Plângere contravenţională. Sentința nr. 6735/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6735/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 6735/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6735
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2015, sub numărul_, petenta ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 27.01.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale amenzii, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal de contravenție contestat, a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1250 lei, reținându-se în sarcina sa că, în data de 27.01.2015, ora 07:15, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, a circulat pe traseul B.-Brehuiești fără a deține rovinietă valabilă.
A invocat petenta prescripția executării sancțiunii contravenționale, motivat de faptul că procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat în termen de 30 de zile de la data săvârșirii faptei. Aceasta a mai susținut că a fost sancționată în mod abuziv, întrucât la data respectivă deținea rovinietă valabilă.
Totodată, a relevat petenta că actul sancționator este lovit de nulitate relativă, întrucât în cuprinsul acestuia nu au fost trecute datele de identificare ale societății, respectiv numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului și codul de identificare fiscală și nu este menționat locul săvârșirii contravenției, în concret kilometrul de drum unde a fost oprit și verificat mijlocul de transport.
În drept, au fost invocate prevederile OG 15/2002 și ale OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petenta a depus în copie, procesul verbal de contravenție contestat (fila 8).
Petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 24.03.2015, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 27.01.2015, agentul de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe DE 58 B.-Suceava, a constatat în mod direct faptul că microbuzul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, nu a putut prezenta la control achitarea taxei de drum (rovinieta).
Totodată, intimatul a precizat că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție se confirmă, apreciind măsura luată de agentul constatator ca fiind legală și oportună.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 13), copia reclamației nr._/06.01.2015 formulată de numitul H. O. F. (filele 14-17), procesul verbal de constatare a contravenție în original (fila 12) și dovada de comunicare a acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 27.01.2015, s-a reținut că, la data de 27.01.2015, ora 07:15, microbuzului marca Mercedez, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei a circulat pe traseul B.-Brehuiești-Mănăstirea Doamnei și retur, efectuând transport de persoane prin curse regulate, vehicul cu un 17 locuri, fără a deține rovinietă valabilă la momentul controlului (fila 12).
Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 6, alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8, alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petentă, fiind semnat în schimb de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, în sensul că în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu sunt trecute datele de identificare ale societății, respectiv numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului și codul de identificare fiscală și nici nu este menționat locul săvârșirii contravenției, în concret kilometrul de drum unde a fost oprit și verificat mijlocul de transport, instanța apreciază că este neîntemeiat. Astfel, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind denumirea și sediului persoanei juridice atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. P. urmare, lipsa menționării numărului de înmatriculare la Registrul Comerțului și a codul de identificare fiscală nu constituie motiv de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, fiind vorba doar de o nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, petenta trebuind să facă dovada unei vătămări, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat. În cauză, instanța reține că petena nu a făcut dovada producerii unei vătămări în condițiile art. 175 din Codul de procedură civilă, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Referitor la susținerea petentei, conform căreia, în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu este menționat în concret kilometrul de drum unde autoturismul a fost oprit și verificat, instanța apreciază că și aceasta este neîntemeiat, întrucât din cuprinsul procesului verbal contestat rezultă că, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe DE 58, pe raza localității Hudum, astfel că, neindicarea expresă a kilometrului nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal contestat. În plus, petenta nu a făcut dovada unei vătămări, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 27.01.2015, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 din OG 15/2002 și ale art. 8, alin. 1 și 2 din OG 15/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6, alin. 1 din OG 15/2002: „utilizatorii români vor achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului”, iar potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 1 și 2 din OG 15/2002: „ (1) fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă; (2) cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. 1 este prevăzut în anexa nr. 2”.
Reprezentantul petentei nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 1250 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
P. urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. P. urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinările depuse de intimați, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
P. urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 12 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la fila 13 din dosar, rezultă că, la data de 27.01.2015, ora 07:15, microbuzul marca Mercedez, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe DE 58, localitatea Hudum, fără a deține rovinietă valabilă.
În consecință, întrucât contravenția reținută în sarcina petentei a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petentul, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța consideră că petenta . se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 27.01.2015, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea amenzii contravenționale aplicatăpetentei, pentru contravenția prevăzută de art. 6 alin. 1 din OG 15/2002, instanța reține că potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentei într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor. Astfel, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 1250 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petenta urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
Verificând apărarea petentei privind prescrierea executării sancțiunii contravenționale, instanța constată că, potrivit art. 25 alin.2 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului verbal se face în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, prescripția executării sancțiunilor contravenționale putând fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Totodată, reține instanța că, potrivit dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”. Instanța urmează a avea în vedere și Decizia ICCJ nr. 10/2013. P. această decizie s-a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin.(1) teza I raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 că, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire și că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În cazul de față, se constată că, procesul verbal de contravenție fiind întocmit la data de 27.01.2015, acesta trebuia comunicat cel mai târziu până la data 27.02.2015.
Astfel, potrivit dovezii existente la dosar (fila 12) procesul-verbal a fost comunicat petentei, prin poștă, cu scrisoare recomandată, la data de 31.01.2015, aspect ce reiese din cuprinsul dovezii de comunicare a acestuia depusă la dosar de intimat.
P. urmare, instanța constată că, în cauză, petentei i s-a comunicat în mod legal procesul verbal de constatatare a contravenției la data de 31.01.2015, îndeplinindu-se ordinea de preferință stabilită imperativ de lege referitor la modalitatea de comunicare, procesul-verbal de constatare fiindu-i comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată apărarea petentei referitoare la prescrierea executării sancțiunii contravenționale.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 27.01.2015, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B.și, în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1250 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 6, alin. 1 din OG 15/2002, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în B., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 27.01.2015, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1250 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 6, alin. 1 din OG 15/2002, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./29.06.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5564/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6732/2015. Judecătoria... → |
|---|
