Acţiune oblică. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 29110/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19.12.2014
Instanța compusă din:
Președinte – M. S. – judecător
Grefier - M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în ședința publică din data de 28.11.2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta încheiere, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei în mod succesiv pentru datele de 05.12.2014, 12.12.2014 și 19.12.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 23.11.2012, înregistrată sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele M. M. și M. B. D., a solicitat instanței:
- să constate că pârâtele în calitate de soție supraviețuitoare și fiică, sunt moștenitoare legale în cote de ¼ și respectiv ¾ ale defunctului M. A. Silveriu;
- să constate că din masa succesorală face parte cota de ½ codevălmașă din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. B., ., . CF nr._ B. nr. top._/7521/XII compus din 2 camere și dependințe cu cota de 1,60 % din PUC și teren și că cealaltă cotă de ½ este proprietatea exclusivă a pârâtei debitoare M. M.;
- să dispună atribuirea imobilului în favoarea debitoarei M. M. cu intabularea dreptului exclusiv al acesteia în cartea funciară și cu obligarea la sultă către pârâta M. B.-D.;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâta M. M. are calitatea de debitor avalist față de reclamantă pentru suma de 144.712,44 lei, că împotriva acesteia sunt formulate două cereri de executare silită ce fac obiectul dosarelor execuționale nr. 30/2012 și 112/2012 ale B. A. R. L. însă singurul bun urmăribil este imobilul din litigiu, aflat în codevălmășie.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1560 NC.civ (974 C.civ).
Au fost anexate extrase CF (f. 6-12), acte de executare (f. 13-14), acte de stare civilă (f. 15-16).
Pârâta M. B. D. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de ieșire din indiviziune raportata la dispozițiile art. 493 C. și cerere reconvențională (f. 31-33) prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii formulate în sensul:
- de a se constata faptul că pârâtele, în cotele indicate în cererea de chemare în judecată, sunt moștenitoarele defunctului M. A.;
- să constate că din masa succesorale face parte cota de 90 % din dreptul de proprietate al imobilului, defunctul având o contribuție majoritară la dobândirea acestuia;
- să dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură a imobilului către pârâta-reclamantă reconvențională și obligarea acesteia la plata unei sulte către mama sa, M. M..
În motivare s-a arătat că la apartamentul în litigiu a fost cumpărat de părinții săi în 29.04.1992, că pârâta M. M. nu a avut o contribuție semnificativă la achitarea ratelor apartamentului, că aceasta nu a avut loc de muncă o mare perioadă de timp iar veniturile realizate de aceasta au fost substanțial mai mici decât ale tatălui.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 673 ind. 1 C., art. 30, 36 C. fam.
Pârâta M. M. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată (f. 40-42) prin care a invocat inadmisibilitatea cererii arătând că partajul bunurilor comune nu se poate face decât după dezbaterea succesiunii defunctului M. A. iar reclamanta nu a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 109 alin.4 C.. asupra cotei de contribuție la dobândirea bunului, a arătat că soțul său a avut venituri superioare, a lucrat la proiecte de și a avut suportul familiei sale dar cota acestuia este mai mică de 90 %.
Au fost anexate înscrisuri (f. 43-53).
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat tardivitatea acesteia (f. 56).
Reclamanta achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 2095 lei iar pârâtei reconvenționale i s-a admis cererea de eșalonare a taxei de timbru în cuantum de 2676,40 lei stabilită în sarcina sa, în 4 rate lunare (f. 88).
În cursul judecății s-au depus la dosar înscrisuri (f. 101-135), s-a administrat proba cu interogatoriu pârâtei M. M. (f. 142-143), al pârâtei reconvenționale M. B. D. (f. 144-146), au fost audiați martorul T. A. (f. 156), s-a întocmit raport de expertiză de evaluare de către dl. exp. E. V. (f. 160-186) și răspuns la obiecțiuni (f. 200)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1560 N.C.civ. „creditorul a cărui creanță este certă și exigibilă poate să exercite drepturile și acțiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează să le exercite”.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f. 13-14), rezultă că pârâta M. M. este debitoarea reclamantei, împotriva acesteia fiind începută executarea silită pentru recuperarea unei creanțe în cuantum total de 144.712,44 lei.
