Evacuare. Sentința nr. 6834/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6834/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 6597/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6834/2014
Ședința publică de la 30.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-E. T.
GREFIER: L. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2014, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 05.03.2013, reclamantul P. M. T. a chemat în judecată pe pârâții L.-M. G., L.-M. M. și L.-M. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu aceștia să dispună evacuarea acestora din imobilul teren, proprietatea sa, situat în mun.B., ., înscris în CF_ B. sub nr. top._/2/1/6 și 2186/2/1/5, în suprafață de 1020,82 mp și 548,4 mp.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, s-a învederat că este proprietar tabular al imobilului în litigiu ( fila 13,29-30), încă din anul 1998 ( conform dispozițiilor sentinței civile nr. 8442/1998 a Judecătoriei B., fila 6-11), și că i-a pus în întârziere pe pârâții cauzei să elibereze spațiul încă din anul 2000 (fila 18), notificare reiterată în anul 2008, fără reușită însă, în condițiile în care pârâții refuză lăsarea liberă a spațiului, deși nu este specificat nicio suprafață de teren în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între R. și pârâți ( fila 19), obiectul contractului fiind doar apartamentul pe care aceștia îl ocupă în casa proprietatea reclamantului.
S-a mai arătat că, urmare a refuzului pârâților de soluționarea a litigiului pe cale amiabilă, a urmat un număr semnificativ de procese, jumătate soluționate, jumătate în curs de soluționare, cea mai relevantă cauză fiind cea în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6978/10.06.2011 a Judecătoriei B., astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 509/R/17.04.2012 a Tribunalului B., prin care pârâții au fost obligați la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului obiect al cauzei. ( fila 20-25)
Apreciind că în continuare pârâții ocupă și folosesc fără drept, fără nici un titlu și fără permisiunea reclamantului terenul proprietatea sa, a promovat prezentul demers judiciar.
În drept, cererea a fost fundamentată pe dispozițiile art. 1033 și urm. NCPC. ( procedura specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept)
În probațiune, s-a solicitat: înscrisuri, cercetare locală, proba cu mijloace materiale și anexare dosare pe care instanța le apreciază necesare.
Pârâții L.-M. G. și L.-M. M., prin reprezentant convențional avocat T. B. ( cu delegație la fila 76) au formulat la data de 26.07.2013 întâmpinarea și cerere reconvențională ( la ultima, formulată în contradictoriu cu reclamantul, mun.B., S. Român și ., au renunțat în cursul judecății, fila 184), prin care au invocat: ( fila 39-43)
- excepția lipsei procedurii prealabile, promovarea prezentei acțiuni realizându-se cu încălcarea dispozițiilor art. 1037 NCPC/art.1038 NCPC rap. la art. 193 alin.1 NCPC, ceea ce atrage sancțiunea nulității necondiționate prevăzute de art. 176 pct.6 NCPC, față de împrejurarea că reclamantul nu le-a adresat o notificare privind pretenția de evacuare.
- excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, față de împrejurarea că pârâții sunt proprietarii imobilului apartament nr.1 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr._/21.10.1997 încheiat cu R. B., pe cale de consecință au dreptul să folosească terenul aferent construcției, în privința apartamentului reclamantul neavând vreun titlu.
- pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în esență, întrucât titlul reclamantului ( sentința civilă nr. 8442/1998) nu le este opozabil, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu R.-ul este perfect valabil, urmare a admiterii recursului în anulare ( decizia civilă nr. 894/07.03.2003 a Curții Supreme de Justiție), dar și a respingerii ca neîntemeiată a cererii de revizuire pe motivul cauzei CEDO P. vs.România ( fila 44-47, față de împrejurarea că reclamantul a fost despăgubit pecuniar, ca variantă alternativă a restituirii acestuia a apartamentului nr. 1, care a rămas bunul pârâților ).
În probațiune, s-a solicitat: înscrisuri.
Reclamantul a formulat întâmpinare la întâmpinarea/cererea reconvențională a pârâților ( fila 80-85), în raport de care pârâții L.-M. G. și L.-M. M. au formulat răspuns la întâmpinare (fila 109-111), în esență, părțile menținându-și poziția procesuală adoptată încă de la debutul procesului.
În cursul judecății:
- pârâții au renunțat la mandatul acordat avocatului T. B. și au acordat un nou mandat numitei F. N. G. ( mandatar neavocat), potrivit procurii speciale notariale de la fila 227, VOL I.
- s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile și s-a unit cu fondul excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, ambele excepții fiind invocate de pârâții L.-M. G. și L.-M. M.. ( prin încheierea de ședință din data de 07.05.2014, fila 269-270, VOL I)
- s-a încuviințat pentru ambele părți litigante proba cu înscrisuri.
Atât reclamantul, cât și pârâții au formulat concluzii scrise.( fila 9-13, VOL II, fila 16 VOL II, fila 17-21 VOL II).
