Plângere contravenţională. Sentința nr. 2944/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2944/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 15388/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 2944
Ședința publică de la 20 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul S. C. I., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE JANDARMI B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul, legitimat cu C.I. . nr._, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depus de către intimat procesul-verbal de contravenție contestat în formă lizibilă, precum și dovada comunicării procesului-verbal de contravenție către petent.
În temeiul art. 34, alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța consideră necesară ascultarea petentului.
Petentul arată că este elev în clasa a 12-a, la acea dată venea de la școală și că a pierdut abonamentul, fiind nevoit să vină pe jos acasă și a fost întrebat de tatăl său de ce a întârziat.
Arată că tatăl său țipa la el și, fără să își dea seama, a sunat la 112, fiind în stare de șoc.
Mai arată că au țipat reciproc unul la celălalt, tatăl său era bolnav de cancer, mama sa era în spital și că regretă că a sunat la serviciul de urgență 112, mai ales că între timp tatăl său a decedat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în temeiul art. 244, al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și declară deschise dezbaterile, potrivit art. 392 Cod procedură civilă.
Petentul solicită să se anuleze procesul-verbal de contravenție, arată că mama sa este pensionară pe caz de boală, iar pensia sa de urmaș este de 520 de lei, au datorii la utilități și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 20.10.2014, sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petentul S. C. -I. a formulat plângere împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 06.10.2014, de I. de Jandarmi Județean B., solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat că nu are niciun venit, iar părinții săi sunt pensionari pe caz de boală.
La data de 20.11.2014 petentul a depus la dosar completare la acțiune, prin care a arătat că în data de 10.10.2014 a avut o discuție mai aprinsă cu tatăl său și în acel moment a intrat în atac de panică, s-a speriat, nu și-a dat seama ce face și a sunat la 112, iar după 10 minute au venit la ușă 3 jandarmi.
A arătat petentul că a prezentat actele celor trei jandarmi care s-au deplasat la fața locului, că în acel moment tremura, plângea și, fiind întrebat de tatăl său, le-a spus jandarmilor că este la mama sa la spital.
A învederat că ambii săi părinți sunt bolnavi și că toți banii din casă se duc pe medicamente, neavând posibilitatea de a plăti amenda.
În dovedire, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenție contestat, acte medicale, copii de pe acte de stare civilă.
Petentul nu a motivat în drept acțiunea.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 4).
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, cu propunerea de menținere a sancțiunii contravenționale cu amendă.
În motivarea susținerilor din întâmpinare, a arătat că în urma unui apel la 112, în ziua de 06.10.2014, un echipaj s-a deplasat la fața locului pe . a fost găsit petentul, care a arătat că el a sunat la 112 deoarece se certase cu tatăl său.
În urma discuțiilor cu petentul, acesta a relatat că a venit de la școală și a fost întrebat de tatăl său de ce a întârziat.
Atunci petentul a devenit nervos, a început să țipe, să facă scandal și să îi reproșeze tatălui că nu-i oferă libertatea de care are nevoie.
Petentul a fost sancționat conform art.2,pct.24 din legea nr. 61/1991, republicată.
A mai arătat intimatul că petentul nu este de bună-credință și încearcă să ducă în eroare instanța, relatând fapte neconforme cu realitatea.
De asemenea, a subliniat intimatul că actul sancționator îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de art. 16,17, 19 și 20 din OG nr. 2/2001, fiind comunicat potrivit prevederilor art. 25, 26 și 27 din OG nr. 2/2001.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-209 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus la dosar procesul-verbal contestat și raportul agentului constatator.
La data de 19.01.2015, petentul a depus la dosar: declarația olografă a numitei S. A. și, în copie, cupon de pensie pentru luna ianuarie 2015, carte de identitate a numitei S. A. și a petentului, certificat de deces al numitului S. I..
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei pentru ambele părți. De asemenea, în baza art. 34, alin. 1 din OG nr. 2/2001, a procedat la ascultarea petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.10.2014, întocmit de intimatul I. de Jandarmi Județean B., contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. b din aceeași lege.
