Obligaţie de a face. Sentința nr. 5489/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5489/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 10144/196/2011*
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5489
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Grefier S. L. D.
La ordine fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanții M. V. și M. G., ambii cu domiciliul în B., ., ., județul B. în contradictoriu cu pârâții C. N. cu domiciliul în municipiul B., ., . și B. R. cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, în baza art. 260 alin 1 Cod procedură civilă, a amânat inițial pronunțarea cauzei la data de 09.09.2013, azi, 11.09.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ reclamanții-pârâți M. V. și M. G. au chemat în judecată pe pârâții-reclamanți C. N. și B. R. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pe aceștia să refacă instalația de aerisire, cu cheltuieli de judecată. Au solicitat și daune morale.
În motivare reclamanții-pârâți au arătat în principiu că locuiesc la parterul blocului A6 din Hipodrom, iar pârâții-reclamanți deasupra acestora, la etajele 2 și 4. Toate apartamentele au fost conectate la aceeași instalație de aerisire ce exista din construcția blocului însă ulterior, pârâții au desființat-o, pricinuind reclamanților mirosuri neplăcute și umezeală în apartament. Deși s-au adresat la IPJ B., Inspectoratul de Stat în Construcții, DSP, Instituția Prefectului și Primăria Municipiului B. situația nu a fost rezolvată.
Cererea reclamanților-pârâți nu a fost motivată în drept.
La termenul din 24.01.2012 instanța a luat act de renunțarea reclamanților-pârâți la capătul de cerere privind daunele morale.
Pârâta-reclamantă C. N. a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamanților la plata sumei de 2500 lei reprezentând daune morale.
În motivare pârâta-reclamantă a arătat că proprietarul unui imobil poate folosi bunul absolut, exclusiv și perpetuu. Instalația de aerisire nu face parte din proprietatea comună ci aparține de fiecare apartament în parte. D. asociația de proprietari poate hotărî asupra destinației bunurilor proprietate comună, cum s-a și întâmplat, prin semnarea de către 48 de proprietari a acordului privind desființarea aerisirii.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 230 /2007.
Pârâtul-reclamant B. R. a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat aceleași aspecte.
La termenul din 20.04.2012 s-a admis cererea reclamanților-pârâți de acordare a ajutorului judiciar reprezentând onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
În cauză a fost administrată de prima instanță de fond proba cu înscrisuri, interogatoriu, cercetare la fața locului și martori conform prevederilor art. 167 din codul de procedură civilă din 1865.
Prin Sentința Civilă nr. 6173/28.09.2012 a fost admisă cererea formulată de reclamanții-pârâți iar pârâții-reclamanți au fost obligați să procedeze la refacerea instalațiilor de aerisire și la plata către reclamanți a sumei de 8,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pârâții-reclamanți au mai fost obligați la plata către stat a sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Prin Decizia nr. 80/03.04.2013 pronunțată în această cauză de Tribunalul B. a fost admis apelul declarat de pârâții-apelanți, s-a dispus anularea Sentinței Civile nr. 6173/28.09.2012 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B..
Instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat în privința cererii reconvenționale formulată de pârâții-reclamanți.
Pentru înlăturarea oricăror eventuale confuzii privind calitatea și identitatea părților instanța va folosi în continuare denumirea de reclamanți în privința reclamanților-pârâți M. V. și M. G. și denumirea de pârâți în privința pârâților-reclamanți C. N. și B. R..
În rejudecare nu au mai fost administrate alte probatorii, instanța încuviințând conform prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă din 1865 proba cu înscrisuri, interogatoriu, cercetare la fața locului și martori care au fost administrate la prima judecare a fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții locuiesc la parterul blocului A6 din Hipodrom, în .> Pârâții locuiesc deasupra reclamanților, la etajele 2 și 4 respectiv la apartamentele 39 și 72.
Din procesele verbale de la filele 96 – 98 dosar fond inițial, interogatoriile luate și din cercetarea la fața locului rezultă că, din construcție, toate aceste apartamente au fost conectate la aceeași instalație de aerisire ce exista din construcția blocului însă ulterior, în anul 2003, pârâții au desființat-o, așa cum rezultă din referatul de neîncepere a urmăririi penale de la fila 95.
Reclamantul s-a adresat cu plângeri către IPJ B., Inspectoratul de Stat în Construcții, DSP, Instituția Prefectului și Primăria Municipiului B..
Instalația de aerisire este o parte comună a imobilului atâta timp cât mai multe apartamente o folosesc.
Instanța constată că la data desființării instalației de aerisire Legea nr. 230/2007 nu era aplicabilă, fiind intrată în vigoare ulterior desființării instalației.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din L. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. a din L. 50/1991, autorizația de construire se eliberează pentru: lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8. Desființarea instalației de aerisire nu poate fi inclusă în derogările de la art. 8.
Potrivit art. 61 din L. 50/1991, autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepțiile prevăzute la art. 8.
