Plângere contravenţională. Sentința nr. 5436/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Sentința nr. 5436/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 225/193/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5436

Ședința publică de la 27.05.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Z. A. A.

GREFIER: C. I. V.

Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta A. A., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B..

La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima și la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, în temeiul art. 131 C. pr. civ. își verifică din oficiu competența.

Constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. 2/2001, fiind judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța estimează durata cercetării procesului la o lună.

În temeiul art. 22, alin. 4 C.pr.civ., instanța califică excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, ca fiind o apărare de fond.

Instanța constată că, prin plângerea contravențională, petenta a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, iar prin întâmpinare, intimata a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.

În temeiul art. 250-255 și a art. 258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru petentă și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că sunt admisibile și pot duce la soluționarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 C.pr. civ., instanța declară terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare, pe baza probelor aflate la dosar.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.01.2015, sub numărul_, petenta A. A., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a municipiului B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 06.02.2014, încheiat de intimată.

În motivarea plângerii, petenta a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale arătând că procesul verbal contestat a fost încheiat la data de 14.09.2014, fiind încheiat în lipsa sa și a fost comunicat la data de 03.01.2015, prin afișare, fără ca, anterior intimata să fi procedat la comunicarea acestuia, prin poștă, cu aviz de primire, comunicarea prin afișare fiind una subsidiară, așa cum a statuat și Î.C.C.J., prin Decizia nr. 10/2013.

A mai susținut petenta că, fapta reținută în sarcina sa nu există, având în vedere că, nu i s-a cerut de către Poliție L. B. să comunice respectivele date, ci a aflat despre această solicitare abia la data de 03.02.2015, când i s-a afișat procesul verbal de contravenție.

În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.

În dovedirea plângerii, petenta a depus, în copie: procesul verbal de constatare a contravenție contestat (fila 5).

În temeiul art. 411, alin.1, pct.2 C.pr.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 09.03.2015, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, iar pe fond respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.

Cu privire la excepția invocată de petentă, a arătat intimata că au fost respectate dispozițiile Deciziei Î.C.C.J. nr. 10/2013, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat petentei, inițial, prin serviciul poștal, însă plicul a fost returnat cu mențiunea „avizat/lipsă domiciliu”, motiv pentru s-a procedat la comunicarea ulterioară, prin afișare la domiciliu.

Pe fondul cauzei, a arătat aceasta că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea obligației de a furniza organelor de poliție, la solicitarea acestora și în termenul solicitat, respectiv 5 zile, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul cu nr. de înmatriculare_, pentru a fi condus pe drumurile publice, în data de 06.11.2014. Astfel, a susținut intimata că, deși petenta a primit adresa poliției la data de 18.11.2014, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor stabilite.

De asemenea, intimata a menționat că, fapta există, în materialitatea ei, așa cum a fost reținută în procesul verbal de contravenție, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ.

În dovedire, intimata a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contravenție (fila 13), dovada de comunicare a acestuia (filele 14-15), adresa nr. 6121/13.11.2014 (fila 17) și dovada comunicării acesteia (fila 17).

În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ., nr._, din data de 06.12.2014, s-a reținut că, la data de 06.12.2014, orele 10:30, petenta, în calitate de proprietar al autovehiculului marca VW, cu nr. de înmatriculare_, nu a comunicat în termen de 5 zile calendaristice, la cererea justificată a Poliței Locale B., identitatea persoanei care a condus autovehiculul sus menționat, în data de 06.11.2014 și a oprit voluntar, în stația de transport local la ora 10:30, situată în .. 14, din B., fără a avea acest drept (fila 5).

Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 39 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 1, pct. 14 din O.U.G. 195/2002.

Procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost semnat de petentă, fiind în schimb semnat de un martor asistent.

Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța reține că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.

