite lunar de către furnizor. De asemenea, pârâtul nu a contestat niciuna dintre facturile emise, totuși nici nu a înțeles să achite debitele corespunzătoare. Facturile cuprind contravaloarea serviciului prestat cât și penalitățile de întârziere pentru întreg debitul restant existent în evidența sa contabilă la data facturării.
Faptul că pârâtul este un utilizator al serviciilor prestate de către societatea reclamantă rezultă și din inexistența unei solicitări scrise de debranșare. Întrucât debitorul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciului prestat, în încercarea de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, a fost încheiat un contract de novație în care a fost stabilit modul de achitare a debitului și, pentru că acesta nu a fost respectat, a promovat prezenta acțiune.
Mai arată reclamanta că prescripția se întrerupe prin orice acte și că recunoașterea tacită a plății parțiale a datoriei, achitarea, în tot sau în parte a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea, întrerupe cursul prescripției ce eventual urmează a fi invocată. Atfel, pârâtul a efectuat plata conform fișei abonat pe care o anexează la dosar.
Cu privire la penalitățile solicitate se menționează că acestea au fost calculate art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și ale art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, aceste penalități fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar de la data de 01.01.2007 au fost aplicate majorări de întârziere de 0,1% pe zi conform art. III din Legea nr.210/2005, de la data de 01.07.2010 s-au aplicat dobânzi de întârziere la plată de 0,05% pe zi întârziere, potrivit art.1 pct.10 din OUG nr.39/2010, noțiunea de majorări de întârziere fiind înlocuită cu dobânzi de întârziere la plată, iar de la 04.04.2011 s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere conform art. 120 alin. 7 din OUG nr. 92/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 Cod civil, art. 43 Cod comercial, Legea nr.51/2006, Legii nr.241/2006, Legea nr.210/2005, OUG nr.39/2010 și art.77 din Legea nr.85/2006.
În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.77 din Legea 85/2006.
Pârâtul N. M. nu a formulat întâmpinare dar prin punctul de vedere formulat la data de 26.06.2015, acesta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea excepției, pârâtul învederează faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având în obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv termenul general de 3 ani. Că, obiectul prezentei cauze îl constituie suma de 2790,57 lei, reprezentând debit restant, conform facturilor emise în perioada ianuarie 2007 – octombrie 2010, or, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune pentru fiecare factură, respectiv începând cu luna februarie 2007 pentru prima factură și luna noiembrie 2010 pentru ultima factură Apreciază astfel că dreptul la acțiune este prescris.
Cu privire la contractul de novație nr. 20/04.10.2011 încheiat între . B. și defuncta sa soție – N. F., arată faptul că, potrivit prevederilor art. 1613 Noul Cod Civil, novația operează între creditor și unul dintre debitorii solidari, eliberând pe ceilalți codebitori, respectiv el, pârâtul în cauză, cu privire la creditor. Acest contract de novație, arată pârâtul, a fost semnat de defuncta sa soție fără acordul său, ca urmare apreciază că el nu este ținut de noua obligație asumată. În cazul în care însă instanța va reține că acest contract de novație își produce efectele și îi este opozabil, arată că înțelege să invoce excepția prescrierii dreptului material la acțiune și în această situație, având în vedere prevederile art. 2500, art. 2501 și art. 2517 Noul Cod Civil. Astfel, arată pârâtul, prescripția a început să curgă începând cu luna octombrie 2011 iar termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 04.10.2014, cererea de chemare în judecată fiind introdusă însă la data de 27.02.2015.