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că la data de 06.10.2014, în jurul orei 15:00, petentul, aflându-se la domiciliul său, a provocat scandal tatălui său S. I..
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, acesta fiind semnat de un martor asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. La rubrica ”alte mențiuni”, au fost consemnate următoarele: ” Refuză să semneze”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, învederând circumstanțe de ordin subiectiv de natură să conducă la reindividualizarea sancțiunii.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 2, pct. 24 și ale art. 3, alin. 1, lit. b din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 2, pct. 24 din Legea nr. 61/1991, ” Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (...) 24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.”
De asemenea, potrivit art. 3, alin. 1, lit. b din același act normativ, ” (1) Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).”
Petentul, legal citat, s-a prezentat în instanță, fiind ascultat în baza art. 34, alin. 1 din OG nr. 2/2001. De asemenea, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu, prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 200 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Cu toate acestea, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea aspectelor consemnate în procesul-verbal de contravenție cu precizările agentului constatator din raportul întocmit în cauză, care, deși constituie un înscris încheiat pro causa, poate servi la clarificarea împrejurărilor de fapt, prin aducerea unor lămuriri necesare pentru instanța de judecată, alături de precizările petentului din fața instanței de judecată, care a recunoscut că a avut loc o discuție contradictorie între el și tatăl său, în urma căreia amândoi au ridicat tonul, el fiind cel care a apelat serviciul de urgență 112, se desprinde concluzia că, la data și ora menționată în procesul-verbal contestat, petentul, aflându-se la domiciliul său, a provocat scandal tatălui său S. I..
În plus, instanța învederează că petentul nu a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal și nu a formulat motive de netemeinicie, arătând că, într-adevăr, a țipat la tatăl său, invocând însă motive de natură subiectivă care ar putea conduce la reindividualizarea sancțiunii.
Astfel, ținând cont de prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, dar și de probele anexate la dosar, instanța constată că acțiunile petentului întrunesc elementele constitutive ale contravenției în discuție.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că petentul a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să fie administrate probe, fapt pe care l-a realizat, prin administrarea probe cu înscrisuri, fără a reuși să răstoarne prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că situația de fapt reținută corespunde adevărului, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.10.2014 îndeplinește condiția temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 2, pct. 24 din Legea nr. 61/1991, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța reține că amenda în cuantumul maxim de 200 lei nu corespunde gradului de pericol social al faptei și, mai ales, al făptuitorului. Reține instanța, în concret, că în cauză nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional și anterior sancționat, dovadă care să ateste ineficiența aplicării unei sancțiuni pur morale. Or, este știut că scopul principal al sancțiunii contravenționale este acela de a corija spiritul de responsabilitate socială al petentului, corijare care se impune a fi realizată în funcție de „rezistența” concretă la educare a destinatarului măsurii sancționatorii. Desigur, în condițiile în care petentul ar reitera comportamentul contravențional, aplicarea unei sancțiuni mai severe s-ar impune cu necesitate.
De asemenea, în stabilirea sancțiunii avertismentului, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale petentului legate de lipsa resurselor financiare (demonstrată prin declarația olografă a numitei S. A., coroborată cu dovada de plată a drepturilor provenind din prestații de asigurări sociale aferente lunii ianuarie 2015, alături de certificatul de deces al numitului S. I.), dar și de starea de boală în care se găseau părinții săi la data constatării contravenției, ce rezultă din actelele medicale anexate la dosar, mai ales în contextul în care petentul s-a prezentat în fața instanței și a avut o atitudine sinceră, arătând că înțelege și își asumă consecințele faptei sale.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.10.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. C.- I., în contradictoriu cu intimatul I. de Jandarmi Județean B. și va modifica procesul-verbal contestat, în sensul că va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 de lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului, menținând restul dispozițiilor din procesul-verbal contestat.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere și principiul disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul S. C.-I., domiciliat B., .. 3, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. DE JANDARMI JUDEȚEAN B., cu sediul în B., . nr. 110, jud. B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.10.2014, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 200 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.10.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în concediu de maternitate,
semnează președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 22.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2491/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2878/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
