Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 9967/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 18.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-E. T.
GREFIER: L. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18.10.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta L. D. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu pârâta ADMINSITRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.B., solicitând următoarele:
- să se anuleze titlu executoriu nr._/28.03.2013 emis de pârâtă
- să se anuleze formele de executare silită începute în ds. execuțional nr._/8/_ .
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, s-a arătat că:
- pârâta a emis titlul executoriu în baza deciziei privind obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012, pentru suma de 141 lei, decizie atacată administrativ, urmând a fi atacată și în contencios, față de lipsa de soluționare în termen legal a contestației administrative, așadar atât timp cât se contestă legalitatea deciziei, nu se poate emite un titlu executoriu.
- există neconcordanțe între suma menționată în titlu ( 116 lei) și suma indicată în decizie ( 141 lei), așadar caracterul acestora este incert.
- suma executată (116 lei) este constituită din dobânzi și penalități aferente deciziilor de impunere nr._/05.06.2012,_/05.06.2012 și_/01.07.2012, executarea primelor două decizii fiind suspendată de către Tribunalul B. la data de 19.03.2013, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 215 alin.3 din OUG nr.92/2003, suspendarea operând atât asupra debitului principal, cât și asupra celui accesoriu, context în care, emiterea ulterioară, la data de 28.03.2013, a titlului executoriu contestat în cauză este nelegală.
- a achitat debitul principal care face obiectul deciziei de impunere nr._/05.06.2012
- Tribunalul B. a anulat în parte decizia nr._/2012, în sensul anulării accesoriilor, considerând totodată că plata debitului principal nu atrage nulitatea deciziei, aceasta fiind o chestiune care vizează executarea silită. ( ds. nr._ )
- decizia nr._/01.07.2012 nu i-a fost comunicată conform dispozițiilor art.44 din OUG nr.92/2003, așadar nu-I poate fi opozabilă ( nu produce niciun efect juridic în privința sa, potrivit art. 45 din același act normativ).
În drept, a invocat dispozițiile art. 172 alin.1 și 3 din OUG nr.92/2003.
În probațiune, a solicitat și depus înscrisuri. ( fila 6-18)
Cererea a fost legal timbrată. ( fila 22).
Ulterior, reclamanta a depus la dosar notă de ședință, prin care a mai învederat faptul că a formulat contestație la executare împotriva „ așa-ziselor” debite principale, cerere ce i-a fost admisă în parte, prin sentința civilă nr. 7097/2013 pronunțată în ds. nr._ al Judecătoriei B., sens în care anularea debitelor principale trebuie să conducă și la anularea accesoriilor calculate în baza acestora. Fila 21 rap. la extras-ul E-cris de la fila 27.
Pârâta D.G.F.P B., în numele A.F.P.B., prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare, prin care a arătat următoarele: ( fila 30-32)
- pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea invocării pe calea contestației la executare a apărărilor privind fondul creanței, față de faptul că rolul său este exclusiv de organ de executare, în vederea valorificării prin încasare, titlurile de creanță fiind emise de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, așadar nu are competența de a analiza legalitatea acestora, urmând ca acestea să fie contestate de către reclamantă în procedura prealabilă, apoi la instanța de contencios administrativ.
Așadar, a punctat că pe calea contestației la executare pot fi analizate numai criticile aduse formelor de executare, neputând fi puse în discuție aspecte legate de cuantumul datorat de contestatoare, potrivit art. 172 din OG nr.92/2003
- pe fondul cauzei, a arătat că actul atacat este legal emis, decizia de calcul accesorii nr._/31.12.2012 nefiind anulată de nicio instanță.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În probațiune, a solicitat și a depus înscrisuri. ( fila 33-35)
În cursul judecății,
- s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității formulării apărărilor de fond pe calea contestației la executare. ( fila 41)
Analizând înscrisurile cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, titlul în baza căruia a fost emisă somația nr. 8/_ /_ ( fila 7) este reprezentant de titlul executoriu nr._/28.03.2013 pentru suma totală de 116 lei ( fila 6), cuprinzând două decizii accesorii la contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, respectiv:
- decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012, cu perioada pentru care au fost calculate majorări de întârziere de 05.03.2013, privind suma de 63 lei
- decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012, cu termen legal de plată de 05.03.2013, privind suma de 53 lei
Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012 vizează plata cu întârziere a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ale bugetului general consolidat, pentru care s-au calculat următoarele accesorii, în total de 141 lei: ( fila 8)
- 25 lei, reprezentând impozit pe venituri din activități independente, izvorâte din deciziile de impunere nr._/17.01.2011 și_/23.02.2012
- 116 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, această sumă făcând obiectul titlului executoriu a cărui executare se contestă prin prezenta cerere, această sumă fiind izvorâtă din deciziile de impunere nr._/05.06.2012,_/05.06.2012 și_/01.07.2012
Modalitatea de calcul a deciziei sus-amintite ( vizând suma de 141 lei, cu titlu de accesorii) este reflectată în anexa la decizie, fila 9.