Analizând înscrisurile atașate cauzei, constată următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesual active a reclamantului:
În fapt, reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâții cauzei să dispună evacuarea acestora din imobilul teren, proprietatea sa, situat în mun.B., ., înscris în CF_ B. sub nr. top._/2/1/6 și 2186/2/1/5, în suprafață de 1020,82 mp și 548,4 mp.
Din extrasele CF depuse la dosar ( fila 29-30, CF actualizat la data promovării prezentului demers judiciar, spre deosebire de cel indicat de pârâți, care privește un alt număr top, fila 68-69, pe care aceștia din urmă și-au fundamentat concluziile în invocarea excepției), rezultă că reclamantul este înscris drept proprietar tabular al imobilului în litigiu.
În drept, instanța reține drept aplicabile dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr.7/1996 ( în varianta anterioară republicării sale, urmare a intrării în vigoarea a Noului Cod Civil), potrivit cărora „ Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.”
Iar aceste dispoziții sunt incidente văzând dispozițiile de drept tranzitoriu incluse în art.76 din Legea nr. 71/2011 ( pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil), potrivit cărora „ Dispozițiile art.876-915 din Codul Civil ( Titlul VII-CARTEA FUNCIARĂ) privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite sau produse după . Codului Civil.” ( în cauză neaplicându-se Noul Cod Civil, în vigoare din data de 01.10.2011, ci Legea nr. 7/1996 în varianta anterioară republicării sale, ca urmare a numeroaselor abrogări atrase de NCC, față de împrejurarea că reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate cu mult înainte acestui moment, anume la data de 18.08.1999).
Concret, în contextul faptic și de drept anterior amintit, instanța constată că există identitate de persoană între titularul cererii și proprietarul tabular al imobilului în litigiu, excepția invocată dovedindu-se astfel neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Asupra fondului cauzei:
În fapt, prin sentința civilă nr.8442/14.05.1998 a Judecătoriei B., astfel cum a rămas definitivă și irevocabilă prin exercitarea tuturor căilor de atac, s-a admis cererea reclamantului P. M. T. și s-a constatat că imobilul situat în mun.B., ..22, înscris în CF_ B. sub nr.top. 2186/2/1/6, compus din casă neînregistrată în CF și teren în suprafață de 1020,82 mp, a trecut fără titlu în proprietatea Statului Român, dispunându-se, în consecință, rectificarea situației din CF-ul amintit, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și al înscrierii dreptului de proprietate al fostului proprietar tabular, A. E. ( nsc.P., autorul reclamantului) asupra imobilului identificat, pârâții din litigiul respectiv ( mun.B., Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și RA R. B.) fiind obligați să lase imobilul în deplină proprietate și posesie reclamantului cauzei. ( fila 6-11, VOL I)
Cu ocazia punerii în executare a titlului de proprietate al reclamantului ( hotărârea judecătorească amintită), prin procesul-verbal nr.2644/1999 întocmit de executor judecătoresc T. C., s-a constatat că „ în imobil sunt 3 apartamente, dintre care unul a fost vândut înainte de proces fam. L.. Reprezentanții pârâtei sunt de acord cu executarea, cu condiția respectării prevederilor O.G. nr.40/1999, respectiv protecția chiriașilor”. ( fila 12)
Constatarea executorului judecătoresc a fost una justă, față de împrejurarea că titlul de proprietate al pârâților privitor la unul dintre apartamentele situate în „ casa de locuit” în discuție ( din mun.B., .) este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/21.10.1997, încheiat în baza Legii nr.112/1995. ( fila 19)
De altfel, întregul istoric litigios al părților s-a fundamentat pe următoarea împrejurare: „ casa de locuit din ..22 este situată pe nr.top. 2186/2/1/6 înscris în CF_ B.”, concluzie care rezultă din: raportul de expertiză nr. 2769/2007 întocmit de expert topografic F. G. ( fila 14-15, VOL I), raport de expertiză tehnică întocmit de expert M.G. ( fila 16-17, VOL I), autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 6978/10.06.2011 a Judecătoriei B., irevocabilă prin recurare ( fila 20-25, VOL I), decizia civilă nr. 164/. a Tribunalului B. ( fila 86-93, VOL I), memoriul tehnic întocmit de ing.D. Ș. ( fila 98-102, VOL I).
În acest context, reclamantul, în calitate de proprietar al imobilului obiect al cauzei, a solicitat evacuarea pârâților din imobil, apreciind că aceștia sunt simpli ocupanți, fără a deține vreun titlu valabil asupra imobilului în discuție.
În drept, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor de drept procedural cuprinse în art. 1040 NCPC, potrivit cărora „ dacă …ocupantul …refuză să evacueze imobilul…proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a…ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu”.
În acest sens, instanța constată că legiuitorul oferă și definiții legale pentru calitățile subiecților în discuție, în cuprinsul art. 1033 alin.2 lit. e și f, stabilind că „ ocupantul este oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului”, iar „ proprietarul este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul”.
Nu în ultimul rând, instanța reține în cauză și incidența dispozițiilor de drept material cuprinse în art. 21 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, în temeiul cărora „O dată cu restituirea în natură și dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii în proprietatea statului”.
