Plângere contravenţională. Sentința nr. 4301/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4301/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 4301/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 04.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. A.-M.
Grefier: H. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4301
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulate de petentul B. V., în contradictoriu cu intimatul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2015 și apoi pentru astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2014 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, petentul B. V., în contradictoriu cu intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Iași, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 24.11.2014, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 24.11.2014 se afla în trafic, la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, iar la un moment dat a fost oprit în trafic de către un echipaj al Poliției de Frontieră Iași, a fost întrebat unde merge, iar acesta a răspuns că intenționează că achiziționeze porumb boabe, însă membrii echipajului i-au reproșat că autovehiculul este destinat transportului de animale, deși nu avea niciun animal înăuntru.
A menționat petentul că agentul i-a comunicat că, în vederea transportului de animale, este necesar un certificat sanitar-veterinar, moment în care a arătat că deține astfel de document, însă nu îl are asupra sa, împrejurare în care a fost sancționat contravențional
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 21 alin. 3, art. 33 și 34 din O.G. nr. 2/2001.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din data de_, certificatul sanitar-veterinar BT 093 din 24.10.2014, precum și dovada de comunicare a procesului-verbal de contravenție.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru(fila 11).
La data de 18.02.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal, cu sancțiunea amenzii în cuantum de 720 lei.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că în ziua de 24.11.2014, orele 13,20 petentul a fost surprins în loc. Santa M. transportând cu autoutilitara având nr. de înmatriculare_, o bovină în vârstă de aproximativ 5 luni, fără a fi în măsură să prezinte documente sanitar veterinare și de mișcare pentru transportul legal al acesteia, agentul constatator întocmindu-i proces verbal de constatare a contravenției, conform H.G. 984/25.08.2005.
A mai subliniat intimatul că procesul-verbal de contravenție contestat conține toate elementele prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că fapta contravențională este pe deplin probată de procesul-verbal de contravenție și de raportul agentului constatator, iar în ceea ce privește amenda aplicată, aceasta este justificată și corect individualizată, având în vedere perseverența reclamantului în săvârșirea acestui gen de fapte.
A mai precizat că, în momentul în care a fost oprit de agentul constatator, petentul transporta în autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ o bovină pentru care nu deținea niciun document sanitar veterinar sau de mișcare și că petentul este cunoscut ca fiind o persoană care are ca preocupare transportul de animale vii pentru abatorizare, fiind și sancționat pentru aceeași faptă în data de 11.03.2014.
De asemenea, a precizat că din cuprinsul dispozițiilor art. 2, alin. 2 și ale art. 11, alin. 4 din Ordinul nr. 40/2010, emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor rezultă în mod expres faptul că bovinele circulă pe teritoriul României numai însoțite de documentele de mișcare și de pașaport, fiecare deținător de animale având obligația de a solicita, în prealabil efectuării transportului, aceste documente de la medicul veterinar.
În ceea ce privește documentul depus de reclamant, respectiv certificatul de înregistrare pentru mijlocul de transport animale vii pe distanțe până la 65 km, a învederat că acest document se referă exclusiv la autorizarea autoutilitarei privind transportul de animale vii, pe când dispozițiile legale încălcate de către petent se referă la documente sanitar veterinare și de mișcare pentru animalele transportate, un argument în acest sens fiind faptul că polițiștii nu sunt competenți să constate fapte contravenționale care privesc autorizarea mijlocului de transport.
Intimatul și-a încheiat argumentația prin evidențierea faptului că sancțiunea contravențională a fost corect individualizată.
În drept, intimatul a indicat ca temei legal dispozițiile H.G. 984/25.08.2005, ale Ordinului nr. 40/2010 emis de A.N.S.V.S.A., precum și cele ale Codului de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar nota raport a agentului constatator și documente justificative privind sancționarea anterioară a petentului, pentru aceeași faptă.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dispozițiilor legale, reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 24.11.2014, petentul B. V. a fost sancționat contravențional cu o amendă în sumă de 720 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 3 lit. b pct. 9 din H.G. nr. 984/25.08.2005, reținându-se că în data de 24.11.2014, în jurul orei 13:20, în centrul localității Santa-M., a fost oprită în trafic autoutilitara marca VW, cu nr. de înmatriculate_, condusă de către petent, care se îndrepta spre Iași, transportând o bovină vie fără a deține adeverință sanitar-veterinară pentru transportul acesteia.
Petentul nu a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, refuzul său de a semna fiind confirmat de un martor, potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001. Față de cele consemnate în procesul-verbal, petentul a formulat plângere în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a învederat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 24.11.2014, respectă condiția legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța consideră că, în prezenta cauză, sunt incidente dispozițiile art. 3 lit. b, pct. 9 din H.G. nr. 984/25.08.2005, dar și cele ale art. 2, alin. 2 și 3 din Norma sanitară veterinară din 29 aprilie 2010 pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul nr. 40 din 29 aprilie 2010, emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Astfel, potrivit art. 3 lit. b, pct. 9 din H.G. nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor: deținerea sau transportul de animale neidentificate și neînregistrate, fără documente sanitar veterinare (…) se sancționează, potrivit legii, cu amendă de la 720 lei la 1500 lei.
Totodată, conform dispozițiilor art. 11 din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 3 lit. a pct. 2, lit. b pct. 1,2 și 9 și la lit. c, pct. 3 se pot constata și sancționa de către polițiști.
