Pretenţii. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 13015/197/2012
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINTA CIVILA NR._
Sedinta publica din data de 11.10.2013
P.- B. M. M. - Judecator
Grefier- A. I. V.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea cauzei civila de fata, care s-a dezbatut in fond in sedinta publica din data de 04.10.2013, cand cei prezenti au pus concluzii pe fond conform incheierii de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentinta, iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare a amanat pronuntarea pentru data de 11.10.2013.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare se constata lipsa partilor.
Instanta, in urma deliberarii a pronuntat sentinta de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ reclamantul N. V. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pîrîtul A. S., să se constate că reclamantul înregistrează un prejudiciu major, atît moral cît și material, din vina exclusivă a pîrîtului; obligarea pîrîtului la repararea integrală a prejudiciului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se susține că pîrîtul, prin intermediul publicației „Ziarul Pro B.” – supliment electoral - a lezat grav demnitatea, prestigiul și afacerile reclamantului. Practic este vorba de atacuri murdare, proferate de pîrît la adresa reclamantului prin care se susține că acesta este un „sclav”. Același pîrît afirmă că reclamantul este „pacostea imobiliară – acaparatorul de terenuri – veneticul N.”, dorind să tragă în propria ogradă toate terenurile Bodului pentru a-și putea plăti datoriile de aproximativ 2 milioane de Euro. Atîr reclamantul cît și pîrîtul candidau pentru funcția de Primar al Comunei B. la alegerile locale din iunie 2012. Prejudiciul moral constă în atingerea adusă onoarei, prestigiului și demnității reclamantului de om liber și fără datorii. Constă în suferința și umilința publică la care este supus din cauza afirmațiilor mincinoase ale pîrîtului. Pe plan material a suferit pentru că reclamantul muncește cea mai mare parte a terenurilor agricole din comună și astfel intră în relații de afaceri cu foarte mulți consăteni care și-au manifestat îngrijorarea în legătură cu această colaborare.
În drept au fost invocate prevederile art.1349 pct.1 și 2, art.1357 C.civ., art.274 C.pr.civ.
La primul termen de judecată, la cererea instanței, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că solicită obligarea pîrîtului la plata sumei de 450.000 lei cu titlu de prejudiciu morale și suma de 225.000 lei cu titlu de prejudiciu material.
Pîrîtul A. S. a formulat întîmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. În anul 2010 pîrîtul a înființat Asociația Societății Civile – Pro-B. și publicația periodică cu același nume. În luna iunie 2012 a candidat, din partea formațiunii politice PDL, la funcția de Primar al comunei B.. În această calitate s-a întîlnit cu alegătorii care i-au relatat aspecte/fapte din activitatea reprezentanților comunei în administrația locală. Față de aceste nemulțumiri a publicat în suplimentele electorale ale ziarului pro – B. o . fapte petrecute de-a lungul a peste 10 ani, în legătură cu unii dintre candidați printre care și reclamantul care candida la funcția de primar. Potrivit art.10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, exercițiul libertății de exprimare poate fi suspus unor constrîngeri sau sancțiuni prevăzute de lege, dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru protecția moralei, reputației sau drepturilor altuia. În soluționarea conflictului dintre libertatea de exprimare și protecția oferită de dreptul intern reputației personalităților publice, trebuie avut în vedere faptul că asemenea personalități se expun inevitabil și conștient unui control strict al faptelor și afirmațiilor pe care le fac, control exercitat de opinia publică îndrituită să fie informată asupra chestiunilor de interes public. În cazul de față nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului reclamantului la onoare, prestigiu și demnitate. A interzice aducerea în atenția publicului a unor informații primite cu privire la activitatea unei persoane publice în îndeplinirea unor atribuții profesionale, echivalează cu încălcarea art.10 din Convenție. Cuvintele sau expresiile folosite de reclamant nu sunt în măsură să aducă