Actiune in regres. Sentința nr. 2386/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2386/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 3052/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2386
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. L.
Grefier M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, ., sector 1 și pe pârâții C. JUDEȚEAN B., cu sediul în B., ., jud. B. și C. L. T. V., cu sediul în .. B., având ca obiect acțiune în regres.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei, a răspuns pentru pârâta C. L. T. V., mandatarul C. C., cu procură judiciară la dosarul cauzei, lipsă fiind reclamanta și pârâta C. Județean B..
Instanța, având în vedere lipsa reclamantei și a pârâtei C. Județean B., în temeiul art. 104 alin. 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei, la ordine, au răspuns pentru reclamantă avocatul T. Ș., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, iar pentru pârâta C. L. T. V., mandatarul C. C., cu procură judiciară la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta C. Județean B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, pricina se află la al șaptelea termen de judecată, acțiunea este legal timbrată, după care,
Apărătorul reclamantei învederează instanței că solicită efectuarea unei contraexpertize, motivată de faptul că expertul desemnat în prezenta cauză nu a răspuns cu claritate la obiectivele formulate.
Reprezentantul pârâtei Cosiliul L. T. V., învederează instanței că nu formulează obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză.
Instanța respinge cererea formulată de către apărătorul reclamantei, de efecutare a unui nou raport de expertiză, având în vedere că expertul desemnat în prezenta cauză, a răspuns la toate obiectivele stabilite de către instanță.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliului Județean B..
Apărătorul reclamantei, învederează instanței că și pârâta C. Județean B. are calitate procesuală pasivă, având în vedere că dispozițiile art. 41 C.proc. civ. menționează cine poate să aibă calitate procesuală pasivă, precum și dispozițiile din legea nr. 215/2001, care stabilesc că în fiecare județ se constituie un C. Județean, ca autoritate locală, având ca atribuții și repararea drumurilor publice.
Reprezentantul pârâtei, C. L. T. V., învederează instanței că susține excepția, întrucât art. 8 din O.G. 43/1997, cu privire la regimul drumurilor, prevăd că drumul Comunal DC 8 se află în administrarea comunei T. V., iar C. Județean răspunde de drumurile județene, nu și de drumurile comunale.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata sumei de 13.357,37 lei, cu titlu de despăgubiri, acordate ca urmare a avariilor produse la un autoturism și la dobânda legală datorată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata integrală, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferent și la plata onorariului de expert.
Reprezentantul pârâtei, C. L. T. V., solicită respingerea acțiunii, întrucât aceasta nu este temeinică și legală, întrucât șoferul în cauză în declarația dată a recunoscut că pe un astfel de drum semnalizat cu restricție de viteză și accidentat, a condus cu o viteză de 80-90km/h, astfel că nu se poate imputa pârâtelor vreo vină pentru producerea accidentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 1 martie 2012 sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pe pârâtul C. JUDEȚEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea paratei la plata sumei de 13.357,37 lei cu titlu de despăgubire, plata dobânzilor legale pentru întârziere, începând cu data introducerii prezentei acțiuni și până la plata efectivă, conform prevederilor art. 2 si 3 din OG nr. 13/2011 cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii legal timbrată, reclamanta a arătat în esență că, la data de 25.04.2009, numitul B. F. F., circulând cu autovehiculul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, in jud. B., pe DC 8 dinspre . . cauza stării necorespunzătoare a drumului a acroșat o groapă de pe carosabil, producând avarii autoturismului.
Culpa pârâtei rezulta din înștiințarea făcuta de păgubit, constatările directe la fata locului făcute de specialiștii societății, fotografii si declarația păgubitului.
Conform art. 36 alin. 2 si alin. 6 litera a), pct. 13 din Legea nr. 215/2001 administratorul drumului public ii revenea obligația prevăzută la art. 5 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 de a „semnaliza corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia”, precum si obligația de întreținere a drumului public pentru circulația in condiții de siguranță.
Neîndeplinirea acestei obligații face ca, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG nr. 195/2002 sa răspundă „după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, in condițiile legii”.
Proprietarul autoturismului Audi, cu nr. de înmatriculare_ a solicitat despăgubirea cuvenită de la societate, în baza poliței de asigurare facultative C-_. Pe baza cererii asiguratului la . Sucursala B., s-a deschis dosarul de dauna nr. F1RA-018/BR/_ dosar în care s-au plătit despăgubiri in valoare de 13.357,37 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului, conform documentației de reparație anexat prezentei.
