Întoarcere executare. Sentința nr. 3926/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3926/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 3926/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 21.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – P. M. - E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3926
Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatoarea D. S. E., în contradictoriu cu intimata . IFN SA.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 06.04.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea succesiv pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 11.07.2014, contestatoarea D. S. E. a formulat contestație la executare împotriva actelor de urmărire silită din dosarul de executare nr. 389/2012 deschis la B. N. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu cu intimata . IFN SA, să dispună anularea tuturor actelor de executare și a Încheierii de încuviințare a executării silite din 14.03.2012 și suspendarea executării până la soluționarea pe fond a cauzei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea arată că instanța de executare a încuviințat urmărirea silită fără avea un titlu executoriu legal, debitorul exhibând ca și titlu executoriu cererea nr._ depusă din partea contestatoarei, în data de 08.08.2007, comerciantului de produse electrocasnice Altex Impex SRL, precum și înscrisul intitulat „condiții generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit”, depus la același comerciant, acte care nu îndeplinesc condițiile unui contract de credit, care are putere executorie, fiind cel mult un contact de vânzare cu plata în rate.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
Intimata . IFN SA (fosta . IFN SA) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării ca neîntemeiate. Cu cheltuieli de judecată. A arătat intimata că taxa de timbru care trebuie achitată este de 352,17 lei, conform OUG 80/2013, debitul restant fiind de 3740,72 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, motiv pentru care înțelege să invoce excepția netimbrării/insuficientei timbrări a contestației la executare, în cazul în care taxa nu este plătită în acest cuantum. A mai solicitat respingerea suspendării executării ca inadmisibilă, în cazul în care nu s-a plătit cauțiunea de 426,47 lei, în caz contrar, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile legale, nefiind invocat vreun motiv care să dovedească existența unei vătămări generate de executare sau prejudicii importante, care să îndreptățească dispunerea măsurii prevăzute de art. 718 alin. 1 C..
În fapt, a arătat intimata că a fost înființată în anul 2004, având ca obiect de activitate principal „alte activități de creditare” – Cod CAEN 6522, în desfășurarea activității, emițând carduri Euroline, prin care se acordă deținătorilor o limită maximă de creditare, putând fi utilizate în scopul retragerii de numerar de la sediul emitentului, sucursalele Bancpost sau ATM-urile acestora, și pentru a efectua plăți sub formă de tranzacții, respectiv plata bunurilor sau serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți-centre comerciale, cu care emitentul a încheiat contracte, în vederea acceptării plăților efectuate prin cardul Euroline. Deținătorul cardului are obligația de a achita suma datorată în termenul menționat în extrasul lunar, în rate; ulterior efectuării primei tranzacții, deținătorul cardului poate utiliza linia de credit acordată, în vederea efectuării și a altor tranzacții-retrageri de numerar, achiziții cu plata integrală și în rate de la comercianții acceptanți.
A arătat intimata că raporturile contractuale cu contestatoarea s-au născut în data de 08.08.2007, după semnarea Cererii de credit, a Condițiilor Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit, în ianuarie 2007, care reprezintă contractul de credit încheiat între părți, care reglementează emiterea, acordarea și utilizarea unui card Euroline, prin semnarea acestora, contestatoarea solicitând și fiind de acord cu emiterea unui astfel de card de credit și cu efectuarea primei tranzacții, dată la care contestatoarea a achiziționat prin intermediul magazinului Altex din B. o . produse electronice în valoare totală de 4730 lei. La valoarea tranzacției inițiale s-a adăugat Comisionul de acordare a Liniei de Credit de 9,9 % calculat la valoarea produsului. În conformitate cu disp. art. 20.3 din Condițiile Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit, documentele respective, și cererea de credit, constituie titluri executorii, conform art. 45 alin. 1 din OG 28/2006, astfel cum a fost modificată și completată de Legea 266/2006, în vigoare la data încheierii contractului, și constituie în continuare titluri executorii, în baza art. 52 al. 1 din Legea 93/2009 care a abrogat vechile dispoziții. Pentru punerea în executare a acestor titluri nu este necesară investirea cu formulă executorie, fiind suficientă încuviințarea executării silite.