atingere onoarei sau prestigiului reclamantului. Referitor la cuvîntul „sclav” acesta a fost utilizat în sensul său figurat, în contextul relațiilor strînse care există între dl.P. C., primarul Comunei B., și reclamant, acesta fiind un susținător al d-lui P. C. în campania electorală din 2008 cînd a candidat la funcția de primar. Această apreciere reprezintă o judecată de valoare, o părere personală a pîrîtului raportat la relația strînsă dintre cei doi, relație care este de notorietate la nivelul comunei. Celelalte aprecieri făcute la adresa reclamantului „pacostea imobiliară – acaparatorul de terenuri – veneticul N.” nu sunt de natură a afecta onoarea reclamantului și, mai mult, sunt rezultatul unor acțiuni a reclamantului condamnate de unii locuitori ai comunei. Cu ocazia întîlnirii cu alegătorii pîrîtul a aflat de nemulțumirea acestora în legătură cu faptul că reclamantul cultivă terenurile aflate în . avea acordul proprietarilor acestora. Cuvîntul venetic a fost utilizat în sensul său corect respectiv de persoană considerată străină de locul unde s-a stabilit. De esența răspunderii civile delictuale este existența uni prejudiciu care trebuie să fie cert și să nu fie reparat. Deși reclamantul nu face dovada nici unui fel de prejudiciu, nici material și nici moral. Publicarea articolului nu a afectat în nici un fel viața personală sau profesională a reclamantului. De asemenea nu există o faptă ilicită. Potrivit doctrinei, ilicitatea conduitei făptuitorului trebuie apreciată în raport cu regulile generale de comportament instituite în societate în situațiile respective, sens în care nu se poate ignora contextul în care s-a publicat articolul. În ce privește vinovăția, ca element al răspunderii civile delictuale, aceasta nu există. Analiza vinovăției se face raportat cu precădere la anormalitatea comportamentului făptuitorului. A prelua în timpul unei campanii electorale, aspecte referitoare la activitatea unui contracandidat și a le prezenta, nu poate fi considerat un comportament anormal.
În susținerea acțiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriul pîrîtului. Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar au fost depuse înscrisuri și au fost audiați martorii B. N. ( fila 137 dosar), Magădan G. G. ( fila 138 dosar) și D. G. ( fila 139 dosar). Proba cu interogatoriul pîrîtului nu a fost administrată întrucît la termenul stabilit pentru administrarea acestei probe reclamantul nu s-a prezentat și nici nu a depus interogatoriul în scris.
În apărare pîrîtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială. Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar au fost depuse înscrisuri și au fost audiați martorii S. M. ( fila 124 dosar), I. N. ( fila 125 dosar) și T. C. ( fila 126 dosar). Proba cu interogatoriul nu s-a administrat deoarece reclamantul nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în acest scop.
Analizînd actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În perioada campaniei electorale din luna iunie 2012 Asociația Societății Civile – pro-B., fondată de pîrîtul S. A., a editat un supliment electoral a ziarului proBod. La odată ce nu este precizată, în perioada campaniei electorale, în acest supliment a fost publicat un articol în care se menționa vînzarea unui teren agricol de către . sumă derizorie. Acuzat de această vînzare era primarul P. C.. În acest context s-a făcut mențiunea că „acum în 2012, veșnicul fraudator C. vrea același lucru: să se țină de mînă cu complicele R. și veșnicul sclav N. și să-și împartă pămînturile comunei”. De asemenea se menționează „ acum, intră pe fir PACOSTEA IMOBILIARĂ = ACAPARATORUL DE TERENURI = VENETICUL N. care vrea să atragă în propria ogradă toate terenurile Bodului pentru a putea să își plătească datoriile de 2 milioane de euro la bancă și la cămătari”
Reclamantului susține că afirmațiile făcute de pîrît în publicația proBod referitoare la activitatea sa au adus atingere onoarei și demnității sale și au afectat activitatea societății comerciale pe care o conduce. Pentru repararea prejudiciului moral reclamantul pretinde suma de 450.000 lei iar pentru repararea prejudiciului material pretinde suma de 225.000 lei.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a celor patru elemente: faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și culpa făptuitorului.