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2013, pronunțată în ds. nr._ al Tribunalului B. s-a dispus suspendarea executării deciziilor de impunere nr._/05.06.2012 și_/05.06.2012 ( așadar, a 2 dintre deciziile de impune care au stat la baza calculării accesoriilor cuprinse în decizia titlu executoriu În cauză), în esență, motivat de faptul că „ susținerile reclamantei privind emiterea unor decizii duble pentru aceeași perioadă și pentru aceeași activitate a reclamantei și plata parțială a debitelor sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative contestate.”- fila 12-13
Totodată, prin sentința civilă nr. 7097/22.04.2013 a Judecătoriei B., s-a dispus, printre altele, anularea titlului executoriu nr._/20.12.2012 emis de Administrația Finanțelor Publice a mun. B. ( fila 57-59), titlul amintit cuprinzând, printre altele, două dintre cele două decizii de impunere ( cea cu nr._/05.06.2012 și_/05.06.2012), precum și cele două decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente, care sunt incluse și în calcularea debitului executat, obiect al titlului executoriu a cărui executare se contestă în prezenta pricină. ( fila 63).
Pe cale de consecință, la data pronunțării asupra contestației la executare formulată în cauză, doar decizia de impune nr._/01.07.2012 a mai rămas în ființă, așadar ar mai fi aptă a produce accesorii, în condițiile în care celelalte două decizii au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive.
În drept, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 47 alin.2 C.proc.fisc., potrivit cărora „ desființarea totală sau parțială, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage desființarea totală sau parțială a actelor administrative prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale anulate”.
Pe cale de consecință, atât timp cât creanța principală nu există, orice accesoriu calculat în baza acestuia nu există, contestația la executare fiind întemeiată în acest sens, față de faptul că se execută o creanță/debit inexistentă, „ accesoriul urmând soarta principalului”.
Și în privința deciziei de impune nr._/01.07.2012 motivele de nelegalitate sunt întemeiate, în raport de dispozițiile art. 379 alin.1 C.proc.civ, potrivit cărora „ nicio urmărire …nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”, caracterul cert al creanței constând în aceea că existența sa rezultă din însuși actul de creanță în mod lămurit.
Or, în cauză, titlul executoriu are ca obiect o creanță în cuantum de 116 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, această sumă fiind izvorâtă din deciziile de impunere nr._/05.06.2012,_/05.06.2012 și_/01.07.2012, în condițiile în care accesoriile izvorâte din principalul obiect al deciziile de impunere nr._/05.06.2012 și_/05.06.2012 însumează totalul de 430 lei. ( astfel cum rezultă din detalierea titlului executoriu anulat prin sentința civilă nr. 7097/22.04.2013 a Judecătoriei B., fila 63).
Față de imposibilitatea obiectivă de a identifica exact care este creanța certă, lichidă și exigibilă de executat în cauză, instanța constată că în cauză există un impediment legal în executare, considerente pentru care va admite contestația la executare formulată în cauză, cu consecința desființării actelor de executare efectuate în ds. execuțional nr._/8/_ .
Un ultim aspect se mai impune a fi precizat, anume că, în pofida susținerilor intimatei din întâmpinare, judecătoria este abilitată legal de a soluționa prezenta contestație și sub aspectul fondului creanței executate, pentru următoarele considerente ( regăsite, pentru identitate de rațiune, și în jurisprudența de specialitate, cu titlu de exemplu: decizia nr. 2214/13.06.2006 a ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal; decizia nr.41/13.01.2010 a ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal):
Actul juridic prin care se constată și se stabilește întinderea obligației fiscale este titlul de creanță fiscală. Titlu de creanță devine titlu executoriu la data scadenței creanței fiscale și constituie temeiul pentru desfășurarea procedurilor prevăzute de Titlul VIII din Codul de procedură fiscală pentru stingerea creanțelor fiscale, stingere care se poate realiza, printre altele, prin executare silită din momentul în care titlu de creanță a devenit titlu executoriu.
Același titlu din Codul de procedură fiscală, în Cap. XI, prevede calea de atac împotriva oricărui act de executare, anume contestația la executare silită care se introduce la instanța judecătorească competentă.
Această reglementare se completează cu dispozițiile art. 650 alin.1 și 2 NCPC în conformitate cu care competența de soluționare a contestației la executare aparține judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea.
Tot în același capitol este reglementată distinct procedura contestației la executare față de soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ-fiscale, potrivit art. 205 C.proc.fisc., la instanța de contencios administrativ putând fi atacate deciziile emise în soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță, prin parcurgerea procedurii administrative prealabile, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale.
Pe cale de consecință, legea reglementează două contestații la executare distincte, în funcție de obiectul de analiză, concret, în cauză, reclamanta solicitând anularea titlului executoriu emis de instituția pârâtă împotriva sa, iar nu anularea răspunsului sau a deciziei emise în soluționarea contestației sale administrative, care ar fi atras competența de soluționare a instanței de contencios administrativ fiscal, iar nu a judecătoriei, situație care însă nu se regăsește în cauză.
În final, în ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul dosar, instanța urmează a reține culpa procesuală a pârâtei în promovarea prezentului demers judiciar, potrivit dispozițiilor art. 453 alin.1 NCPC, context în care o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 14,10 lei, constând în taxă judiciară și timbru judiciar ( fila 22).
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea L. D., cu sediul în mun. B., ., ..A, . in contradictoriu cu intimatul ADMINSITRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. B., cu sediul în mun.B., ..7, jud.B..
Anulează toate formele de executare care fac obiectul ds. execuțional nr._/8/_ .
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 14,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-E. T. L. T.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3313/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria... → |
|---|
