Evacuare. Sentința nr. 8419/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8419/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 13402/197/2012
ROMANIA
JUDECATORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8419
Ședința publică din data de 20.05.2013
Președinte: L. S. P.
Grefier: N. S.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 16.04.2013 când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 20.05.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că sub nr._ s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de reclamantele L. E. și L. K., în contradictoriu cu pârâta U. V. L., prin care au solicitat să se dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în B., .. 7, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii s-a arătat că reclamantele sunt proprietarele imobilului menționat, astfel cu reiese din evidențele de carte funciară.
Pârâta a avut o relație de concubinaj cu tatăl reclamantelor, care însă a decedat la data de 07.06.2011, acestea fiind singurele moștenitoare.
D. urmare, rezultă că pârâta locuiește fără drept în acel imobil, iar reclamantele, deși sunt proprietarele imobilului, nu își pot exercita corespunzător prerogativele acestui drept.
In drept, cererea nu a fost motivată.
In probațiune reclamantele au depus certificatul de moștenitor nr. 111/26.10.2011.
Pârâta a depus cerere reconvenționala ( f. 14 ) și a solicitat instanței să dispună
obligarea reclamantelor în solidar la plata sumei de:
- 23.000 lei reprezentand contravaloarea imobilului situat în B., ., ., inscris în CF_ B. la A+23, sub nr. top. 9063/1/1/2/XXII compus din două camere și dependinte
- 17.000 lei din valoarea totală a bunului înscris în CF_ B., identificat la A+7, sub nr. top. 9517/1/1/2/3, reprezentand teren arabil intravilan de 1278 m.p.
- Contravaloarea lucrărilor de reparație și amenajare ale imobilului situat în B., .. 7, apt. 2,
- 3000 lei cheltuieli ocazionate de spitalizarea defunctului L. Ladislau la Spitalul Fundeni și Spitalul M. B..
- 2.500 lei contravaloarea cheltuielilor de întreținere ale apartamentului din B., ., .,
- 100 lei reprezentand asigurarea imobilului din B., .>
- 1.919,25 lei reprezentand contravaloarea utilitătilor achitate la imobilul din B., .. 7, începând cu lina iunie până in prezent
- Instituirea unui drept de retenție în ceea ce privește imobilul din . la achitarea integrală a sumelor pretinse
In motivarea cererii reconvenționale reclamantele au arătat că incepând cu primăvara anului 1997 și până la decesul său, din data de 7.06.2011 pârâta a avut o relație de concubinaj cu tatăl reclamantelor.
In timpul acestei relații au locuit în B., .. 7, imobil în care au căutat să îsi îmbunătățească condițiile de locuit, refacând și reconstruind parțial casa, respectiv inlocuind pardoseala din scândură de pe hol și bucătărie cu gresie, in bucătărie s-a montat faianța, s-a refăcut complet baia, s-a înlocuit acoperișul și s-a montat parchet laminat și geamuri termopan la ferestre.
In anul 2003 a hotărât impreună cu defunctul să cumpere un apartament, imobilul din . să locuiasca când vor fi bătrâni și să lase casa din . dispoziția fiicelor acestuia.
Pârâta a arătat că i-a predat defunctului jumătate din prețul apartamentului la momentul cumpărării acestuia, iar ulterior, timp de mai mulți ani, i-a achitat și diferența de preț, plătindu-i lunar o sumă de bani astfel ca acest apartament a fost achitat integral de aceasta.
Pârâta a mai arătat că atât ea realiza venituri, fiind profesor suplinitor, având și pensie, iar defunctul era economist, fiind cenzor la TAMIV SA, și, de asemenea aveau și un venit suplimentar din chiria obținută de de la apartamentul pe care pârâta îl închiria.
Astfel, au achiziționat un autoturism marca Chevrolet, în anul 2006, care a costat 11.500 euro, și care a fost achiziționat în leasing, fiind plătit integral, în decurs de 1 an.