În privința faptei ilicite instanța reține următoarele:
Fapta acuzată de reclamant constă în publicarea în ziarul proBod – suplimentul electoral a unor afirmații neadevărate și utilizîndu-se un limbaj jignitor, respectiv faptul că acaparează terenurile comunei B. pentru a-și acoperii datoriile de 2 milioane de euro și noțiunea de „sclav” și „pacostea imobiliară „ și „venetic”.
Articolul a fost publicat într-un supliment electoral al publicației locale proBod în perioada campaniei electorale, atît pîrîtul cît și reclamantul candidînd la funcția de primar al comunei.
În esență articolul se referă la faptul că dl.P. C. împreună cu reclamantul N. V. S. vor folosi în scop personal terenurile comunei B.. În acest context al relației dintre cei doi s-a utilizat noțiunea de „sclav” pentru a defini raportul ce exista între reclamant și domnul P. C.. De asemenea se menționează că acapararea terenurilor de către reclamant are ca scop achitarea datoriilor de 2 milioane de euro.
Faptele afirmate de pîrît în suplimentul electoral au fost aduse la cunoștința acestuia în cadrul întîlnirilor pe care acesta le-a avut cu alegătorii. Martorii S. M., I. N. și T. C. au confirmat această stare de fapt indicînd și persoane pe care le cunoșteau, unele fiind chiar rude apropiate ale martorilor, a căror terenuri erau cultivate de societatea deținută de reclamant, fără ca în prealabil să fie încheiate contracte de arendă. Martorul I. N. a afirmat că unchiul său ce locuiește în localitatea Araci, deține în B. o suprafață întinsă de teren ce este lucrată de reclamant fără a obține nici un beneficiu. Martora S. M. a afirmat că există persoane ce dețin terenuri în proprietate dar care, pentru că nu locuiesc în . că terenul lor este folosit de societatea reclamantului. De asemenea martorii au declarat că această situație este de notorietate în comună.
Depoziția martorului B. N. referitoare la terenurile cultivate de societatea reclamantului fără a fi încheiate contracte de arendă, este nerelevantă. Astfel, martorul nu locuiește în . B.. În localitatea B. martorul a fost prezent în perioada campaniei electorale cînd susține că l-a ajutat pe reclamant la organizarea acesteia. În acest context, afirmațiile martorului că nu a auzit persoane care să se plîngă în legătură cu neîncheierea contractelor de arendă sau neprimirea arenzii sunt irelevante raportat la timpul extrem de scurt pe care martorul l-a petrecut în localitatea B.. Mai mult, în prezent, martorul este angajat al societății reclamantului, astfel că depoziția sa apare ca fiind subiectivă.
Martorul D. G. a declarat că „cred că reclamantul a încheiat contracte de arendă pentru toate terenurile”. De asemenea martorul a susținut că pînă la acel moment nu a auzit în comună discuții în legătură cu modul în care societatea reclamantului cultivă terenurile. Pe lîngă faptul că depoziția acestui martor este singulară și nu se coroborează cu depozițiile celorlalți martori, acesta a prestat servicii de pază pentru societatea reclamantului astfel că depoziția sa este subiectivă.
Pentru a stabili cu certitudine faptul că societatea reclamantului cultiva și terenuri cu privire la care nu a obținut în prealabil acordul proprietarilor este necesară administrarea unor probe suplimentare care nu au fost solicitate în cauză. Astfel nici unul din martori nu este o persoană proprietară a unui astfel de teren. Cu toate acestea, față de depozițiile martorilor care au descris aceste împrejurări ca fiind de notorietate, instanța apreciază că pîrîtul nu a săvărșit o faptă ilicită publicînd o stare de fapt ce era cunoscută în comună.