De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 06.12.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 39 din OUG 195/2002 și ale art. 102 alin. 1, pct. 14 din O.U.G. 195/2002.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002: „Proprietarul sau detinatorul unui vehicul este obligat sa comunice politiei rutiere, la cererea acesteia si in termenul solicitat, identitatea persoanei careia i-a incredintat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice”, iar conform dispozițiilor art. 102, alin. 1, pct. 14 din OUG 195/2002, „(1) Constituie contraventii și se sancționeaza cu amenda prevazută în clasa a IV-a de sanctiuni următoarele fapte savarsite de persoane fizice: (...) 14. necomunicarea de catre proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea politiei rutiere, a identitatii persoanei careia i-a incredintat vehiculul spre a fi condus”.

Prin plângerea formulată, petenta a contestat fapta reținută în sarcina sa, arătând că nu i s-a cerut să comunice respectivele date, ci a luat cunoștință de solicitarea intimatei abia la data de 03.01.2015, când i s-a afișat procesul verbal de contravenție.

Petenta nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentei responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.

Astfel, din coroborarea procesului-verbal întocmit la data de 06.12.2014 (fila 13), cu adresa nr. 6121/13.11.2014 și cu dovada comunicării acesteia către petentă, la data de 18.11.2014 (fila 17), rezultă că, aceasta, în calitate de proprietar al autovehiculului marca VW, cu nr. de înmatriculare_, nu a comunicat în termen de 5 zile calendaristice, de la primirea adresei emise de Poliția L. a municipiului B., identitatea persoanei care a condus autovehiculul sus menționat, în data de 06.11.2014, ora 10:30 și care a staționat pe .. 14, din municipiul B., într-o zonă în care oprirea este interzisă.

În consecință, întrucât contravenția contestată de către petentă a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petenta, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că aceasta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Astfel, instanța consideră că petenta A. A. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Față de aceste aspecte, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 06.12.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 810 lei aplicatăpetentei pentru fapta prevăzută de 39 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 14 din O.U.G.195/2002, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentei într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.

Față de aceste aspecte, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care va înlocui sancțiunea de 810 lei amendă aplicată petentei, prin procesul verbal de contravenție contravenției ., nr._, din data de 06.12.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petenta urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.

Verificând apărarea petentei privind prescrierea executării sancțiunii contravenționale, instanța constată că, potrivit art. 25 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului verbal se face în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, prescripția executării sancțiunilor contravenționale putând fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Instanța mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, ”C:Documents and SettingsAdminsintact 3.0cacheLegislatie emp722060\_.HTML - #comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”. Totodată, instanța urmează a avea în vedere și Decizia ICCJ nr. 10/2013. Prin această decizie s-a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin.(1) teza I raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 că, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire și că, cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

În cazul de față, se constată că, procesul verbal de contravenție fiind întocmit la data de 06.12.2014, trebuia comunicat cel mai târziu până la data 06.01.2015.

Astfel, potrivit dovezii existente la dosar (filele 14-15) procesul-verbal a fost comunicat prin poștă petentei, dar plicul a fost returnat intimatei cu mențiunea „avizat/lipsă domiciliu” la data de 12.12.2014. Ulterior, procesul-verbal de contravenție a fost comunicat de intimată, prin afișare la domiciliul petentei, în data de 03.01.2015, potrivit dovezii existente la dosar (fila 13).

Prin urmare, instanța constată că, în cauză, s-a îndeplinit ordinea de preferință stabilită imperativ de lege referitor la modalitatea de comunicare, intimata efectuând inițial o expediere prin poștă a procesului-verbal de contravenție, iar după ce i s-a returnat plicul cu mențiunea „avizat/lipsă domiciliu”, a procedat la comunicarea acestuia prin afișare, la domiciliul petentei. În aceste condiții, instanța apreciază că, apărarea petentei referitoare la prescrierea executării sancțiunii contravenționale este neîntemeiată, urmând a o respinge.

În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 06.12.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta A. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B.,și în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 810 lei aplicată petentei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta A. A., cu domiciliul în B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI B., cu sediul în B., .. 16, județul B..

Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 06.12.2014, întocmit de intimată, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.

Menține în rest procesul-verbal atacat.

Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Z. A.-ALIOARACUȘNIR I. V.

Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./28.05.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 5436/2015. Judecătoria BOTOŞANI