Pretenţii. Sentința nr. 7069/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7069/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 7069/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 10.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. S.
GREFIER – M. M.
SENTINȚA CIIVLĂ NR. 7069
Pe rol amânarea pronunțării asupra acțiunii civile ce are ca obiect - pretenții, formulată de reclamantul A. P., în contradictoriu cu pârâții U. P. M., U. M. O., U. M. V., U. M. I., A. M. M., A. M. I..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 25.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.07.2015, apoi pentru data de 09.07.2015 și pentru data de astăzi, 10.07.2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată în data de 17.08.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., și precizată ulterior, reclamantul A. P. a chemat în judecată în calitate de pârâți pe U. P. M., U. M. O., U. M. V., U. M. I., A. M. M., A. M. I., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați aceștia la plata în solidar a sumei de 3025 lei reprezentând contravaloarea recoltei pe care ar fi trebuit să o culeagă de pe terenul proprietatea lui, teren stăpânit de pârâți, precum și obligarea acestora la a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul respectiv.
În motivare, reclamantul a arătat că terenurile pe care le revendică sunt înscrise în titlul de proprietate nr._/2004 emis lui C. S., situat în p.c. 368/30 - 3500 m.p. și în Titlul de Proprietate nr._/1993 emis lui C. S., situat în p.c. 395/1 – 2 ha și 5168 m.p. și respectiv 900 m.p. în p.c. 250/2 și că pârâții le stăpânesc fără drept. Că aceștia i-au distrus recoltele de cartofi, ceapă, usturoi, înființate de el pe acest teren, provocându-i o daună totală de 3025 lei.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea în calitate de martor a numitului M. C., probe încuviințate de instanță și administrate în cauză.
Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, fiind scutit, prin Încheierea din data de 05 martie 2012, de la plata achitării taxei de timbru aferentă cererii de chemare în judecată .
Legal citat, pârâții U. P. M., U. M. O., U. M. V., U. M. I., A. M. M., A. M. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâții au arătat că nu au distrus nicio recoltă reclamantului, singura recoltă pe care au scos-o de pe terenul de 874 m.p. din p.c. 250/1 aparținând rudei lor, A. M., fiind cantitatea de 7 Kg cartofi și 1 Kg usturoi pe care reclamantul le însămânțase din nou pe terenul sus menționat, teren asupra căruia nu are nici un drept, dar pe care l-a deținut abuziv ani la rând. Susțin pârâții că toate aceste cantități de semințe au fost depozitate ulterior pe terenul reclamantului, pentru că lor le prisosea, și că toate cele arătate s-au petrecut la data de 11.04.2011, în prezența Comisie Locale de Fond Funciar. Pârâții mai precizează că într-adevăr au ridicat un gard care delimitează reclamantului însă acest demers s-a făcut pentru a-l împiedica pe acesta să mai folosească fără drept un teren care nu-i aparține. Se mai arată că, din nota de constatare nr. 2622/29.04.2011 a Primăriei . în acea zi s-a procedat la delimitarea terenului susmenționat față de terenul deținut de reclamant, ocazie cu care i s-a pus în vedere acestuia să ridice un gard construit la limita cu drumul sătesc. Conchid pârâții că reclamantul revendică suprafețe de teren care de fapt aparțin numitului C. S., terenul de 874 m.p. din p.c. 250/1 înscris în titlul de proprietate nr._/2004 emis pe numele A. M. învecinându-se la vest cu un teren înscris în titlul de proprietate al lui C. S..
Prin declarația dată în fața instanței la data de 09 februarie 2012, pârâții U. V. și A. I. au arătat că ei sunt fiul și respectiv fiica lui U. O. și U. M. și că nu au cultivat niciodată terenul care face obiectul revendicării.