Întrucât în patrimoniul pârâtei s-a regăsit doar dreptul de proprietate codevălmaș asupra imobilului în litigiu și întrucât potrivit art. 493 C., creditorii personali ai unui debitor codevălmaș vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună numai după împărțirea bunurilor, și în lipsa demersurilor efectuate de cele două pârâte pentru stabilirea calității de moștenitor și a masei succesorale rămase după defunctul M. A. și împărțirii bunurilor comune dobândite de cei doi soți în timpul căsătoriei, reclamanta, pentru a-și asigura posibilitatea de recuperare a creanței deținută împotriva pârâtei, a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Ca urmare, raportat la împrejurările descrise, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru promovarea acțiunii oblice prevăzută de art. 974 C.civ.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă că defunctul M. A. Silveriu a decedat la data de 12.04.2009, succesiunea rămasă după acesta fiind culeasă potrivit art. 669 C.civ. și art. 1 din Legea nr. 319/1944, de moștenitori legali respectiv de pârâta M. M., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/4 și de pârâta M. B. D., în calitate de fiică, în cote de 3/4 fiecare. Întrucât niciunul dintre moștenitori nu a contestat calitatea celuilalt, față de cele menționate, se constată că cererile de constatare a calității de moștenitor și a cotelor aferente sunt întemeiate și vor fi admise.
Conform extrasului de carte funciară depus la fila 6 din dosar, imobilul situat în mun. B., ., . înscris în CF nr._-C1-U2 a fost dobândit în proprietate devălmașă de soții M. A. și M. M..
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 1 Codul fam. aplicabile în cauză potrivit art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil, bunurile care au fost dobândite în timpul căsătoriei sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune.
C. de contribuție a celor doi soți la dobândirea bunului constituie aspectul litigios dintre părți. Astfel, reclamanta susține că cei doi soți au avut o cotă de contribuție egală, pârâta reconvențională susține o cotă de 90 % pentru defunct și de 10 % pentru pârâta M. M. care a recunoscut o cotă majoritară a soțului său cuantificată la 80 %.
Prin probele administrate în cauză, pârâta reconvențională a făcut dovada celor susținute în cererea reconvențională referitoare la cota sporită de contribuție a defunctului M. A.. Astfel, din răspunsurile la interogatoriile formulate și din declarația martorei T. A. rezultă că defunctul a avut salariu mai mare decât soția sa, a realizat și venituri suplimentare iar ulterior a administrat societăți comerciale, ratele apartamentului fiind achitate tot din veniturile realizate de acesta. Totodată, defunctul făcea mâncare și ajuta la treburile din gospodărie.
Deși din probele administrate în cauză rezultă că în perioada 1997-2011, pârâta M. M. nu a lucrat și nu a obținut venituri, totuși din analiza comparativă a carnetelor de muncă a celor doi soți, căsătoriți din anul 1971 (f. 101-135), instanța reține că pârâta a obținut în perioada 1974-1997 venituri din salarii comparabile cu cele obținute de soțul ei.
Or, întrucât imobilul a fost cumpărat cu plata în rate în anul 1992, se constată că veniturile obținute de pârâtă au fost folosite și pentru dobândirea și renovarea în anul 1995 a acestui bun.
Așadar, având în vedere considerentele mai sus expuse și reținând și participarea pârâtei la munca din gospodărie, instanța reține că defunctul a avut o cotă de contribuție superioară de 80% iar pârâta M. M. de 20%. Pentru aceleași considerente, instanța va respinge petitul din acțiunea principală având ca obiect constatarea unei cote egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune și petitul din cererea reconvențională vizând o cotă de 90 % pentru defunct.
Pentru considerentele prezentate, instanța va constata masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. A. Silveriu, se compune din cota de 80 % din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ B., nr. top._/7521/XII compus din 2 camere și dependințe și cota de 1,60% din PUC și teren, restul de 20 % din imobil fiind proprietatea exclusivă a pârâtei M. M. dobândită în timpul căsătoriei.