A arătat intimata că, urmare a încheierii contractului de credit, contestatoarei i-a fost acordată o Linie de Credit pentru retrageri numerar și tranzacții cu plata integrală, care putea fi utilizată pentru retrageri numerar prin intermediul ATM-urilor aparținând Bancpost sau solicitând astfel de retrageri de la Agenția E. R. Services IFN SA sau de la sucursalele Bancpost. Orice tranzacții efectuate prin intermediul cardului consumă din linia de creditare acordată inițial. Susține intimata că reclamanta nu a achitat niciodată întreg soldul final, pe parcursul derulării contractului înregistrându-se numeroase întârzieri la plată. Având în vedere că în martie 2012 suma totală necesar a fi rambursată de contestatoare era de 3740,72 lei, iar aceasta a refuzat în mod nejustificat achitarea debitului, a declanșat procedura executării silite prin intermediul executorilor proprii, fiind o societate de tip IFN care are dreptul de a pune în executare contractele de credit în mod direct, prin executorii IFN.
Susține intimata că, în data de 14.03.2012, în dosarul nr._ a obținut încuviințarea executării silite a contestatoarei, cu privire la titlul executoriu contract de credit nr._/08.08.2007. Astfel, debitoarea nu mai poate pune în discuție ulterior pe calea contestației la executare caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, instanța de executare pronunțându-se cu privire la acest aspect, și, urmare a intrării în vigoare a Legii 287/2011, dosarul de executare a fost transferat către B. N. G.. A mai arătat intimata că Cererea de credit și Condițiile Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit constituie un contract, reprezentând manifestarea de voință a părților spre a constitui sau stinge un raport juridic, chiar dacă nu conțin titulatura de „contract”, întrucât Codul civil nu condiționează existența și validitatea unui contract de stricta denumire a acestuia, fiind îndeplinite cele 4 condiții pentru validitatea contractului din vechiul și Noul Cod Civil. Suma pentru care s-a pornit executarea este certă, așa cum rezultă din executarea de către intimată a obligațiilor asumate – acordarea creditului, și din neexecutarea de către debitoare a obligațiilor ce îi reveneau – efectuarea plăților ratelor lunare integral și la termenele scadente, este lichidă – rezultând din contravaloarea ratei lunare înscrisă în extrasul de cont comunicat lunar la adresa de corespondență indicată în contract, și este exigibilă la data menționată în extrasele de cont. Modalitatea de calcul a sumei pentru care s-a pornit executarea rezultă din documentul intitulat „istoricul cardului nr._20000 D. S. E.”.
În data de 18.08.2014, intimata a formulat o nouă întâmpinare, învederând în plus că, la valoarea ratei lunare fixe, s-au adăugat taxe și/sau comisioane cu care contestatoarea a fost de acord în momentul semnării Condițiilor Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit. Comisioanele pentru plata întârziată se percep în cazul în care sumele achitate nu respectă termenul scadent, sumele achitate în termenul scadent nu acoperă în totalitate contravaloarea a cel puțin sumei minime datorate, nu se efectuează nicio depunere în intervalul de plată lunar menționat în extras.
În dovedire, la dosar s-au depus înscrisuri.