În plus, potrivit art. 2, alin. 2 din Norma sanitară veterinară din 29 aprilie 2010 pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul nr. 40 din 29 aprilie 2010, emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ” (2) Ovinele, caprinele, suinele și bovinele circulă pe teritoriul României numai dacă sunt identificate și înregistrate potrivit prevederilor prezentei norme sanitare veterinare și însoțite de formulare/documente de mișcare și de pașaport, în cazul bovinelor, precum și de alte documente prevăzute de legislația sanitară veterinară în vigoare”, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 3 al aceluiași articol, ” (3) Ovinele, caprinele și bovinele care sunt destinate tăierii în abator trebuie însoțite și de certificatul de sănătate animală pentru animalele vii transportate de la exploatație la abator, prevăzut în cap. X al secțiunii IV din anexa nr. I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman.”
Instanța constată faptul că petentul, deși legal citat, nu a fost prezent în instanță, iar la cererea de chemare în judecată, a anexat un set de înscrisuri. Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile anexate la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 720 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens, este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimat, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisuri.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, cu raportul agentului constatator, care, deși constituie un înscris întocmit ”pro causa”, cu ocazia formulării întâmpinării, poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe, se desprinde concluzia că la data constatării faptelor consemnate în actul de sancționare a conduitei petentului, acesta din urmă a transportat cu autoutilitara marca VW, cu nr. de înmatriculare_ o bovină vie fără a deține adeverință sanitar-veterinară pentru transportul acesteia.
În privința documentului sanitar-veterinar care nu a fost prezentat de către petent la data controlului, instanța constată că din cuprinsul raportului agentului constatator rezultă că petentul transporta o bovină vie de 5 luni, achiziționată din satul Ringhilești, . pașaportului animalului, în vederea tăierii sale la Abatorul R. din județul B., arătându-se totodată că petentul nu avea asupra sa certificatul de sănătate animală al bovinei.
În acest context, instanța apreciază că nu pot fi reținute nici susținerile intimatului din întâmpinare privind neprezentarea de către petent a formularului de mișcare pentru bovina în cauză, nici cele ale petentului, referitoare la faptul că deținea, deși nu avea asupra sa, certificatul de înregistrare sanitar-veterinară pentru mijlocul de transport animale vii pe distanțe de până la 65 km.
Astfel, în ceea ce privește trimiterea făcută de intimat la dispozițiile art. 11, alin. 4 din Norma sanitară veterinară din 29 aprilie 2010 pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul nr. 40 din 29 aprilie 2010, emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, instanța reține că nici în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, care are valoare probatorie prin el însuși, nici din celelalte mijloace de probă administrate în cauză nu rezultă că petentul nu ar fi avut asupra sa formularul de mișcare, eliberat de medicul veterinar sau că agentul constatator i-ar fi solicitat un astfel de înscris la control.
Astfel cum s-a arătat mai sus, documentul care i-a fost solicitat petentului la control și care nu a fost prezentat de către acesta a fost certificatul de sănătate animală al bovinei, prevăzut de art. 2, alin. 3 din Norma sanitară veterinară din 29 aprilie 2010 pentru implementarea procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor, aprobată prin Ordinul nr. 40 din 29 aprilie 2010, emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Referitor însă la susținerea petentului cu privire la faptul că deținea, însă nu avea asupra sa, la data controlului, certificatul de înregistrare sanitar-veterinară pentru mijlocul de transport animale vii pe distanțe de până la 65 km, instanța arată, astfel cum de altfel și intimatul a subliniat, că acest document se referă exclusiv la autorizarea mijlocului de transport, respectiv autoutilitara cu număr de înmatriculare_, în vederea transportului de animale provenind din următoarele specii: rumegătoare mari și mici (bovine, ovine), neputând ține locul certificatului de sănătate animală al bovinei. De altfel, acest din urmă certificat constituie un formular tipizat, prevăzut în cap. X al secțiunii IV din anexa nr. I la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, constituind un document sanitar-veterinar necesar pentru animalele vii transportate de la exploatație la abator. În plus, dacă petentului i s-ar fi solicitat certificatul de înregistrare sanitar-veterinară pentru mijlocul de transport, s-ar fi reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, lit. b, pct. 3 din HG nr. 984/2005, privind efectuarea transporturilor de produse și subproduse de origine animală cu mijloace de transport neautorizate sanitar-veterinar sau neigienizate, iar agentul de poliție nu ar fi avut competența de a constata o astfel de contravenție, aspect subliniat și de către intimat în cuprinsul întâmpinării.
Instanța nu poate lua în considerare nici susținerile petentului privind faptul că nu transporta, la data opririi sale în trafic niciun animal, în contextul în care petentul nu a adus nicio explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu a invocat alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa, în speță neexistând vreun mijloc de probă care să confirme aceste susțineri.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat respectă condiția temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 720 lei aplicate petentului, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului, care nu a manifestat regret pentru nerespectarea regulilor privind circulația animalelor destinate tăierii în abator ăn România și care nu a învederat împrejurări de fapt sau circumstanțe personale de natură a atenua răspunderea contravențională, instanța apreciază că rolul preventiv, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate- minimul special prevăzut de lege, instanța constată că nivelul acestuia corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, mai ales prin raportare la antecedentele contravenționale ale petentului, care a mai fost sancționat contravențional anterior pentru fapte de aceeași natură.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . K, nr._ din data de 24.11.2014, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. V., în contradictoriu cu intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Iași și va menține procesul-verbal contestat.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul B. V., CNP_, cu domiciliul în ., județul B., în contradictoriu cu intimatul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI, cu sediul în municipiul Iași, .. 3-5, cod de identificare fiscală_, având sediul procesual ales la Serviciul T. al Poliției de Frontieră B., ., jud. B..
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din data de 24.11.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red. C.M./Tehnored.L.V./ex.4/10.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4299/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5710/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