Potrivit dispozițiilor art.. 1384 din Noul cod civil și art. 22, alin. 1, din Legea nr. 136/1995 „în limitele indemnizației plătite in asigurările de bunuri si de răspundere civila, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”.
Astfel, prin plata despăgubirii către asigurat, s-au subrogat în toate drepturile asiguratului împotriva celui vinovat de producerea accidentului.
Analizând prevederile art. 1349, 1355-1359, 1371, 1381, 1382, 1384, 1387 din Noul Cod Civil, consideră reclamanta că sunt întrunite cumulativ condițiile legale de antrenare a răspunderii civile delictuale ale pârâtei.
Art. 1357 din Noul Cod Civil menționează ca „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoara culpa” și art. 1349 alin. 1 si 2 specifică faptul ca „Orice persoana are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, „Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral”.
În temeiul art. de mai sus, reclamanta consideră că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr. 215/2001 și OUG nr. 195/2002 de întreținere și reparare a drumului public și de a semnaliza corespunzător orice obstacol.
În conf. cu art. 5 din OUG 195/2002, paratei, îi revin o . obligații cu privire la starea drumurilor: „Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce îi revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor in vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare”.
Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune in pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia”. Iar alin. 6 din același articol stipulează ca „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării corespunzătoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, in condițiile legii”.
Prejudiciul material constă în avarierea autoturismului și plata contravalorii reparațiilor in baza poliței de asigurare Casco, ca urmare a evenimentului produs.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu și raportul de cauzalitate dintre fapta paratei și prejudiciul creat este dat de natura si locul avariilor în partea de contact cu drumul public necorespunzător, respectiv o groapa din carosabil.
Cu adresa nr. 6902/09.07.2010 parata a fost invitata la conciliere, în vederea rezolvării pe cale amiabila a litigiului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349-1395 privind răspunderea civilă și 2199-2238 privind contractul de asigurare din Noul Cod Civil, art. 22 și art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 21, 36 si 62 din Legea nr. 215/2001, art. 5 și art. 113 din OUG nr. 195/2002 si art. 2 si 3 din OG nr. 13/2011.
În probațiune a fost a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică auto.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Legal citată, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean B., iar pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției, pârâtul a arătat în esență că potrivit art. 22 din OUG nr. 43/1997, consiliul județean administrează drumurile județene, care sunt în proprietatea publică a județelor respective, iar DC 8 se află în proprietatea publică a comunei T. V..
Pe fondul cauzei a arătat că, ar fi nelegală stabilirea culpei în sarcina Consiliului Județean, câtă vreme conducătorul auto avea obligația să evalueze starea drumului pe care se deplasa și să adapteze viteza în funcție de condițiile existente. Potrivit art. 48 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 – 118 C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2012 instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată, fiind introdus în cauză pârâtul C. L. T. V. și s-a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean cu fondul cauzei.
C. L. T. V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean B., excepția lipsei procedurii prealabile iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca nefondată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean B., a arătat că, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, anexa referitoare la lista a III - a privind bunurile din domeniul public al comunelor, punctul 1, drumurile comunale sunt proprietatea comunelor. De asemenea, art. 8 din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, dispune în alin.(l) că „Drumurile de interes local, aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căruia se află”.
Drumul comunal 8 se află pe teritoriul comunei T. V. și Chiscani, iar conform art. 22 din O.G. nr.43/1997, administrarea acestui drum pe segmentul cât traversează . local al comunei T. V..
Mai precizează pârâtul că DC 8 este trecut în inventarul domeniului public al comunei T. V. la punctul 1, inventar aprobat prin H.G.R. nr.710/13.07.2011.
Pe fondul cauzei pârâtul C. L. T. V. a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Apreciază că prejudiciul invocat de reclamantă nu îl datorează, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile pentru fapta proprie (art. 1357 și următoarele N.C.C.). Dintre aceste condiții, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat, nu este întrunit. La ambele capete ale sensurilor de mers pe DC 8, care traversează zona administrativă a comunei T. V., sunt montate indicatoare de semnalizare rutieră care indică „drum accidentat” și „viteza maximă admisă 20 km/oră”, întrucât drumul, din lipsă de fonduri nu a putut fi reabilitat.
A menționat pârâtul că drumul a fost asfaltat prin anii 1980, iar după anul 2000, datorită deteriorării stării sale s-a impus necesitatea plantării unor astfel de indicatoare. Din descrierea evenimentului reiese că autoturismul se deplasa pe o astfel de șosea accidentată cu 80 - 90 km/oră așa cum declară asiguratul.