În ce privește afirmația pîrîtului potrivit căreia reclamantul acaparează terenurile pentru a-și putea achita datoriile de 2 milioane de Euro este de reținut că, potrivit declarației de avere a reclamantului, atît cea din anul 2008, la care s-a raportat pîrîtul cît și cea din 2012, acesta contractase credite, însă de o valoare mai redusă decît cea menționată în publicație. În acest context afirmația pîrîtului nu poate fi apreciată ca fiind falsă.
În tot acest context este de reținut că afirmațiile ce sunt puse în sarcina pîrîtului au fost publicate într-un ziar ceea ce face ca analiza cauzei să se facă și prin prisma acestui fapt.
Pornind de la aceste aspecte generale care caracterizează litigiul dintre părți, instanța va analiza în ce măsură libertatea de exprimare a pîrîtului, aici în calitate de ziarist și candidat în alegeri electorale, și de informare a publicului garantată de art. 10 din CEDO vine în contradicție cu art. 8 din CEDO care reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie a reclamantului. Articolul 10 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără să poată exista nici un amestec al autorităților publice. Exercitarea acestor libertăți, presupunînd îndatoriri și obligații, poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care să constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru protecția reputației sau a drepturilor altuia (aceasta fiind restricția ce interesează cauza de față). Regăsim aceste garanții și în art.30 din Constituția României care prevede că: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel... prin mijloace de comunicare în public sunt inviolabile. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Răspunderea civilă pentru informația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului… în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege". Pe de altă parte, art.31 din Constituție garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, neîngrădit, iar mijloacele de informare în masă sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. De asemenea, art. 8 din CEDO garantează oricărei persoane dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, garanție regăsită și în art.26 din Constituția României. Instanța reține însă, că în cauza de față nu se poate vorbi de dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și de familie întrucât articolele incriminate nu fac referire la acest aspect ci, la activitatea pe care a desfășurat-o prin intermediul unei societăți comerciale și în calitatea sa de fost consilier local.
Exercițiul dreptului la liberă exprimare presupune dreptul de a primi informații și de a comunica altora informații. A interzice unei persoane să expună publicului informațiile primite cu privire la activitatea unei persoane publice in îndeplinirea atribuțiilor profesionale, echivalează cu o încălcare a art. 10 din CEDO, atît sub aspectul libertății de exprimare cît și a dreptului la informare. A aplica sancțiuni pecuniare unui ziarist care critică o persoană publică tinde să-1 determine pe acesta ca pe viitor să nu mai recurgă la critici și să renunțe la discutarea publică a problemelor ce interesează viața colectivității. In cazul Lingens contra Austriei Curtea a statuat că, caracterul esențial al libertății de exprimare într-o societate democratică, este valabil și pentru informațiile și ideile care lovesc, șochează sau neliniștesc. Curtea subliniază că presei îi revine sarcina de a comunica informații asupra unor chestiuni de interes general, iar publicul are dreptul de a le primi, în afară de aceasta, libertatea presei este un bun instrument pentru cunoașterea și judecarea ideilor și atitudinilor unor conducători, iar exigențele de protejare a reputației acestora trebuie puse în balanță cu interesele discutării libere a problemelor politice. Desigur, cauza Lingens contra Austriei viza persoana unui om politic, dar principiile enunțate de Curte în această cauză pot fi extinse și asupra persoanelor care au îndeplinit și tind să îndeplinească o funcție publică așa cum este cazul reclamantului. Sigur că faptele expuse de pîrît în articolul său a fost de natură să dăuneze reputației reclamantului, dar fiind fapte de interes public activitatea acestuia intră sub protecția art. 10 din CEDO. Dacă faptele expuse sînt sau nu adevărate, nu este obligația ziaristului să o dovedească, Curtea acordând garanții solide din acest punct de vedere presei, statuînd că ziariștii nu trebuie să fie obligați să dovedească întotdeauna adevărul afirmațiilor publicate arunci când acționează cu bună credință, bazîndu-se pe informații credibile, situație pe care o regăsim și în cauza de față.