In aul 2005 au cumpărat și un teren intravilan în mun. B., teren care a costat 22.000 lei, din care pârâta a achitat defunctului o sumă de bani, aceasta fiind de 17.000 lei.
Reclamantelor defunctul nu a vrut să le spună despre aceste bunuri pe care le cumpăraseră, spunând că aceste bunuri sunt ale pârâtei.
Tatăl reclamantelor s-a îmbolnăvit grav, iar in luna iunie 2011 a survenit decesul acestuia.
Pârâta a luat legătura cu fiicele acestuia, și le-a comunicat că defunctul a mai achiziționat un teren in ., și le-a spus despre cele două imobile-apartamentul și terenul intravilan din B., despre care acestea nu aveau cunoștință, precum și despre faptul că exista un cont bancar deschis pe numele pârâtei și al tatălui lor, care a fost lichidat ulterior decesului pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare.
De la decesul tatălui lor, a achitat toate utilitătile imobilului din . și regia pe trei luni la imobilul de pe . de 2.500 lei, precum și izolația termică în sumă de 3.000 lei.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 2495-2499, art. 1433 C.civ.
Anexat întâmpinării s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională ( f. 58 ) reclamantele au solicitat respingerea petilelor I și II, având ca obiect pretențiile în cuantum de 23.000 lei și cele de 17.000 lei, în principal ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, iar în subsidiar ca neîntemeiate.
Exceptia autoritătii de lucru judecat a fost respinsă de instanță la termenul de judecată din data de 30.10.2012, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii.
S-a arătat pe fond faptul că petitele privind aceste sume nu pot fi admise, deoarece acestea au fost dobândite de defunct, acesta fiind cumpărătorul exclusiv al acestora.
In ceea ce privește petitul nr. 3, prin care se solicită contravaloarea lucrărilor de imbunătătire la imobilul de pe .-a invocat excepția de prescripție a dreptului material la actiune, excepție unită cu judecata fondului cauzei, în ședința publică din data de 20.10.2012, arătându-se faptul că aceste lucrări au fost efectuate de-a lungul timpului, și ele au fost efectuate de către antecesorul reclamantelor care a realizat permanent venituri mari, în timp ce ale reclamantei erau mult mai mici.
In ceea ce privește cheltuielile de întreținere, pentru imobilul din . arătat că acesta a fost închiriat pârâta, aceasta l-a utilizat, și este firesc să suporte cheltuielile, aceeași fiind situația și în ceea ce privește imobilul din .>
Referitor la cheltuielile de spitalizare s-a arătat că acestea au fost achitate integral din veniturile antecesorului lor, acesta având in conturi bancare sume care au depășit aceste nevoi.
In ceea ce privește dreptul de retenție, s-a arătat că se solicită respingerea acestuia, deoarece majoritatea pretențiilor nu au legătură cu imobilul în litigiu.
In cauză s-a administrat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantei-pârât reconvențional L. E., proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmatoarele :
Reclamantele sunt moștenitoarele legale ale defunctului L. A. Ladislau, în calitate de fiice, decedat la data de 7.06.2011, conform certificatului de moștenitor depus la f. 5.
Fapt necontestat în cauză, pârâta și defunctul au avut o relație de concubinaj care a început în anul 1997 și a durat, neintrerupt până la decesul acestuia.
Din inscrisurile depuse la dosar ( f. 22 ) rezultă faptul că la data de 3.03.2003 acesta a achiziționat un apartament situat în B., ., la prețul de_ lei vechi, imobilul fiind inclus în masa succesorală, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor.
De asemenea, la data de 6.04.2005 defunctul L. A. a achiziționat un imobil teren in B., ..n., la prețul de 6.394 euro, iar în anul 2005 acesta a încheiat un contract de leasing pentru un autoturism marca Chevrolet Lacetti, în valoare de 10.250 euro ( f. 107 ), pe o durata de 1 an, acesta fiind achitat, astfel încât, in anul 2006 defunctul a devenit proprietarul autoturismului.
