Plângere contravenţională. Sentința nr. 4300/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4300/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 17924/193/2014
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4300
Ședința publică din data de 04.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A.-M.
GREFIER: H. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 4.05.2015 și apoi pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 18.12.2014, sub numărul_, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în principal, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 27.11.2014, iar în subsidiar, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul-verbal este nelegal și netemeinic încheiat, în cauză nefiind întrunite elementele răspunderii contravenționale la nivelul laturii subiective.
A menționat petenta că în data de 27.11.2014, efectua o cursă în județul B., iar în jurul orelor 12:50, autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ proprietatea sa, a fost oprită în trafic pe DN 29 de către inspectori din cadrul ISCTR și, urmare a verificărilor efectuate, a scanării tuturor celor 28 de diagrame prezentate la control, agentul constatator a sesizat o inadvertență cu privire la una dintre diagramele verificate, respectiv cea din 20.11.2014, respectiv că șoferul T. G. nu ar fi respectat prevederile legale cu privire la perioada maximă de conducere continuă de 4 ore și 30 de minute, depășind acest timp cu 40 de minute, aspect justificat de faptul că în ziua respectivă vremea a fost una nefavorabilă, cu precipitații abundente, fiind instituit cod galben de vreme rea pentru zona în care s-a desfășurat activitatea de comerț.
De asemenea, s-a învederat faptul că, pentru a respecta perioada maximă de conducere continuă de 4 ore și 30 de minute, conducătorul auto a efectuat o oprire pentru a lua pauza necesară de 45 de minute la orele 18,00, însă, nefiind efectuată într-o parcare special amenajată, din cauza aglomerării traficului rutier și a condițiilor meteo nefavorabile, șoferul nu a reușit să efectueze o pauză completă de 45 de minute, fiind forțat să se pună în mișcare pentru a nu pune în pericol siguranța desfășurării traficului rutier, așadar depășirea timpului de conducere continuă a fost cauzată de o situație excepțională, motiv pentru care petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În subsidiar, a arătat petenta că, în ipoteza în care se va considera că se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută de agentul constatator, solicită înlocuirea sancțiunii principale cu cea a avertismentului, dată fiind conduita corectă până în prezent, ținându-se cont de dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 și, respectiv, art. 21 din O.G. 2/2001, solicitându-se a se avea în vedere atingerea minimă a valorilor sociale ocrotite și lipsa consecințelor negative în urma faptei.
În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a depus, la dosar, în copie: procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 27.11.2014 diagrama din data de 20.11.2014, extras www.meteo.ro, copia cărții de identitate administrator și certificat fiscal societate. Totodată, petenta a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul T. G..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 30.01.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, netemeinică și nelegală, cu menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție contestat, fără diminuarea cuantumului amenzii.
În fapt, a arătat intimatul că la controlul efectuat în trafic de către inspectorii ISCTR și ITM B. din data de 27.11.2014, ora 12:15, pe DN 29, km 28+350, loc. Vlădeni, jud. B., a fost oprit și verificat vehiculul cu nr. de înmatriculare_, utilizat pe numele petentei și condus de către conducătorul auto T. G., ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri, constatându-se, în urma analizei informatice și a cartelei tahografice, cu ajutorul programului Tachosacan 19, a diagramelor din perioada 20.11.2014 – 21.11.2014, depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de 1 h și 30 de minute, respectiv cu 40 de minute (în data de 20.11.2014 în intervalul orar 13:04 – 19:22 a totalizat un timp de conducere continuă prea lung de 5 h și 10 minute deci cu 40 de minute mai mult față de prevederile legale de 4 h și 30 de minute), abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 8, alin. 2 pct. 4 din același act normativ - modificat prin O.G. nr. 21/2009 + Legea nr. 52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
A menționat intimatul, în ceea ce privește susținerile petentei referitoare la faptul că depășirea timpului de conducere ar fi fost cauzată de o situație excepțională, că atât legislația europeană, cât și cea românească impun restricții în ceea ce privește perioadele de conducere și odihnă ale conducătorilor auto, având în vedere pericolele la care sunt expuși ceilalți participanți în trafic din cauza oboselii acumulate.
În plus, a subliniat că procesul-verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate și are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, ce face dovada faptei comise până la proba contrară, conținând descrierea faptei, contravenția, temeiul legal în baza căreia a fost sancționată.