Este adevărat că, conform dispozițiilor art. 5 (2) din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, de starea drumului în cauză răspunde proprietarul, care în condițiile art.8 din O.G. nr.43/1997 este C. local al comunei T. V. și că tot în sarcina administratorului drumului este și semnalizarea rutieră. Au realizat această semnalizare prin instalarea indicatorului de restricție a vitezei la 20 km/oră, încă din anul 2000.
Viteza de deplasare a autoturismului a fost cu mult mai mare, șoferul conducând total nepreventiv, cu încălcarea prevederilor din O.U.G. nr. 195/2002.
Planșele reproduse de reclamantă nu sunt edificatoare nici că accidentul s-a produs pe DC 8, nici că drumul fotografiat este cauza avariilor și nu altul, nici condițiile în care s-au produs.
Pârâtul a mai arătat că dacă șoferul ținea seamă de indicatorul de restricție a vitezei care este amplasat la intersecția lui DC 8 cu DN 22 (direcția declarată de deplasare a autoturismului) și de starea drumului, avariile invocate puteau fi prevenite, întrucât drumul este circulat zilnic de sute de vehicule de toate categoriile.
Astfel că în condițiile prevăzute de art. 1352 N.C.C., se află în prezența unei cauze exoneratoare de răspundere (fapta e a victimei înseși și nu există nici un raport de cauzalitate dintre fapta noastră, a pârâtei, și prejudiciul suferit de reclamant).
În drept au fost invocate art. 115 și următoarele C.p.c, art. 1357 și următoarele N.C.C., Legea nr. 213/1998 - anexe - privind proprietatea publică, art.8 din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, O.U.G. nr. 195/2002.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B. în raport de actele și lucrările dosarului, instanța o va respinge, având în vedere că potrivit art. 8 din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, „Drumurile de interes local, aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căruia se află” iar DC 8 se află în proprietatea pârâtului C. L. T. V..
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., în calitatea acesteia de asigurător de răspundere civilă tip Casco pentru autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare_, prin subrogare în drepturile asiguratului în temeiul disp. art. 22 din Legea nr. 136/1995, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.357,37 lei reprezentând despăgubirea achitată pentru prejudiciul suferit de autoturismul asigurat precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, prejudiciul reclamat fiind pretins a fi fost produs datorită stării necorespunzătoare a drumului public aflat în administrarea pârâților.
Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 195/2002, „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii”.
Pe de altă parte instanța reține că răspunderea civilă delictuală a persoanei care are calitatea de administrator, sau după caz antreprenor ori executant al lucrărilor efectuate pe drumul public poate fi atrasă doar dacă este dovedită îndeplinirea condițiilor prescrise de dispozițiile art. 998-999 precum și ale art. 1000, alin. 1 din C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru lucruri în general (dispoziții în vigoare la momentul producerii pretinsei fapte ilicite și prin urmare aplicabile în cauză).
Astfel potrivit disp. art. 998-999 din C.civ., „orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara; omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”, iar potrivit disp. art. 1000 alin. 1 din C.civ., „suntem de asemenea responsabili de prejudiciul cauzat, … de lucrurile ce sunt sub paza noastră”.
Ca atare, instanța va analiza în ce măsură poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtei C. L. T. V. în raport de obligațiile legale care reveneau acesteia în calitate de administrator al bunului reprezentat de drumul public de interes județean în cauză, urmând astfel a se verifica în ce măsură pretinsa stare necorespunzătoare a drumului, a putut cauza avariile autovehiculului asigurat.
În raport de întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii în persoana pârâtei, a condițiilor necesare atragerii răspunderii civile delictuale a acesteia prin răspunderea pentru starea necorespunzătoare a drumului public comunal.
Astfel din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic I. M., rezultă faptul că avariile autoturismului Audi cu nr._ nu au fost cauzate de starea necorespunzătoare a drumului public.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. JUDEȚEAN B..
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN B., cu sediul în B., ., jud. B., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, ., sector 1, București, în contradictoriu cu pârâtul C. L. T. V., cu sediul în .. B., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2013.
Președinte | Grefier |
Jud. M. L. | M. Ș. |
Red. M.L. / Tehn. M.Ș. / 2ex / 08.04.2013/ .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6418/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2318/2013. Judecătoria BRĂILA → |
|---|