În replică, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată ca neîntemeiate, învederând că Cererea de credit și înscrisul „Condiții Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit” nu întrunesc condițiile legale pentru a putea fi considerate contract de credit cu puterea unui titlu executoriu, fapt ce încalcă disp. art. 632 NCPC; astfel, acestea nu conțin clauzele esențiale ale unui contract de credit, cum ar fi suma împrumutată, termen de rambursare, dobânda, și nu au un grafic de rambursare, conform art. 8 din Legea 289/2004 în vigoare la data semnării. Creditoarea nu face dovada remiterii vreunei sume de bani și nici de calcul a dobânzilor, ceea ce ar îndeplini condiția prevăzută de art. 662 NCPC. A mai arătat contestatoarea că cererea de credit este de fapt o simplă intenție de emitere a unui card, așa cum reiese din paragraful „tranzacții ulterioare”, în care se arată că „în cazul în care prezenta cerere se va aproba, vă rog să emiteți pe numele meu și să transmiteți cardul atașat liniei de credit, conform Condițiilor Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit”. Contractul de credit reprezintă un împrumut de folosință care are ca obiect împrumutul unei sume de bani sau de bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar nu vânzarea în rate a unor produse de folosință îndelungată, conform art. 1548 cod civil 1864/art. 2158 NCC), iar cererea de credit nu poate exprima intenția unui acord de voință a părților, condiție esențială încheierii unui contract, fiind unilaterală, nefiind semnată de creditoarea care pretinde că ar fi negociat și încheiat un contract de credit, ci de vânzătorul produselor ..
A mai arătat contestatoarea că respectiva creanță pretinsă de creditoare nu este certă, întrucât nu rezultă dintr-un titlu executoriu existența ei neîndoielnică, nu este lichidă-suma pretinsă nefiind obiectiv determinată și dovedită, și nici exigibilă, conform art. 662 NCPC.
În data de 13.10.2014, contestatoarea a formulat cerere de completare a acțiunii principale, solicitând să se constate și nulitatea încuviințării executării silite dată prin încheierea din 14.03.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
A arătat contestatoarea că cererea de încuviințare silită a fost înaintată instanței de executare de către numitul B. D., executori IFN în cadrul Corpului Executorilor IFN al intimatei, calitate ce nu o mai deținea, în temeiul art. 8 din Legea 287/2011 ce abrogă prevederile disp. art. 71 alin. 2 din Legea 93/2009, acesta săvârșind o infracțiune prin continuarea acestei activități, după punerea în aplicare a legii, respectiv 19.12.2011. Chiar dacă art. 5 al. 1 prevede că executările începute pot fi continuate de aceeași executori, având în vedere termenele procedurale stabilite la art. 373 ind. 1 din C. 1865, aplicabil în speță, rezultă că cererea creditorului nu putea fi depusă executorului de aproape 3 luni. Astfel, încheierea de încuviințare executare silită cerută de o persoană care nu avea calitate de executor judecătoresc este nulă de drept.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 13.10.2014, contestatoarea și-a reiterat susținerile, învederând că prin cererea de credit, așa cum rezultă din înscrisurile invocate de creditoare, s-au achiziționat bunuri la preț de raft în valoare de 4730 lei; astfel, conform art. 977 Cod civil vechi, o cerere adresată unui comerciant de bunuri electrocasnice nu poate fi interpretată ca un contract de credit, ci cel mult doar ca o vânzare de produse cu plata în rate, aceasta fiind și intenția sa. Din înscrisurile prezentate de intimată lipsesc condițiile prevăzute de Legea 289/2004, ceea ce rezultă că nu pot fi interpretate ca și contract de credit. A mai arătat contestatoarea că intimata nu a prezentat nici un înscris din care să reiasă modul de determinare a sumelor reclamate, nefiind îndeplinită condiția lichidității creanței.
În data de 12.11.2014, intimata a formulat întâmpinare la cererea completatoare, solicitând respingerea ca neîntemeiate a contestației și a cererii completatoare, reiterând susținerile din întâmpinare. A mai arătat intimata că executorul judecătoresc aparținând Corpului executorilor IFN al său avea competența de a solicita încuviințarea executării silite din data de 14.03.2012, încadrându-se în termenul de 3 luni de la data intrării în vigoare a Legii 287/14.12.2011 pentru a solicita numirea în funcția de executor judecătoresc și 2 luni pentru ca Ministerul Justiției să soluționeze cererea privind numirea. A mai arătat intimata că, mai mult, în data de 21.05.2012, a solicitat continuarea executării silite de către B. N. G..