Iar cu totul relevante cauzei instanța reține corespondentul în drept al situației în fapt deduse judecății ( anume ca reclamantul să solicite evacuarea pârâților de pe terenul pe care se află amplasat un imobil construcție în cadrul căruia pârâții dețin un drept de proprietate asupra unui apartament din imobilul construcție), anume cele cuprinse în art. 22 alin. 1-4 din aceeași Lege nr. 112/1995, în conformitate cu care: „ (1) În cazul în care apartamentul care se restituie în natură se află într-o clădire cu mai multe apartamente, foștii proprietari sau moștenitorii lor dobândesc cotă-parte din proprietatea indiviză asupra tuturor părților de construcții și instalații, precum și asupra dotărilor, care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun. ( 2) C. de proprietate se dobândește indiferent de clădirea, scara sau etajul la care este situat apartamentul. ( 3) În privința terenurilor, dispozițiile alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător. ( 4) Cotele de proprietate la care se referă prezentul articol se determină proporțional cu suprafața construită.”
Concret, instanța apreciază că pârâții cauzei, în baza dispozițiilor art.21 și art. 22 din Legea nr.112/1995, au dobândit „de drept” ( „ope legis” ) dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentului deținut, „ proporțional cu suprafața construită”, pe cale de consecință, aceștia nu exercită doar o ocupare în fapt asupra imobilului în litigiu, demersul judiciar al reclamantului în sensul evacuării acestora pentru lipsă de titlu fiind astfel neîntemeiat.
De altfel, rațiunea legiuitorului privind indisolubila legătură dintre teren și construcție, aflate într-un raport accesoriu obligatoriu, este una legitimată tocmai de eventuala lipsa a unei atare reglementări ( de dobândire, de drept), care ar crea situația premisă ca proprietarul construcției să se afle în imposibilitate de acces la bunul proprietate, tocmai datorită împrejurării că acea construcție se află edificată pe terenul proprietatea altei persoane, edificare care „ scapă” domeniului de reglementare al accesiunii imobiliare sau al celorlalte instituții de drept civil cu relevanță asupra dreptului de proprietate imobiliară.
Totodată, se mai impune a fi precizat, raportat la dispozițiile art. 22 alin.5 din același act normativ, potrivit cărora „ În baza hotărârii comisiei județene și a hotărârii judecătorești, definitive, după caz, beneficiarul restituirii în natură a apartamentului va cere înscrierea dreptului său în evidențele de publicitate. Hotărârea comisiei județene sau, după caz, hotărârea judecătorească, definitivă, constituie titlu de proprietate.”, anume că: aceste dispoziții legale nu înlătură cu nimic caracterul legal al dreptului de proprietate al titularului construcției asupra terenului aferent acesteia, întrucât atare dispoziții sunt edictate strict pentru reglementarea modalității scrise de materializare a dreptului de proprietate dobândit ope legis, materializare necesară pentru ca proprietarul construcției să poată proceda la îndeplinirea formelor de publicitate a dreptului său, pentru opozabilitatea dreptului său față de terți.
Iar în contextul litigios al părților, nu se mai pune problema că reclamantul ar fi „ un terț” viciat de lipsa unei atare opozabilități prin reflectarea situației de fapt în situația de CF, în condițiile în care părțile aveau cunoștință de o atare împrejurare încă din data de 19.11.1999, când s-a procedat, pentru prima oară, la punerea în executare a titlului de proprietate al reclamantului. ( fila 12)
Mai mult decât atât, același este și corespondentul din materia cadastrului și a publicității imobiliare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 26 alin.1 și 2 din Legea nr.7/1996 (aplicabile în cauză, pentru identitate de rațiune cu considerentele în drept reținute în analiza temeiniciei excepției lipsei calității procesual active), potrivit cărora „ ( 1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, FĂRĂ înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele. (2) În aceleași condiții sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, P. EFECTUL LEGII, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.”
Pentru toate aceste considerente, pe fondul cererii, instanța apreciază solicitarea reclamantului drept neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință, diferendul dintre părți putând fi soluționat eminamente pe tărâmul acțiunii în revendicare, prin compararea titlurilor deținute de fiecare dintre aceste părți adverse.
În final, privitor la cheltuielile de judecată:
Instanța constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la cheltuielile de judecată suportate în prezentul proces, dar față de împrejurarea că reclamantul este cel care a căzut în culpă procesuală pentru promovarea acestui demers judiciar, cererea acestuia se va respinge ca neîntemeiată, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 453 alin.1 NCPC.
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepție invocată de pârâții cauzei.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul P. M. T., cu domiciliul în loc.Onești, Aleea Zorelelor, ., jud.Bacău în contradictoriu cu pârâții L. M. G., L. M. M. și L. M. A., toți cu domiciliul în B., ., jud. B..
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-E. T. L. T.
Red. A.E.T.- 23.06.2014
Tehnored. L.T.- 23.06.2014
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria BRAŞOV | Acţiune oblică. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