În ceea ce privește încheierea procesului-verbal cu nerespectarea prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, intimatul a apreciat că acest aspect nu constituie motiv de nulitate a procesului-verbal de contravenție, întrucât procesul-verbal se poate întocmi atât în prezența, cât și în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de către agentul constatator, în speță agentul constatator stabilind situația de fapt percepută în mod personal. Totodată, intimatul a subliniat faptul că au fost respectate dispozițiile alineatului 3 al articolului 19 din OG nr. 2/2001, menționându-se la punctul 10 motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului și a martorului.
În plus, a precizat că rolul martorului asistent este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului-verbal, reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se află de față și nu i-a fost îngrădit dreptul de a formula obiecțiuni, însă în condițiile în care contravenientul este persoană juridică, în mod obiectiv aceasta neputând fi de față cu ocazia încheierii procesului-verbal de contravenție pe ruta de transport, confirmarea acestui aspect de către martorul-asistent este lipsită de relevanță.
Mai mult, intimatul a arătat că lipsa martorului și a obiecțiunilor aparținând reprezentantului legal al contravenientului sunt acoperite prin constatările efectuate de către agent, iar nerespectarea art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție și care nu afectează dreptul la apărare a contravenientului, care are posibilitatea de a contesta în instanță procesul-verbal.
În continuare, intimatul a arătat că motivația petentei si probatoriul depus nu este în măsura să o exonereze de răspundere, răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale revenindu-i operatorului de transport, iar nu conducătorului auto, răspunderea unității de transport fiind una legală, derivată din prerogativele de diriguire și control asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.
În finalul susținerilor din întâmpinare, s-a arătat că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru ca o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, fapta nu poate fi socotită a fi cu gravitate redusă, în sensul art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001, avertismentul aplicându-se atunci când fapta are gravitate redusă. Or, pentru faptele pe care legiuitorul le prevede sub sancțiunea minimă de 1500 lei, cea maximă fiind de 3000 lei, o reducere a amenzii contravenționale nu este de natură să conducă la îndeplinirea scopului represiv și educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 Cod de procedura civila, ale OG nr.2/2001, ale OG nr.37/2007, modificat prin OG nr.21/2009 și Legea nr.52/2010 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, stabilind încălcările Regulamentului (CE) nr.l.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr.1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 și ale Ordonanței guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări. Ordinul MTI nr. 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, Ordinul MTI nr. 995/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați și pentru modificarea Ordinului MT nr. l058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea dc control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora.
În dovedire, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie: procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ din data de 27.11.2014, dovada de comunicare prin poștă a acestuia, formularul de control în trafic, vizualizare diagramă, copie conformă nr._, certificat de înmatriculare, carte de identitate, certificat de pregătire profesională, permis de conducere ale conducător auto, certificat de desfășurare a activității, fișă privind controlul săptămânal al conducătorului auto, contravenții conducător auto.
La data de 18.02.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea susținerilor intimatului cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal atacat.
A subliniat din nou că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii contravenționale întrucât, din motive independente și imposibil de controlat, conducătorul auto a fost în imposibilitatea obiectivă de a respecta prevederile legale în vigoare, fiind îndeplinite elementele cazului fortuit, situația excepțională determinată de condițiile meteorologice din perioada 20-21.11.2014 și de lipsa locurilor de parcare conducând la reținerea contravenției în sarcina societății petente.
În subsidiar, societatea petentă a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, subliniind că, în pofida faptului că acest gen de contravenții sunt considerate ca fiind grave de către legiuitor, fapta reținută în sarcina sa nu prezintă un grad ridicat de pericol social prin prisma faptului că în ziua respectivă, conducătorul auto nu a condus pentru o perioadă îndelungată, perioada de conducere fiind de sub nouă ore. Mai mult, a arătat petenta, în încercarea de a respecta prevederile legale, petenta a efectuat mai multe pauze, respectiv de la orele 17:16 la 17:32 (15 minute), de la 17:49 până la 17:59 (10 minute), cât și începând cu orele 18:06 până la 18:28 (22 de minute).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul T. G. pentru petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 27.11.2014, s-a reținut că în urma controlului bilateral (ISCTR și ITM B.) din data de 27.11.2014, ora 12:15, la ieșirea din localitatea Vlădeni, pe DN29, km. 28+350, județul B., a fost oprită și verificată autospeciala N3, cu nr. de înmatriculare_, deținută și utilizată de operatorul de transport rutier A. SRL, condusă de conducătorul auto T. G. în timp ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri, iar din analiza informatică a diagramei tahografice aferentă perioadei 20.11._14, utilizată de conducătorul auto T. G., s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute, respectiv cu 40 de minute, după cum urmează: 20.11.2014, 13:04-20.11.2014, 19:22, totalizând în acest interval un timp de conducere continuă prea lung de 5 ore și 10 minute, deci cu 40 de minute mai mult față de prevederile legale de 4 ore și 30 de minute. De asemenea, s-a reținut că șoferul a recunoscut cele menționate mai sus, menționând faptul că își amintește ziua respectivă ca fiind o zi ploioasă, dar fără a putea justifica abaterea constatată, iar diagrama tahografică a fost scanată și analizată cu ajutorul programului informatic TachoScan, fiind transmisă operatorului de transport rutier împreună cu procesul-verbal.