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2014, instanța a dispus anularea capătului de cerere având ca obiect suspendare executare silită.
Prin înscrisul depus la dosar în data de 09.01.2015 (fila 154 dosar), contestatoarea solicitat respingerea apărărilor intimatei ca nefondate, învederând că executorul judecătoresc aparținând Corpului executorilor IFN nu avea competența de a solicita încuviințarea executării silite din data de 14.03.2012, având în vedere că, așa cum rezultă din disp. art. 5 alin. 4 din Legea 287/2011 doar actele îndeplinite de executorii bancari numiți ulterior în funcția de executori judecătorești, conform art. 3, rămân valabile, iar afirmația creditoarei nu a fost probată în ce privește numirea acestui executor bancar în funcția de executor judecătoresc. A mai arătat contestatoarea că, mai mult, de pe site-ul Uniunii Executorilor Judecătorești, executorul bancar B. D. nu apare nici până în prezent ca fiind înscris în cadrul acestuia organism profesional, astfel, actele efectuate de acesta sunt nule de drept.
Ulterior, prin precizările depuse în data de 09.02.2015 (fila 164 ds.), contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la restituirea sumei de 1044 lei, sumă care a fost virată de către angajatorul său în calitate de terț poprit executorului judecătoresc N. G., fiindu-i reținută acesteia pe statul de plată.
La termenul de judecată din data de 17.03.2015, instanța a invocat excepția tardivității contestării încheierii de încuviințare a executării și a actelor de executare emise și comunicate până la data de 24.06.2014 în dosarul de executare 389/2012 deschis de B. N. G..
Prin precizările depuse în data de 02.04.2015, contestatoarea a solicitat respingerea ca nefondată a excepției tardivității, motivat de faptul că a formulat contestația în temeiul art. 711 alin. 1 și 3 NCPC. A mai arătat că, pentru contestarea încheierii de încuviințare emise de instanță, nu a fost impus vreun termen, decât cel al prescripției, astfel, nefiind tardivă. A mai arătat că prezenta contestație nu se referă la actele de executare emise și comunicate de executorul judecătoresc înainte de data de 24.06.2014, ci doar la actele de executare comunicate la data respectivă, respectiv adresa de înființare a popririi 389/2012/16.06.2014 comunicată în data de 24.06.2014.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri și din oficiu, s-a solicitat atașarea dosarului de executare nr. 389/2012 al B. N. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 16.06.2015 s-a emis în dosarul de executare nr. 389/2012 al B. N. G. Înștiințarea de înființarea popririi care a fost comunicată cu confirmare de primire în data de 24.06.2014. La data de 10.07.2014 s-a formulat contestație la executare anularea tuturor actelor de executare și a Încheierii de încuviințare a executării silite din 14.03.2012 și suspendarea executării până la soluționarea pe fond a cauzei.
Pentru contestarea executării în dosarul de executare nr. 389/2012 al B. N. G. sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 întrucât executarea silită a fost începută înainte de 15.02.2013 când a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă(în temeiul dispozițiilor art. 24 din acest act normativ).
Instanța a invocat din oficiu excepția tardivității contestării actelor de executare silită emise și comunicate până la data de 24.06.2014, tardivitatea contestării Încheierii de încuviințare a executării silite și a titlului executoriu contractul de credit nr._ /08.08.2007.
Despre Încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria B. în data de 14.03.2012(fila 65) și calificarea contractul de credit nr._ /08.08.2007 ca titlu executoriu contestatorul a avut cunoștință de la data de 12.06.2012 când i s-a comunicat Înștiințarea de înființare a popririi(filele 68-71). Aceasta este data de la care curge termenul de 15 zile stabilit de art. 401 din codul de procedură civilă de contestare a Încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria B. în data de 14.03.2012 și a titlului executoriu contractul de credit nr._ /08.08.2007.