Pe fondul cauzei pârâtul arată că, din cauza stării precare de sănătate a soției și a sa, ce a necesitat multiple internări și intervenții chirurgicale, s-a neglijat anunțarea indexului la consumul de apă, motiv pentru care, începând cu luna ianuarie 2009 și până în octombrie 2010 li s-a trecut din oficiu cu consum exagerat de mare și nereal, de trei ori mai mare față de media cantității de apă pe care o consuma lunar familia în acea perioadă. Învederează pârâtul că în apartamentul în care locuiește a fost montat în luna decembrie 2000, un contor de apă rece și unul pentru apă caldă,, ulterior, în decembrie 2008 renunțând la contorul de apă caldă. Susține că, în luna decembrie 2008 contrul de apă rece indica indexul de 507,95 mc apă rece consumată iar la data de 26.04.2015, conform Buletinului de verificare metrologică nr._, indexul aceluiași contor de apă rece era de 687 m.c. Ca urmare, este evident că facturile emise în perioada 2009 - octombrie 2010 sunt fictive și nelegale deoarece prin însumarea cantității de apă menționate în facturile lunare emise în această perioadă rezultă un consum exagerat de apă, nereal de 441 m.c., or, potrivit facturilor emise contorul trebuia să arate un index de 948,95 m.c., care de fapt nu reflectă consumul real de apă. În realitate, contorul indica corect, la data de 26.04.2012, indexul 687 m.c., deci un index mai mic decât cel facturat până în octombrie 2010 cu 261,95 m.c. apă.
În dovedirea celor susținute, pârâtul a depus la dosar o . înscrisuri - filele 121 – 166 dosar.
În soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune, se reține următoarea situație de fapt și de drept:
În data de 4.10.2011 între creditoarea . (fostă RAJ A. B.) și N. F. a intervenit contractul nr. 20 având drept obiect novarea obligației de plată a debitului în sumă de 2790,57 lei, cu o nouă obligație de plată a sumei de 2790,57 lei. Prin contract s-au stabilit, între altele, drepturile și obligațiile părților, modalitățile de plată și răspunderea contractuală. Astfel, N. F. s-a obligat să achite suma de 2790,5 lei în termen de 1 an de la data încheierii contractului.
Atașat cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar faturi emise pe numele pârâtului în perioada 24.01._10
Dincolo de faptul că novația convenită contractual la data de 4.10._ cu N. F. nu poate fi opusă pârâtului, este de reținut că scadența facturilor înfățișate în cauză s-a împlinit în intervalul februarie 2007 – noiembrie 2010, de la acest moment curgând termenul general de prescripție de 3 ani. Din fișa de debit de la fila 8 nu rezultă că pârâtul a efectuat vreo plată pentru facturile emise în intervalul ianuarie 2007 – 0ctombrie 2010, iar la dosar nu există indicii potrivit cărora termenul de prescripție aferent facturilor în discuție a fost întrerupt. Prin urmare, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 25.11.2013, înainte de momentul formulării acțiunii – 27.02.2015, la dosar neexistând dovezi privind suspendarea ori întreruperea sa. Se notează că, pentru penalitățile pretinse de reclamantă, aferente facturilor emise în perioada ianuarie 2007 – octombrie 2010, nu curge un termen propriu de prescripție, respectiv de la momentul facturării lor (+30 de zile din legea menționată), fiind de reținut, în acest sens, dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 – odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii. În fapt, și pentru accesoriile în discuție, termenul de prescripție se calculează de la scadența facturilor emise pentru debitul principal care le-a generat, respectiv cel mai târziu 25 decembrie 2013.
Conchide instanța, față de situația prezentată, că dreptul reclamantei la obținerea în justiție a debitului solicitat în cauză, principal și accesoriu, s-a prescris integral, concluzie ce impune admiterea excepției analizate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
Se mai reține că, deși noul cod civil a reglementat prescripția extinctivă ca și excepție relativă, aflată la dispoziția exclusivă a celui în folosul căruia curge (art. 2512), în cauză se impune a fi reținute prevederile art. 6 din același cod, relative la aplicarea în timp a legii civile, prevederi potrivit cărora, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Or, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la momentul nașterii dreptului la acțiune pentru debitele facturate în speță, instanța judecătoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu sa cerceteze, daca dreptul la acțiune sau la executarea silita este prescris.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea în răspundere contractuală formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L., cu sediul în mun. B., .. 3, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul N. M., domiciliat în mun. B., .. 74, ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se vor depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică, azi 01 iulie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat A.E. /Tehnoredactat S.A Ex. 4 /25.09.2015
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 6575/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6823/2015. Judecătoria... → |
|---|