Raportat la cotele de proprietate dobândite prin moștenire și masa succesorală rămasă după defunct, se reține că pârâta M. M. deține din imobilul în litigiu cota de 40 % (20% din moștenire și 20 % cotă de contribuție în timpul căsătoriei) iar pârâta reconvențională deține o cotă de 60 % din imobil (3/4 din 80%).
Întrucât potrivit art. 728 C.civ. „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, față de dispozițiile art. 673 ind. 1 și urm C., față de cota mai mare de proprietate a pârâtei-reclamante reconvenționale M. B. D. și față de solicitarea acesteia de atribuire a bunului, precum și de situația financiară a acesteia care îi permite plata unei sulte către mama sa, precum și față de interesele creditoarei ., instanța va dispune sistarea stării de indiviziune existentă între părți prin atribuirea imobilului către pârâta-reclamantă reconvențională M. B. D. cu obligarea acesteia la plata unei sulte de 64.240 lei calculată prin raportare la valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Totodată, se va dispune intabularea în CF a dreptului de proprietate dobândit de M. B. D. și va respinge cererea reclamantei de atribuire a bunului pârâtei M. M..
Instanța reține că în prezenta cauză reclamanta a avansat cheltuieli de judecată în cuantum de 8115 lei din care 2095 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, 1400 lei onorariu expert, 120 lei cheltuieli de transport pentru expert și 4.500 lei cu titlu de onorariu de avocat conform chitanțelor depuse la dosar (f. 207).
În baza art. 274 alin. 1 și 3 C., față de complexitatea cauzei și munca prestată de avocat, pârâtele aflate în culpă procesuală prin aceea că și-au rezolvat anterior, pe cale amiabilă, problemele succesorale, vor fi obligate în solidar la plata către reclamantă a sumei de 6115 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, apreciind că un onorariu de avocat în cuantum de 2.500 lei este suficient.
Referitor la cererea pârâtei-reclamante reconvenționale de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată avansate, instanța constată că în sarcina reclamantei nu se poate reține vreo culpă procesuală în condițiile în care aceasta a acționat în baza art. 974 C.civ. iar în calitate de creditor nu avea cum să cunoască aspecte legate de cota de contribuție inegală a celor doi soți, și ca urmare se va respinge cererea formulată cu acest titlu.
În privința pârâtei M. M. se reține că aceasta a recunoscut cota de contribuție majoritară a defunctului iar întrucât cererea reconvențională se formulează împotriva pretențiilor formulate de reclamant conform art. 119 C., se constată că această pârâtă nu poate fi obligată la plata de cheltuieli de judecată avansate în cererea reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta . cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat Dugaiasu L. din mun. B., ., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtele M. M. domiciliată în mun. B., ., ., jud. B. și M. B. D. domiciliată în mun. București, ., sector 2.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta M. B. D..
Constată că au calitatea de moștenitoare legale ale defunctului M. A. Silveriu decedat la data de 12.04.2009, pârâta M. M., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ din masa succesorală și pârâta M. B. D., în calitate de fiică, în cotă de 3/4 din masa succesorală
Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. A. Silveriu, se compune din cota de 80 % din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ B., nr. top._/7521/XII compus din 2 camere și dependințe și cota de 1,60% din PUC și teren, restul de 20 % din imobil fiind proprietatea exclusivă a pârâtei M. M. dobândită în timpul căsătoriei.
Dispune sistarea stării de indiviziune existentă între părți prin atribuirea imobilului către pârâta-reclamantă reconvențională M. B. D..
Obligă pârâta-reclamantă reconvențională M. B. D. să plătească pârâtei M. M. suma de 64.240 lei cu titlu de sultă.
Dispune intabularea în CF a dreptului de proprietate dobândit de M. B. D..
Respinge celelalte pretenții.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamantă a sumei de 6.615 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Respinge cererea pârâtei-reclamante reconvenționale de obligare a părților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. C. M.
RED. M.S. 11 Februarie 2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 6834/2014. Judecătoria BRAŞOV | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