Pe parcursul intervalului de timp menționat pârâta și defunctul au locuit în imobilul care aparținea defunctului, situat în B., .. 7, apt. 2, și care constituie acum proprietatea reclamantelor, fapt necontestat de către pârâtă.
Reclamantele de asemenea, nu au contestat faptul că la acest imobil s-au făcut îmbunătățiri la însă, au susținut prin întâmpinarea la cererea reconvențională faptul că s-au făcut exclusiv din veniturile autorului acestora, care erau mult mai mari comparativ cu ale pârâtei, și, aceste pretentii ar fi și prescrise.
Prin nota de ședință depusă la f. 98 pârâta a indicat care sunt lucrările de îmbunătățire efectuate la imobilul în litigiu, iar reclamantele nu au contestat valorile acestor lucrărim motiv pentru care în cauză nu s-a mai efectuat o expertiză tehnică de evaluare a acestor lucrări.
Referitor la veniturile obținute de pârâtă, în perioada care interesează cauză, respectiv 1997-iunie_, în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, reieșind din acestea faptul că pârâta a fost cadru didactic în perioada 1997-5.09.2000, când a fost pensionată, fiind emisă și decizia de pensionare depusă la f. 33, cuantumul pensiei fiind de 2.353.278 lei.
Din cupoanele de pensie depuse la dosar rezultă că, la data de iulie 2007 cuantumul pensiei era de 799 lei, iar în luna martie 2011 acesta era de 1364 lei.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă, începând cu data de 15.09._09 pârâta a lucrat ca profesor suplinitor, astfel încât a realizat venituri suplimentare, pe lângă cele obținute din pensie, la momentul august 2008 având un salariu de bază de 1054 lei.
In dosarul atașat nr._/197/2011 al Judecătoriei Barșov s-a depus copia contractului de închiriere nr. 46/2011 din cuprinsul căruia rezultă că începând cu data de 7.11.2011 s-a încheiat contractul de închiriere pentru imobilul aparținând pârâtei, situat în B., ., ., compus din trei camere, contract încheiat pe o durata de 1 an.
Pârâta a mai depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 53/17.07.2001, emis ca urmare a decesului mamei sale, D. V., aceasta nedeținând bunuri imobile, ci doar 1000 de acțiuni la SIF Transilvania, pârâta fiind unica moaștenitoare.
Referitor la veniturile obținute de defunctul L. A., instanța reține faptul că reclamantele nu au depus copia carnetului de muncă, insă martorul audiat în cauză S. G., coleg de serviciu împreuna cu acesta la . arătat că defucntul L. antal a fost angajat în 1991 ca expert contabil, iar după privatizarea societătii din anul 1993 acesta a devenit membru în consiliul de administrație, având și calitatea de cenzor.
Martorul a mai arătat că acesta deținea 2 săli de jocuri, din care încasa bani, în perioada 1995-2000, făcea speculații pe bursă, și, de asemenea a câștigat și o sumă importantă prin participarea la CARITAS.
Martorul a mai arătat că veniturile acestuia erau foarte bune, deoarece in anul 2010 i-a propus să devină asociat la . cu o sumă de 30.000 lei ca aport.
Martorul a declarat că mare parte din concedii erau efectuate in străinătate, fapt întărit și de martorul C. E. A., care a arătat că defunctul și pârâta au fost în excursii costisitoare, respectiv C., Tunisia.
Și pârâta a recunoscut la interogatoriu ( intrebarea nr. 14 ) faptul că defunctul a avut calitatea de cezor, a ținut contabilitatea mai multor firme, a avut și o societate comercială pe tot parcursul concubinajului
În ceea ce privește primele două petite cu care instanța a fost investită prin cererea reconvențională, reținem că pârâta solicită să fie obligate reclamantele la plata a jumătate (conform răspunsului la interogatoriu- intrebarea nr. 4 ) din suma de 23.000 lei și de 17.000 lei cu care au fost achiziționate imobilele din . terenul intravilan din B., susținând faptul că, deși aceste contracte au fost încheiate de defunctul L. A., în calitate de unic cumpărător, totuși, “urma să fie trecută când termina de achitat către defunct jumătatea care îi revenea” ( intrebarea nr. 13 )
Acest răspuns este în contradicție cu cele arătate în întâmpinare, precum și cu cel la întrebarea nr. 4 din interogatoriu, unde s-a arătat că “ a contribuit împreună cu defunctul la achiziționarea lor, iar contribuția sa a fost de jumătate pentru fiecare din cele două imobile “.