Din fișa dosarului_ și înscrisurile de la filele 45-48 rezultă că s-a mai formulat o contestație la executare în care s-a cerut anularea titlului executoriu contractul de credit nr._ /08.08.2007 și a tuturor actelor de executare. Lipsa titlului executoriu și nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite se poate invoca numai în termenul stabilit de art. 401, lit.c) din Codul de procedură civilă.
Contestatoarea a formulat cereri contradictorii solicitând pe durata procesului anularea tuturor actelor de executare iar în concluziile scrise cu privire la tardivitatea acestor cereri arată că înțelege să conteste numai actele de executare comunicate la data de 24.06.2014.
Comunicarea somațiilor și a înștiințărilor de înființare a popririi după data de 21.05.2012 când s-a făcut primul act de executare este dovedită cert prin înscrisurile de la filele 70, 86, 93, 117, 122, 128.
Pentru aceste considerente instanța va admite excepția tardivității contestării actelor de executare din dosarul de executare 389/2012, comunicate până la data de 24.06.2014, a încheierii de încuviințare a executării silite și a titlului executoriu, contract de credit nr._/08.08.2007 încheiat între creditoarea . IFN SA și debitoarea D. S. E..
Prin precizările de la fila 154 s-a mai invocat nelegalitatea executării silite pentru că încuviințarea executării s-a cerut de către o persoana căreia legea nu-i recunoaște această competență, executorul bancar.
Instanța reține că cererea de încuviințare a executării silite formulată de către executorul bancar B. D. respectă dispozițiile Legii 287/2011. Împrejurarea că acest executor bancar nu a formulat cerere pentru a fi numit în funcția de executor judecătoresc nu afectează legalitatea actelor întocmite în primele trei luni de la . Legii 287/2011, Art. 4: Corpurile proprii de executori si executorii institutiilor de credit, ale altor entitati care apartin grupului acestora si care desfasoara activitati financiare, institutiilor financiare nebancare sau cooperativelor de credit isi inceteaza activitatea la data dobandirii calitatii de executor judecatoresc de catre executorii prevazuti la art. 1 alin. (1) si (2) sau la data expirarii termenului prevazut la art. 1 alin. (3) in cazul in care nu a fost introdusa cerere de numire in functie. Legea 287/2011 a intrat în vigoare în data de 19.12.2011. Prin urmare și Încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria B. în data de 14.03.2012(fila 65) este legală.
Prin precizările de la fila 180 contestatoarea arată că înțelege să conteste numai actele de executare comunicate în data de 24.06.2014(adresa de înființarea a popririi din data de 16.06.2014).
Nu s-a arătat concret care sunt motivele pentru aceste acte de executare trebuie anulate.
Întrucât nu se constată nerespectarea vreunei cerințe legale care să poată fi sancționată cu nulitatea, instanța va respinge contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
S-a formulat cererea de restituire a sumei de 1044 lei reținuți nelegal prin procedura de executare silită(fila 164). Cererea de întoarcere a executării silite are, potrivit art. 4041 din Codul de procedură civilă de la 1865, un caracter accesoriu în raport cu contestația la executare și prin urmare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității contestării actelor de executare din dosarul de executare 389/2012, comunicate până la data de 24.06.2014, a încheierii de încuviințare a executării silite și a titlului executoriu, contract de credit nr._/08.08.2007 încheiat între creditoarea . IFN SA și debitoarea D. S. E..
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea D. S. E., CNP_, cu domiciliul în mun. B., . nr. 17, jud. B., în contradictoriu cu intimata . IFN SA, cu sediul în București, str. .. 6 A, parter, sector 2, cu privire la Înștiințarea de înființare a popririi din 16.06.2014(Dosar de executare 389/2012) ca neîntemeiată.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. BI /tehnored. BI/PME
4 ex. 26.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4004/2015.... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3173/2015.... → |
|---|
