Plângere contravenţională. Sentința nr. 6131/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6131/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 12815/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6131
Ședința publică de la 12 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta R. M., în contradictoriu cu intimații POLIȚIA L. B. și P. M. B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 12.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 04.09.2014, sub numărul_, petenta R. M., în contradictoriu cu intimata Poliția L. B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0412, încheiat de intimată la data de 20.08.2014.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, persoanele responsabile pentru construcția ilegală fiind arhitectul și mandatarul său, R. V..
La data de 17.10.2014, petenta a depus la dosar precizări, prin care a arătat că, a fost sancționată contravențional în mod netemeinic, reținându-se în sarcina sa, faptul că a executat lucrări de construire la obiectivul locuință P+E, fără a respecta condițiile impuse de documentația tehnică la autorizația de construire nr. 153/2011.
A susținut petenta că depășirea suprafeței desfășurate la sol se datorează lucrărilor de termoizolație, care protejează construcția, cu poliuretan de cca 10 cm grosime, pe toate suprafețele imobilului, această lucrare presupunând creșterea suprafeței la sol cu cca 4 mp și a suprafeței construite desfășurate cu cca. 8 mp.
Referitor la închiderea terasei acoperite de la parter, a menționat petenta că aceasta ar trebui autorizată de primărie, deoarece terasa a fost luată în calcul la suprafața construită și la suprafața construită desfășurată, în autorizația de construire, iar balcoanele de la etaj în suprafață de 9,40 mp au fost acceptate de Primărie, prin recepția lucrărilor și prin fișa de regularizare a taxei pentru autorizația de construire.
În ceea ce privește modificarea formei acoperișului, a arătat petenta că această operațiune nu contravine prevederilor autorizației de construire, întrucât înălțimea la cornișă și la coamă corespunde cu înălțimile din documentația anexă a autorizației, modificarea nefiind una de esență. Mai mult decât atât, vecinul său a arătat că este de acord, prin Declarația nr. 4412/25.08.2014, cu geamurile orientate spre imobilul proprietatea sa, fără respectarea limitei legale.
A mai precizat petenta că, în cauză, se poate aplica prin analogie același raționament din Decizia nr. 1 din data de 18.02.2002, prin care s-a stabilit că, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 1 lit. e din Legea 12/1990, prezentarea ulterioră, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența ilicită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, atrage anularea procesului verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, ale Legii 50/1991 și Decizia nr. 1/18.02.2002.
În dovedire, au fost depuse la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 15), autorizație de construire nr. 153/01.06.2011 (fila 16-17), procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor (fila 18), declarația privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizației de construire (fila 19), declarație notarială a numitului M. R. (fila 20).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei.
La data de 21.11.2014, intimata Poliția L. a municipiului B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de sancționare și constatare a contravenției, ca fiind legal și temeinic.
În fapt, a arătat intimata că, în urma controlului efectuat în data de 24.07.2014, la imobilul situat în B., ., nr. 90 A, aparținând petentei, s-a constatat că au fost executate lucrări de construire, cu nerespectarea autorizației de construire, cum ar fi: mărirea suprafeței construite la sol, executarea în plus de balcoane la fațada principală și laterală stânga, închiderea cu zidărie a terasei de la parter, precum și înclinarea pantelor de scurgere la acoperișul tip șarpantă spre fațada principală și posterioară și nu spre fațadele laterale.
A precizat aceasta că agentul constatator a reținut în mod corect fapta săvârșită de petentă, iar P. municipiului B. a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei, în domeniul autorizării execuției lucrărilor de construcții, neaplicându-se sancțiunea contravențională a avertismentului.
Tototodată, a susținut intimata că nu poate fi reținută susținerea petentei că modificările efectuate nu ar fi unele de esență, întrucât aceasta nu a respectat autorizația de construire și nici susținerea potrivit căreia procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor și declarația privind valoarea reală a lucrărilor ar echivala cu .>
În temeiul art. 411, alin. 2, pct. 2 C.pr.civ. intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 50/1991.
În dovedire, au fost depuse la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila28), dovada de comunicare a acestuia (fila 29), notă de control (fila 30), documentație aferentă autorizației de construire (filele 32-42) și planșă foto (filele 26-27).
La termenul de judecată din data de 06.02.2015, față de dispozițiile art. 33 din OG 2/2001, instanța a dispus introducerea în cauză a Primarului M. B., în calitate de intimat, acesta fiind cel care a aplicat sancțiunea contravențională.
La data de 24.03.2015, intimatul P. M. B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
Cu privire la excepția invocată, intimatul a susținut că are calitate procesuală pasivă doar Poliția L. a municipiului B., aceasta fiind instituția din care face parte agentul constatator, întrucât potrivit art. 27 pct. 5 din Legea nr.50/1991 primarul unității administrativ-teritoriale are competența doar de a stabili cuantumul amenzii, nu și de a constata contravenția, competență care aparține agentului constatator.
Totodată, a arătat acesta că, potrivit dispoziției Primarului municipiului B. nr. 2543/08.04.2011, funcționarii publici din cadrul Poliției locale au fost împuterniciți să constate și să sancționeze faptele ce constituie contravenții la normele privind disciplina în domeniul autorizării lucrărilor de construcții.
Pentru motivele expuse, a solicitat intimatul respingerea cererii în contradictoriu cu P. municipiului B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată.