Totuși, pârâta pretinde acest drept de creanță împotriva reclamantelor, ca și moștenitoare ale defunctului L. A., derivând din punerea la dispoziția a acestuia a sumei de jumatate din prețul cu care s-au achiziționat bunurile respective.
Deși pârâta a afirmat faptul că în urmă cu 10 ani, a primit moștenire de la tatăl său suma de_ lei vechi, în urma vânzării casei părintești și a terenului aferent, nu s-a produs nici o dovadă în acest sens, nefiind depus la dosar contractul de vânzare cumpărare care să ateste încheierea acestui act juridic.
Pe de altă parte, atunci când a fost întrebată cu ce sume de bani s-a achizționat apartamentul de pe . recunoscut faptul că defunctul a avut o garsonieră, pe care a vândut-o cu câteva luni înainte, și care reprezenta cam 1/3 din prețul apartamentului, iar diferența erau bani strânși de către părți.
Prin urmare, nici nu poate fi vorba de plata a jumătate din prețul acestui imobil de catre pârâtă, când, in mod cert și necontestat, o treime din acesta a fost achitat din banii obținuți din vânzarea acestei garsoniere.
Instanța observă faptul că veniturile realizate de pârâtă nu puteau conduce la achiziționarea, in cotă de ½ a unor bunuri atât de importante patrimonial ( apartament, teren, ) toate, . de scurt de timp ( 2003-2006 ), ci, eventual doar la susținerea unui nivel de trai satisfăcător, pe care pârâta și defunctul în mod cert l-au avut, și de care amândoi au beneficiat.
Instanța observă că, raportat la valorile mari ale bunurilor și a veniturilor obținute, și în lipsa unui contract de credit sau a dovedirii sumelor provenite din succesiune, nu se poate reține ca fiind dovedită suportarea unor astfel de cheltuieli, la momentul încheierii celor două contracte.
Pârâta nu a arătat din ce sume de bani s-a achiziționat și autoturismul, tot pe parcursul concubinajului, deși și ratele de leasing la acesta erau însemnate valoric și cum au fost suportate și aceste cheltuieli.
Din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă recunoașterea de către defunct a faptului că o parte din sumele de bani necesare achiziționării celor două imobile au fost puse la dispoziție de către pârâtă, și aceasta nici nu a explicat de ce nu a fost trecută ca și cumpărător in cota-parte cu suma cu care a contribuit, în contractele de vânzare-cumpărare ( in dosarul atașat nr._/197/2011 aceasta a arătat la interogatoriu, f. 115, intrebarea nr. 8, că nici nu a cerut menționarea acestui aspect la momentul încheirii contractelor de vânzare-cumpărare ).
De asemenea, și dacă înțelegerea dintre pârâta și defunct ar fi fost aceea a achitării ulterioare a acestor sume de bani, urmată eventual de vinderea unei cote părti de ½ din aceste bunuri ( deci nu punerea la dispoziție a sumelor la momentul încheierii actelor juridice respective ), așa cum pârâta a recunoscut la interogatoriu la intrebarea nr. 13, aceasta nu a fost dovedită, prin probele administrate, chiar în condițiile reținerii unei imposibilităti morale a preconstituirii unui înscris doveditor ( oricum, aceasta în condițiile eventual, a unei obligații de a face, respectiv de a incheia un act de vânzare cumpărare in forma autentică pentru cota de ½, ca urmare a promisiunii defunctului, urmată de achitarea prețului ).