Pentru fapta prevăzută de art. 8, alin. 2, pct. 4 din OG nr. 37/2007, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3000 de lei, conform art. 9, alin. 1, lit. d din același act normativ.
Petenta nu a semnat de luare la cunoștință procesul- verbal, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat că reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal și nu a putut formula obiecțiuni, iar lipsa reprezentantului legal nu a putut fi confirmată de un martor, fiind precizate, în conformitate cu dispozițiile art. 19, alin. 3 din OG nr. 2/2001, motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în lipsa martorului, respectiv faptul că la fața locului nu s-a putut identifica niciun martor decât alt agent constatator, care, potrivit OG nr. 2/2001, nu poate semna în calitate de martor, iar conducătorul auto nu a dorit să își asume această calitate.
Față de cele consemnate în procesul-verbal, petenta a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, arătând că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G.nr.2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
În plus, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._/27.11.2014, respectă condiția legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit art. 8, alin. 2, pct. 4 din OG nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, astfel cum era în vigoare la data constatării contravenției, ” (2) Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (...) (4) depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute.”
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Regulamentul nr. 561/2006, ”După o perioadă de patru ore și jumătate de condus, conducătorul trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.”, iar ” Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.”
În plus, Regulamentul nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului definește ”perioada de repaus zilnic” drept partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus zilnic redusă”, iar perioada de repaus zilnic normală, reprezentând orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore, poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore.
Instanța constată faptul că petenta, legal citată, s-a prezentat în instanță prin apărător, iar prin cererea de chemare în judecată din prezentul dosar și în fața instanței a propus administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul T. G..
Tot sub aspect probatoriu, instanța arată că a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți și proba testimonială cu martorul T. G. pentru petent.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauză, instanta reține ca petenta nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie cu privire la contravenția reținută în actul constatatator.
Astfel, din înscrisurile anexate la dosar (fișa de vizualiazare a diagramei, redarea activităților săptămânale ale conducătorului auto, procesul-verbal de contravenție contestat), coroborate cu declarația martorului T. G., rezultă că în perioada 20.11.2014, ora 13:04- 21.11.2014, ora 19:22, conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu 40 de minute, totalizând astfel un timp de conducere continuă prea lung de 5 ore și 10 minute.
Se observă astfel că, în acest interval, respectiv 13:04-19:22, conducătorul auto a condus o perioadă de 5 ore și 10 minute, în care s-au intercalat șase pauze. Cu toate acestea, conducătorul auto nu a înțeles să respecte timpul de pauză neîntreruptă de 45 de minute, dar nici cel fracționat în două pauze consecutive de 15 și respectiv 30 de minute.
Astfel, deși conducătorul auto a efectuat repausul zilnic de 13 ore și 34 de minute între data de 20.11.2014, ora 19:22 și data de 21.11.2014, ora 13:34, acest interval nu se încadrează în cel de 4 h 30 de minute prevăzut de dispozițiile art. 7 din Regulamentul 561/2006, ci excede acestuia, dispozițiile legale amintite fiind suficient de clare pentru a înțelege că cele două pauze permise trebuie intercalate în intervalul de condus de 4 h 30 minute, fiind lipsită de relevanță juridică pauza de 13 ore și 34 minute efectuată după un timp de condus de 5 h 10 minute. Pe cale de consecință, instanța reține, contrar susținerilor petentei, că respectarea dispozițiilor Regulamentului nr. 561/2006, mai sus amintit în ceea ce privește perioada de repaus zilnic normală, precum și depășirea perioadei minime reglementate prin efectuarea repausului peste nouă ore nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere în prezenta speță, de vreme ce însăși legea (OG nr. 37/2007) reglementează drept contravenții distincte depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă și nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică nefracționată.