Instanța constată din actele de la dosar că pârâții nu dețin autorizație de desființare.
Conform prevederilor art. 1 alin. 2 din OG 85/2001, în vigoare la data desființării instalației, asociația de proprietari se constituie în scopul asigurării condițiilor de funcționare normală a locuințelor și spațiilor cu altă destinație din clădire, precum și a părților comune, care alcătuiesc împreună un condominiu.
Potrivit art. 3 alin. 2 din OG 85/2001 asociația de proprietari răspunde de administrarea și de funcționarea clădirii/clădirilor și de întreținerea, repararea, renovarea și înlocuirea părților comune.
Se observă astfel că asociația de proprietari nu are ca atribuție schimbarea destinației părților comune din imobil.
Pe de altă parte, cei care efectiv au desființat instalația de aerisire sunt pârâții și nu asociația de proprietari.
Totodată proprietarii dețin în proprietate comună pe cote părți instalația de aerisire și nu asociația de proprietari.
Pentru aceste motive instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, aceștia având calitate în prezenta cauză.
Potrivit prevederilor art. 12 din OG 85/2001 modificările constructive și utilizarea în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ale clădirii, cum ar fi: ancorarea de reclame pe pereți, suspendări de stâlpi, pereți, scări interioare și altele asemenea, se vor putea face numai pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectați și, după caz, pe baza unui proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate, verificat de un expert autorizat, precum și cu autorizația pentru executare de lucrări, eliberate în condițiile legii.
Dacă ar fi fost altfel, atunci s-ar putea crea posibilitatea de exemplu ca proprietarii unui imobil să dispună cu majoritate sudarea ușii liftului de la un anumit palier, în absența acordului proprietarilor de pe acel palier.
Procesele verbale de la filele 96 – 97 dosar fond inițial nu pot constitui hotărâri ale adunării generale a proprietarilor pentru că sunt întocmite în 2011, mult mai târziu.
Nu există proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate.
Este evident că reclamanții au fost afectați de desființarea instalației, care este necesară aerisirii băii reclamanților, ce nu are nici un perete exterior.
Instanța constată astfel că pârâții nu au făcut dovada existenței unei hotărâri a adunării generale a proprietarilor, nici a proiectului tehnic și nici a acordului proprietarilor direct afectați, reclamanții.
Instanța are în vedere și răspunsurile pârâților la interogatoriul luat la prima judecare a cauzei care au arătat că sunt de acord cu restabilirea situației anterioare prin refacerea instalației de aerisire.
Este irelevant faptul că majoritatea proprietarilor au desființat instalațiile de aerisire.
Relativ la caracterele dreptului de proprietate, invocate de pârâți, acesta nu poate fi exercitat abuziv. Exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate se poate face doar cu respectarea drepturilor celorlalte persoane și a legilor în vigoare.
Neînceperea urmării penale dispuse de organul de urmărire penală a fost soluționată pe tardivitatea depunerii cererii și nu pe fondul cauzei.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanți și va obliga pârâții să procedeze la refacerea instalațiilor de aerisire.
Analizând cererea reconvențională formulată de pârâți instanța apreciază că aceasta este nefondată. Nu s-a făcut de pârâți dovada existenței unei vătămări cauzate prin petițiile adresate de reclamanți către instituțiile statale și se constată totodată că acestea nu au fost formulate cu rea-credință în condițiile în care solicitarea reclamanților de refacere a instalațiilor de aerisire este fondată.
În baza prevederilor art. 274 din Codul de Procedură Civilă din 1865 instanța va obliga pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1208,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Din acest total 8 lei reprezintă contravaloare taxă judiciară de timbru achitată de reclamanți, 700 lei onorariu avocat ales în faza de recurs conform chitanțelor nr. 150/20.11.2012 și nr. 155/20.12.2012 emise de Cabinetul de Avocat S. D. depuse în original (filele nr. 37-38 din dosarul de recurs) și 500 lei reprezintă onorariul aceluiași apărător la rejudecarea cauzei conform chitanței nr. 184/04.09.2013 depusă în original la dosar.
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, instanța va obliga pârâții la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu la judecarea inițială a fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Admite acțiunea formulată de reclamanții M. V. și M. G., ambii cu domiciliul în B., ., ., județul B. în contradictoriu cu pârâții C. N. cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B. și B. R. cu domiciliul în municipiul B., ., ., județul B..
Obligă pârâții să procedeze la refacerea instalațiilor de aerisire.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâți.
Obligă pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1208,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Dispune înaintarea sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru avocat S. D. conform delegației nr. 1240/24.04.2012, din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pârâții la plata către stat a sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
M. F. C. S. L. D.
Red/Tehn/C.M.F./D.S.L.
17.09.2013/6ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6866/2013. Judecătoria BRĂILA | Anulare act. Sentința nr. 3154/2013. Judecătoria BRĂILA → |
|---|