Chiar dacă martora I. M. a arătat că “ defunctul s-a referit că au fost achiziționate împreună cu pârâta “, din înscrisuri nu rezultă această situație, acesta fiind unicul cumpărător al bunurilor imobile respective.
Instanța observă si faptul că în dosarul atașat, nr._/197/2011 pârâta a formulat cerere de ajutor public judiciar in ceea ce privește plata taxei de timbru judiciar, in motivarea căreia a arătat că “ realizează venituri lunare de 1464 lei ( 1364 lei pensie și 100 lei chirie), iar suma de bani care îi rămâne după achitarea cheltuielilor lunare este insuficientă traiului de zi cu zi “, ori, veniturile acesteia nu s-au modificat în timp, decât in ceea ce privește activitatea ca profesor suplinitor, după pensionare, din care însă nu s-au realizat venituri atât de mari.
În concluzie, instanța reține faptul că nu s-a dovedit în cauză faptul că pârâta U. V. ar fi contribuit la achiziționarea bunurilor imobile care formează obiectul petitelor 1 și 2 ale cererii reconvenționale, cu o cotă reprezentând jumătate din valoarea acestor bunuri, motiv pentru care reținem că nu s-a dovedit dreptul său de creanță, și corelativ, obligația reclamantelor de a suporta această datorie a defunctului.
In ceea ce privește petitul trei al cererii reconvenționale, respectiv obligarea reclamantelor la plata îmbunătățirilor aduse imobilului de pe . a arătat la interogatoriu faptul că acestea au fost realizate începând cu anul 2000, fapt confirmat și de martorele I. M. și Ș. A. I., dar și de martorul S. G., care a arătat că defunctul solicita zugravul societătii .-i fie pus la dispoziție după program.
Martora I. M. a arătat că “ pe tot parcursul relației lor au adus îmbunătățiri apartamentului de pe . fiind acolo in fiecare vară un șantier, fiind schimbat acolo acoperișul, izolată casa, montat parchet, gresie și alte lucrări mai mici, s-au schimbat geamurile”, “ intotdeaua pârâta a participat și ea la efectuarea lucrărilor, făcând curățenie și ocupându-se de toate treburile gospodărești”.
In dosarul atașat nr._/_, în care a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei pârât reconvențional L. E., ( f. 117 ), aceasta a recunoscut efectuarea de lucrări la imobilul de pe .> ( intrebarea nr. 6 ), insă, nu cunoaște care este contribuția autorului său sau a pârâtei.
În considerarea faptului că aceste lucrări s-au făcut treptat, pe parcursul timpului, fapt recunoscut de către martori și de catre reclamantă, că nu au avut valoare patrimonială însemnată, că pârâta a locuit neintrerupt în imobilul respectiv, incepând cu anul 1997, fiind de presupus intenția acesteia și a defunctului de a-și îmbunătăți condițiile de viață, instanța va admite acest petit, și va obliga reclamantele, in temeiul principiului îmbogățirii fără just temei, la restituirea, către reclamantă a jumătate din valoarea acestor lucrări, respectiv a sumei de 13.750 lei.
În ceea ce privește excepția de prescripție invocată în cauză, referitoare la aceste pretenții, instanța o va respinge, termenul de prescripție curgând de la momentul încetării stării de concubinaj, respectiv de la momentul decesului autorului reclamantelor, până la acel moment pârâta neavând interes de a acționa în judecată, deoarece de aceste imbunătățiri a profitat și aceasta.
Obligarea la restituirea acestei sume nu se va face in solidar, astfel cum a cerut pârâta, deoarece datoriile se divid de drept intre moștenitori, proporțional cu părtile ereditare, obligația nefiind una indivizibilă. ( art. 774 și urm. C.civ. ).