Prin declarația dată în fața instanței la data de 09 februarie 2012, pârâta U. Oltița a înțeles să formuleze cererea reconvențională în cauză prin care a solicitat reclamantului să-i plătească suma de 3000 lei care reprezintă lipsa de folosință a terenului pe care acesta îl stăpânește fără drept, teren care îi aparține și este înscris în titlul de proprietate nr._/2004 emis lui A. M..
Pârâta – reclamantă U. Oltița a beneficiat de ajutor public judiciar, fiind scutită, prin Încheierea din data de 05 martie 2012, de la plata achitării taxei de timbru aferentă cererii reconvenționale.
În dovedirea întâmpinării și cererilor lor, pârâții au depus la dosar înscrisuri și au solicitat audierea în calitate de martor a numitului C. – C. S., probe încuviințate de instanță și administrate în cauză.
După casarea cu trimitere spre rejudecare prin Decizia civilă nr. 684 din data de 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Botșani în dosarul nr._ *, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
În rejudecarea cauzei, instanța a încuviințat și aministrat proba cu martori, fiind ascultat martorul B. A. – fila 27 ds.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale nr. 1702/P/14.06.2011 emis de Postul de Poliție Cristești, în data de 11.04.2011, în urma unor măsurători efectuate de către Comisia de Fond Funciar din cadrul Primăriei Cristești asupra unei suprafețe de teren ce aparține numitei A. M. din satul Schit-Orășeni, teren ce se află în vecinătatea locuinței reclamantului A. P., la indicațiile comisiei numitul U. M. care este și ginerele numitei A. M., împreună cu fiul său U. I. și ginerele său A. D. au construit un gard care să delimiteze suprafața de teren ce îi aparține lui A. P. și tot la indicația comisiei aceștia au scos de pe suprafața de teren ce îi aparține, cu ajutorul unei grape de fier trase de un cal, o cantitate de aproximativ 7 kg de cartofi de sămânță și aproximativ 1 kg de usturoi sămânță pe care le-a depozitat apoi pe o suprafață de teren ce îi aparține lui A. P., după care aceștia au semănat lucernă pe întreaga suprafață de teren. Până la data de 11.04.2011 suprafața de teren în cauză a fost administrată de către numitul A. P. însă fără a deține documente legale, acesta din urmă fiind avertizat în mai multe rânduri și în urmă cu un timp îndelungat de către numitul U. M. și familia acestuia cu privire la faptul că suprafața de teren în cauză le aparține acestora și să nu o mai cultive.
În ceea ce privește distrugerea reclamată de către A. P., pârâții, prin întâmpinarea formulată la fila 55 ds, recunosc că au scos de pe terenul în suprafață de 874 mp aflat în folosința reclamantului A. P. cantitatea de 7 kg cartofi și 1 kg usturoi sămânță.
În drept, în raport de disp. art. 998 -999C.civ., pentru atragerea raspunderii pârâților, se cer a fi întrunite, cumulativ, urmatoarele condiții: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a vinovăției acestora și existența unei legături de cauzalitate între fapta savârșită și prejudiciul cauzat.
Referitor la existenta faptei ilicite a pârâților și a prejudiciului cauzat, din actele de urmărire penală, necontestate de către pârâți, rezultă că U. M., U. O., U. I. și A. D. au scos de pe terenul în suprafață de 874 mp aflat în folosința reclamantului A. P. cantitatea de 7 kg cartofi și 1 kg usturoi sămânță.
Astfel, prejudiciul cauzat reclamantului constă în cantitatea 7 kg cartofi și 1 kg usturoi sămânță scoasă din pământ, dar și din producția aferentă de care a fost lipsit reclamantul.
Observând potrivit site-urilor de specialitate www.recolta.eu, www.agrinet.ro, www.potato.ro, www.gazetadeagricultura.info, că prețul mediu al unui kg de cartofi sămânță este de13 lei, iar al unui kg de usturoi sămânță este de 7 lei, instanța constată că valoarea prejudiciului constând în 7 kg cartofi și 1 kg usturoi sămânță este de 98 lei (91 lei sămânța carofi + 7 lei sămânța usturoi).