A precizat acesta că suprafața de 8 mp nu rezultă din anveloparea locuinței, ci din nerespectarea autorizației de construire. Totodată, intimatul a susținut că atât lucrările de construire a unor balcoane la cele două fațade și închiderea cu zidărie a terasei de la parter, precum și modificarea formei acoperișului au modificat aspectul construcției, fapt care nu era prevăzut în documentația tehnică aferentă autorizației de construire.
Mai mult, a arătat acesta că, obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei.
Nu în ultimul rând, a învederat intimatul că agentul constatator a ținut cont de totalitatea împrejurărilor săvârșirii faptei contravenționale și a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.
În dovedire, au fost depuse la dosar, în copie: Sentința civilă nr. 3076/17.05.2012 a Judecătoriei B. (filele 61-63), Dispoziția Primarului M. B. din data de 12.02.2014 și anexe (filele 64-70.)
În temeiul art. 411, alin. 2, pct. 2 C.pr.civ. intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 11.05.2015, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului P. M. B., invocată de acesta, prin întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0412, din data de 20.08.2014, s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 24.07.2014, la imobilul situat în B., pe ., nr.90A, s-a constatat că au fost executate lucrări de construire la obiectivul „locuință P+E”, fără a se respecta condițiile impuse prin documentația tehnică la autorizația de construire, nr. 153/2011, respectiv suprafața construită la sol este de 102,40 mp, în loc de 94,30 mp, a executat în plus balcoane la fațada principală și la fațada laterală stânga, a închis cu zidărie terasa de la parter, iar pantele de scurgere la acoperișul șarpantă, sunt realizate cu înclinația spre fațada principală și posterioară, în loc să fie înclinate spre fațadele laterale (fila 28).
Petenta a fost sancționată contravențional cu amendă, în cuantum de 3000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991.
Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de petentă, fiind semnat în schimb de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0412, din data de 20.08.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr. 50/1991, ale art. 26, alin. 1, lit. b și ale art. 26, alin. 2 din Legea 50/1991.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 1 din Legea 50/1991: „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil, în cazul în care legea nu dispune altfel”, iar conform art.26 alin.1 lit.b din Legea 50/1991, „executarea sau desfiintarea, cu nerespectarea prevederilor autorizatiei si a proiectului tehnic, a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor prevazute la lit. b), precum si continuarea executarii lucrarilor autorizate fara solicitarea unei noi autorizatii de construire in situatiile prevazute la art. 7 alin. (15), de catre investitor si executant”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 26, alin. 2 din Legea 50/1991: „(...) (2)Contraventiile prevazute la alin. (1), savarsite de persoanele fizice sau juridice, se sanctioneaza cu amenda dupa cum urmeaza: de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevazute la lit. b), d) si e)”.
Reprezentantul petentei s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum de 3000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinările depuse de intimați, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că, în cauză nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în cuprinsul procesul-verbal contestat.
Astfel, din tot ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă că, petenta a executat lucrări de construire la obiectivul „locuință P+E”, situat în B., pe ., nr.90A fără a se respecta condițiile impuse prin documentația tehnică la autorizația de construire,nr. 153/2011, respectiv suprafața construită la sol este de 102,40 mp, în loc de 94,30 mp, a executat în plus balcoane la fațada principală și la fațada laterală stânga, a închis cu zidărie terasa de la parter, iar la acoperișul tip șarpantă a realizat pantele de scurgere cu înclinația spre fațada principală și posterioară, în loc să fie înclinate spre fațadele laterale.
Totodată, reține instanța că, în cauză nu se poate aplica prin analogie raționamentul din Decizia nr. 1 din data de 18.02.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât aceasta privește un caz particular, aplicându-se doar în cazul contravențiilor prevăzute de art. 1, lit. e din Legea nr. 12/1990.
Instanța mai constată că potrivit Legii nr.50/1991, autorizația de construire trebuie să fie obținută anterior momentului începerii executării lucrărilor de construcție și numai pe baza acesteia pot fi efectuate aceste lucrări, culpa petentei urmând a fi analizată raportat la acest moment în care a ales cu intenție indirectă să construiască, în cauză, cu nerespectarea autorizației de construire și nu raportată la atitudinea ulterioară a autorităților de a elibera eventual o nouă autorizație de construire, deoarece contravenția s-a consumat în momentul începerii și efecturării lucrărilor, fără respectarea autorizației de construire.
Astfel, instanța consideră că petenta R. M. se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0412, din data de 20.08.2014 a fost încheiat cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, instanța reține că potrivit art.34 din OG nr.2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar conform art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Așadar, instanța reține că, sancțiunea pecuniară aplicată petentei, respectiv amenda în cuantum de 3000 lei a fost corect individualizată, la aplicare acesteia intimatul orientându-se spre minimul special prevăzut de lege și că potrivit art. 26 alin.6 din Legea nr.50/1991, pentru faptele incriminate de dispozițiile acestei legi neaplicându-se sancțiunea contravențională a avertismentului.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0412 din data 20.08.2014, instanța, în temeiul art.34 O.G. nr.2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. M., în contradictoriu cu intimații POLIȚIA L. B. și P. M. B., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul R. M., cu domiciliul în B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimații POLIȚIA L. A M. B., cu sediul în B., .. 16, județul B. și P. M. B., cu sediul în B., Piața Revoluției, nr. 1, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr. 0412, din data de 20.08.2014, întocmit de intimate Poliția L. a municipiului B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./29.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 6070/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6225/2015. Judecătoria... → |
|---|