În ceea ce privește petitul patru al cererii reconvenționale, privind suma de 3.000 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare ale defunctului, instanța reține că nu s-a dovedit în cauză faptul că pârâta ar fi suportat din veniturile sale această cheltuială, în condițiile în care, in dosarul atașat, reclamanta L. E., întrebată fiind de catre pârâta dacă recunoaște că “ dupa decesul tatălui dvs. v-am predat o sumă de bani provenind din lichidarea unui cont la ING Bank, cont ce era pe numele tatălui dvs, eu având procură specială de ridicare a banilor “, răspunsul este in sens afirmativ.
Prin urmare, predarea către reclamanta L. E. a sumelor de bani provenind din lichidarea acestui cont, prezumă recunoașterea provenienței acestor sume ca aparținând defunctului, pârâta având doar un drept de administrare a acestora.
Din acest cont au fost achitate și cheltuielile de înmormântare, astfel cum s-a recunoscut la interogatoriu, instanța neputând să rețină faptul că suma de 3000 lei, cheltuieli de spitalizare ar fi fost achitată cu bani provenind din veniturile pârâtei.
In ceea ce privește petitele cinci și șase ale cererii reconvenționale, privind contravaloarea cheltuielilor de intreținere ale apartamentului de pe . cu izolația termică, de asemenea nu s-a dovedit faptul că ar fi fost suportate de către pârâtă, din veniturile sale, iar în dosarul atașat s-a recunoscut de către pârâta la interogatoriu faptul că imobilul de pe ., și că pârâta incasează chiria.( răspunsul la intrebarea nr. 3 ).
In cererea de ajutor public judiciar din dosarul atașat pârâta a arătat că, din veniturile din pensie și din chirie obținută din închirierea apartamentului său abia își poate asigura traiul zilnic, prin urmare, instanța reține faptul că nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi suportat din veniturile sale și intreținerea apartamentului de pe . termică a acestui imobil, motiv pentru care cererea va fi respinsă.
În ceea ce privește cheltuielile privind utilitătile imobilului de pe .>, pârâta locuiește în acest imobil, astfel încât plata utilitătilor îi revine.
Fată de aceste considerente, instanta va admite în întregime cererea principala și în parte cererea reconvențională, inclusiv în ceea ce privește dreptul de retenție, recunoscut ca fiind o garanție imperfectă la îndemâna creditorului care deține un drept de creanță rezultat din conservarea sau îmbunătățirea bunului respectiv, și care se află în posesia acestui bun, până la achitarea sumei de 13.750 lei de către reclamante.
Instanța nu poate întemeia admiterea acestui petit pe dispozițiile noului Cod Civil, deoarece potrivit dispozițiilor art. 189 L. 71/2011, drepturile de retenție exercitate înainte de data intrării în vigoare a Codului Civil, vor fi supuse, în ceea ce privește condițiile de valabilitate, dispozițiilro legale existente la data exercitării lor, ori, in speță, dreptul de retenție s-a născut și s-a exercitat de la momentul iunie 2011, deci anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
In baza art. 274 C. p. civ. va dispune obligarea reclamantelor la plata sumei de 913 lei reprezentand cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise din cererea reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantele L. E. și L. K., ambele cu domiciliul ales la C.. Av. T. T., cu sediul în B., .. 64, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta U. V. L., cu domiciliul ales la C.. Av. R. M., cu sediul în B., .. 43, ., jud. B..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta U. Vileta L., în contradictoriu cu reclamantele L. E. și L. K., și în consecință:
Dispune evacuarea pârâtei U. V. L., din imobilul situat în B., .. 7, apt. 2, jud. B., proprietatea reclamantelor, după achitarea de către acestea a sumei de 13.750 lei, reprezentand contravaloare îmbunătățiri la imobil efectuate de pârâtă.
Instituie în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilului menționat până la achitarea acestei sume.
Respinge restul pretențiilor din cererea reconvențională.
Obligă reclamantele la plata sumei de 913 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. P. N. S.
Red: LSP/03.06.2013
Dact: NS/03.06.2013
Ex: 5
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 32/2013.... → |
|---|