De asemenea, în ceea ce privește prejudiciul nerealizat constând în producția de care a fost lipsit reclamantul, potrivit datelor publicate publicate pe site-urile de specialitate agricultură www.recolta.eu, www.agrinet.ro, www.potato.ro, www.gazetadeagricultura.info, instanța reține că din cantitatea de cartofi și usturoi sămânță, reclamantul ar fi obținut în medie o cantitate de 91 kg de carofi și 13 kg de usturoi. La un preț mediu de 1,5 lei kg de cartofi și 10 lei kg de usturoi ar rezulta o valoare a prejdiciului nerealizat de 266,5 lei (133,6 lei cartofii ș 130 lei usturoiul).
În total, prejudiciul cauzat reclamantului atinge suma de 364,5 lei constând în contravaloarea cantităților 7 kg cartofi și 1 kg usturoi sămânță scoasă din pământ, dar și în producția de care a fost lipsit reclamantul.
Instanța reține că pârâții au distrus recolta reclamantului fără a fi puși anterior în posesie pe suprafața posedată de A. P. și fără vreo justificare de ordin legal.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 315 alin. 1 C.pr.civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar potrivit alin. 3 din același text de lege după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Astfel, instanța constată că prin Sentința civilă nr. 3694 din data de 29 mai 2012, pronunțată de Judecătoria B., pronunțată în dosarul nr._, terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar și în această situație, dovada dreptului de proprietate se face numai cu actele emise în baza acestor legi. S-a mai reținut că, întrucât părțile nu dețin un titlu de proprietate legal, respectiv hotărâre de validare a dreptului de proprietate, urmată de punerea în posesie asupra terenului și eliberarea titlului de proprietate, instanța a apreciat că acțiunea în revendicare formulată de reclamant, dar și cererea reconvențională sunt neîntemeiate.
De asemenea, s-a mai reținut că terenul revendicat de reclamant este înscris (potrivit propriei declarații – fila 38 dosar) în . titlul de proprietate nr._/2004 (fila 27 ds) și în ./1 și p.c. 250/2 din titlul de proprietate nr._/1993 (fila 28 ds.), ambele titluri fiind emise pe numele C. S.. Pârâții susțin la rândul lor că terenul pe care reclamantul îl stăpânește fără drept, este în suprafață de 874 m.p. și este situat în intravilanul satului Schit Orășeni, înscris în titlul de proprietate_/2004 emis pe numele A. M. (fila 49 ds.)
Totodată, s-a mai reținut că, potrivit notei de constatare încheiate la data de 29.04.2011, în prezența Comisiei de fond funciar Cristești, s-a efectuat delimitarea suprafeței de 874 m.p. și s-a împrejmuit cu gard limita dintre proprietățile numiților C. S. și A. M.. Această împrejurare a constituit debutul unei stări conflictuale între părțile litigante care își impută unii altora folosirea fără drept a suprafețelor de teren, în condițiile în care niciuna dintre părțile care stau în prezenta judecată în calitate de reclamanți și pârâți, nu sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate. Acest conflict, a făcut și obiectul cercetărilor în dosar nr. 1702/P/14.06.2011, al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. (fil. 64- 67 ds.), în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de U. M., U. I., A. Duzmitru, A. M., A. Aspazia, A. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, tulburare de posesie, amenințare și lovire.
Prin urmare, a reținut prima instanță în acest ciclu procesual că, întrucât probatoriul administrat în cauză (înscrisuri și declarațiile martorilor M. C. și C. C. S.) nu relevă faptul că pârâții ar ocupa terenul proprietatea reclamantului, și nici că reclamantul ocupă terenul proprietatea pârâților, nefăcându-se dovada că titularul dreptului de proprietate se regăsește în chiar persoana lor, probă ce le incumbă părților potrivit art. 1169 C.Civ. raportat la art. 480 Cod civil, în raport de acești pârâți acțiunea în revendicare a fost respinsă ca neîntemeiată și la fel și acțiunea reconvențională formulată de către pârâți.