Este relevant de reținut contextul în care articolul a fost publicat și calitatea în care reclamantul a făcut obiectul articolului, respectiv în cursul unei campanii electorale în care atît reclamantul cît și pîrîtul candidau la funcția de primar. Art. 10 alin. 2 din Convenție nu lasă deloc spațiu pentru restrîngeri ale libertății de exprimare în domeniul discursului politic sau al chestiunilor de interes general. În plus, limitele criticii admisibile sînt mai ample față de un om politic, vizat în această calitate decât față de un simplu particular, spre deosebire de al doilea, primul se expune inevitabil și conștient unui control atent al faptelor și gesturilor sale atît din partea ziariștilor cât și din partea masei de cetățeni, în consecință, trebuie să arate o toleranță mai mare. Acest punct de vedere a fost cuprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Feldek împotriva Solvaciei, nr._/95 și reluat în cauza P. împotriva României, nr._/01.
In consecință, instanța apreciază că, raportat la articolul pîrîtului, care expune fapte și informații așa cum au fost ele furnizate de alte persoane, acesta beneficiază de protecția acordată de art. 10 din CEDO și nu poate fi obligat la despăgubiri către reclamant. Articolul a fost scris având la bază afirmațiile persoanelor din . activitatea profesională a reclamantului. Asocierea persoanei reclamantului cu cuvântul "sclav" pentru a defini o anumită relație cu primarul comunei, precum și întreaga manieră de redactare a articolului este apreciată de instanță ca nefiind vexatorie sau de natură să prejudicieze demnitatea reclamantului.
Pe de altă parte stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile aduse onoarei sau demnității unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului, care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultînd din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite și să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii adusă acesteia. Pentru acest lucru este însă necesar ca reclamantul să probeze măsura în care i-a fost afectată reputația și situația profesională, socială și familială. Daunele materiale solicitate de reclamant se constituie în beneficiul nerealizat ca urmare a reducerii suprafeței de teren pe care o administra societatea reclamantului. Trecînd peste faptul că, dacă ar fi real, prejudiciul a fost suferit de societatea comercială și nu direct de către reclamant, în cauză nu s-au administrat dovezi din care să reiasă cu cît s-a diminuat suprafața de teren lucrată de societate, care era profitul societății anterior publicării articolului și ulterior acestuia. Simplele susțineri potrivit cărora activitatea societății a avut de suferit nu sunt suficiente pentru a justifica acordarea unor daune materiale. Aceiași este situația prejudiciului moral pe care reclamantul susține că l-a suferit. Declarația martorului B. N. potrivit căreia reclamantul și familia sa a fost afectată emoțional de starea creată în urma publicării articolului, precum și declarația martorului M. G. G., potrivit căreia reclamantul a fost trist și s-a izolat, nu sunt relevante în dovedirea unui prejudiciu moral. Articolul 998 cod civil nu face distincție între daunele morale și cele materiale, dar atît timp cît pentru daunele materiale sunt necesare probatorii pentru dovedirea lor, regula se aplică și în cazul daunelor morale, instanța neputînd prezuma existența unui prejudiciu moral.
Raportat celor expuse mai sus acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
În temeiul art.274 C.pr.civ. instanța va obliga reclamantul să plătească pîrîtului cheltuieli de judecată în cuantum de 5437,78 lei reprezentînd onorariu avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. V. S. domiciliat în B. – Colonie . bis, jud.B. în contradictoriu cu pîrîtul A. S. domiciliat în B.-Colonie ., jud.B., avînd ca obiect pretenții, ca fiind neîntemeiată.
Obligă reclamantul N. V. S. să plătească pîrîtului A. S. cheltuieli de judecată în cuantum de 5437,78 lei rerprezentînd onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.10.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
B. M. MARUȘCAANA I. V.
Red.dact.BMM 04.04.2014 – 4 exp.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8161/2013. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 4096/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