Tot astfel, instanța constată că dintre cele șase pauze intercalate în intervalul de timp condus, niciuna nu reprezintă o perioadă neîntreruptă de 30 de minute, astfel încât dispozițiile art. 7 din Regulamentul nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind fracționarea pauzelor nu au fost respectate.
În plus, instanța constată că petenta, prin plângerea formulată, nu a contestat fapta reținută în sarcina sa, ci a invocat incidența cazului fortuit, arătând că din cauza condițiilor meteorologice din data de 20.11.2014, fiind instituit cod galben de precipitații, dar și din cauza lipsei locurilor de parcare, alături de aglomerarea traficului rutier, conducătorul auto a fost nevoit să își întrerupă perioada de pauză, pentru a nu pune în pericol siguranța desfășurării traficului rutier.
Instanța apreciază că aspectele de fapt învederate de către petentă și confirmate de către martorul T. G., care a arătat că în data de 20.11.2014 a plouat foarte tare și că, deși a încercat să efectueze pauzele în conformitate cu dispozițiile legale, nu a găsit locuri de parcare nu pot conduce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei și nu îndeplinesc condițiile cazului fortuit, astfel cum este acesta definit de art. 31 din Codul Penal (act normativ la care OG nr. 2/2001 face trimitere potrivit art. 47)- drept cauză care înlătură caracterul penal (în speță, contravențional) al faptei constând într-o împrejurare exterioară, a cărei intervenție imprevizibilă se adaugă peste acțiunea sau inacțiunea unei persoane și care conduce la producerea unui rezultat care nu poate fi prevăzut. Or, în speță, condițiile meteorologice nefavorabile care au cauzat o aglomerare firească a traficului și inexistența unor locuri de parcare nu constituie o împrejurare exterioară imprevizibilă, de vreme ce codul galben de ploi și ninsori a fost emis miercuri, 19 noiembrie 2014, cu o zi înainte de data săvârșirii faptei contravenționale, astfel cum rezultă din extrasul www.meteo.ro, anexat la dosar (fila 16). În acest context, instanța reține că împrejurarea care a determinat, în opinia petentei, săvârșirea faptei, putea fi prevăzută, iar comportamentul contravențional putea fi prevenit.
Nu în ultimul rând, instanța reține, în privința depoziției martorului audiat în cauză, că afirmațiile sale urmează a fi privite de instanță cu rezerve, întrucât între martor și societatea petentă au existat raporturi juridice specifice dreptului muncii, astfel încât este inevitabilă existența unui grad de subiectivism din partea acestuia.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia a fost constatată fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum total de 3.000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimat și formulând răspuns la întâmpinare, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisuri.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Având în vedere că petenta nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 8, alin. 2, pct. 4 din OG nr. 37/2007.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia, în special la faptul că șoferul a înțeles să efectueze în data de 20.11.2014, în intervalul orar 18:06-18:28 o pauză de 22 de minute, iar în aceeași zi, în intervalul orar 17:16-17:32, a efectuat o pauză de 00:15, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 3.000 lei este disproporționată și va proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea sancțiunii contravenționale cu amendă în valoare de 3.000 lei, aplicată prin procesul-verbal contestat, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În stabilirea acestei sancțiuni, instanța a avut în vedere și circumstanțele de ordin subiectiv invocate de petentă și confirmate de către martorul audiat în cauză, a cărui depoziție, deși nu este de natură să răstoarne prezumția de veridicitate a actului constatator, are aptitudinea de a conduce la reindividualizarea sancțiunii, în sensul că la data săvârșirii contravenției, conducătorul auto nu a putut găsi locuri libere de parcare, având în vedere condițiile meteorologice nefaste de la acea dată.
Instanța va atrage atenția petentei cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 27.11.2014, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 3000 lei cu sancțiunea avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
În baza art. 453 C.proc.civ., având în vedere și principiul disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta ., cu sediul în ., cu sediul procesual ales la sediul C.. Av. C. A., din mun. Suceava, ., ., . contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR, cu sediul ales în Suceava, .. 16, jud. Suceava.
Modifică procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ din data de 27.11.2014, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3000 de lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravențiilor ., nr._ din data de 27.11.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în concediu de maternitate,
semnează președintele instanței
Red. C.M./Tehnored.L.V./ex.4/22.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4441/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 4270/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