Această soluție a fost menținută prin Decizia nr. 616R din data de 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul B. în recurs, în dosarul nr._ .
Însă, în urma admiterii contestației în anulare și în rejudecarea recursului, prin Decizia civilă nr. 684 din data de 20.11.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ *, s-a reținut că în mod nelegal prima instanță în primul ciclu procesual a transformat acțiunea posesorie într-o acțiune petitorie, astfel că instanța, în rejudecarea cauzei este ținută de această calificare dată, potrivit art. 315 alin. 1 C.pr.civ.
Astfel, în speță, într-adevăr, până la momentul deposedării din data de 11.04.2011, reclamantul a posedat acest teren în litigiu în suprafață de 874 m.p. din anul 1959, fiind tulburat în această posesie utilă de către pârâți care au îngrădit suprafața de teren și au smuls recolta însămânțată de către reclamantul A. P., pârâți care nu au opus acestuia un drept de proprietate legal constituit.
Cum sunt îndeplinite condițiile unei posesii utile pe o perioadă îndelungată de timp, reclamantul deținând suprafața de teren din anul 1959, iar acțiunea a fost introdusă în termen de un an de la data deposedării, instanța apreciază că acțiunea în daune este întemeiată pe posesia terenului, pârâții fiind ținuți a repara prejudiciul cauzat întrucât nu au opus reclamantului un drept de proprietate legal constituit.
În ceea ce privește persoanele responsabile de producerea prejudiciului, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată numai în raport de acei pârâți care au procedat în mod efectiv la distrugerea recoltei prin smulgerea din pământ a cartofilor și usturoiului sămânță, și anume U. M., U. O., U. I. și A. D..
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează a admite, în parte, acțiunea având ca obiect ,,pretenții”, formulată de reclamantul A. P., în contradictoriu cu pârâții U. M., U. O., U. V., U. I., A. D., A. I., a obliga pârâții U. M., U. O., U. I. și A. D. la plata către reclamant a sumei de 364,5 lei cu titlu de despăgubiri și a respinge acțiunea formulată de reclamantul A. P., în contradictoriu cu pârâții U. V. și A. I., ca neîntemeiată.
De semenea, față de considerentele expuse anterior, instanța urmează a respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă U. O., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, având în vedere modalitatea de soluționare a cauzei în sensul admiterii în parte a acțiunii, instanța urmează a obliga pârâții U. M., U. O., U. I. și A. D. la plata către stat a sumei de 30,48 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, diferența de 1570,54 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar prin Încheierea din data de 05.03.2012, rămânând în sarcina statului.
Totodată, în temeiul art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, suma de 253 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale formulată de pârâta U. O. pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar prin Încheierea din data de 05.03.2012 va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H OT Ă R Ă Ș T E:
Admite, în parte, acțiunea având ca obiect ,,pretenții”, formulată de reclamantul A. P., cu domiciliul în . Cristești, jud. B., în contradictoriu cu pârâții U. M., U. O., U. V., U. I., A. D., A. I., toți cu domiciliul în . Cristești, jud. B..
Obligă pârâții U. M., U. O., U. I. și A. D. la plata către reclamant a sumei de 364,5 lei cu titlu de despăgubiri.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. P., în contradictoriu cu pârâții U. V. și A. I., ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă U. O., ca neîntemeiată.
Obligă pârâții U. M., U. O., U. I. și A. D. la plata către stat a sumei de 30,48 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, diferența de 1570,54 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar prin Încheierea din data de 05.03.2012, rămânând în sarcina statului.
Suma de 253 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale formulată de pârâta U. O. pentru care s-a încuviințat ajutorul public judiciar prin Încheierea din data de 05.03.2012 rămâne în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. PS;
Tehnored. M.M;
EX. 4/ 30.09.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 6967/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5718/2015.... → |
|---|
