Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 18564/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 10.12.2014
Instanța constituită din
Președinte – A. N.
Grefier – C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “contestație la executare“ privind pe contestatorii, S.C. C. S.A. Brasov, prin reprezentant legal, si C. S. Royal Club G., prin reprezentant legal, in contradictoriu cu intimatii, C. L. G., prin reprezentant legal, si U.A.T. G., prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10.12.2014, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2014 sub nr._, contestatorii, S.C. C. S.A. Brasov, prin reprezentant legal, si C. S. Royal Club G., prin reprezentant legal, in contradictoriu cu intimatii, C. L. G., prin reprezentant legal, si U.A.T. G., prin reprezentant legal, a formulat contestație la executarea împotriva actelor de executare silita declanșate de creditorul-intimat in cadrul dosarului executional nr. 391/2014 al SCPEJ Termure C.-O. si B. O.-M., a încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 30.05.2014 pronunțată în dosar nr._/197/2014, solicitând și suspendarea executării până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că în data de 27.06.2014 le-a fost comunicată somația prin care s-a solicitat ca, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 230/05.03.2014, în termen de 8 zile să se procedeze la evacuarea imobilului bază sportivă situat în G., . clădiri și terenul aferent care au făcut obiectul contractului de asociere în participațiune nr. 4900/07.08.2006, precum și să achite suma de 6448 lei onorariu executorului judecătoresc și 3218 cheltuieli de executare. S-a arătat că a fost depășit termenul de 3 zile impus de art. 665 alin. 1 din C.proc.civ, respectiv de la data înregistrarii cererii de executare și până la data solicitării de către executorul judecătoresc a încuviințării executării silite (21.05._14). De asemenea, nu s-a respectat termenul de 7 zile impus de art. 665 alin. 2 din C.proc.civ. Cu privire la obligația de evacuare, s-a indicat că nu poate fi pusă în executare, întrucât S.C. C. S.A. nu deține spre folosință baza sportivă. Folosința terenului este deținută de clubul sportiv de la momentul în care acesta s-a înființat, deci anterior anului 2006, iar împotriva deciziei civile nr. 230/05.03.2014 au fost promovate căi extraordinare de atac. În ceea ce privește lipsa unui teren pentru desfășurarea activității competiționale există pericolul deăunctării de către FRF pentru perturbarea întregului campionat.
În ceea ce privește încheierea din data de 25.06.2014, s-a arătat că nu respectă dispozițiile Ordinului nr. 2550/14.11.2006 și nici Hotărârea nr. 2/2007, iar singurul act de executare efectuat de către B. este somația emisă în data de 25.06.2014. Pentru evacuări, onorariul maxim este de 5200 de lei, suma incluzând TVA. În ceea ce privește cheltuielile de executare constând în onorariu avocat, acesta nu a fost dovedit.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 711-718 C.proc.civ.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
Contestatia la executare a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 658,60 lei (f. 31).
Intimații, C. L. G., prin reprezentant legal, si U.A.T. G., prin reprezentant legal, au formulat întâmpinare (f. 49-50), prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. S-a mai arătat ca cererea de chemare în judecată nu respectă dispozițiile art. 194 din C.proc.civ., fiind invocată excepția lipsei calității de reprezentant a celui care a semnat cererea.
În motivare, s-a arătat că nerespectarea termenului de 3/7 zile nu afecteaza drepturile și interesele contestatorilor. Cu privire la faptul neocupării imobilelor ce formează obiectul executării silite de catre S.C. C. S.A., aceasta trebuia invocată la soluționarea fondului litigiului.
Apărarea nu a fost întemeiată în drept.
În ședința publică din data de 02.12.2014 au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate de intimați, pentru motivele de fapt și de drept expuse în încheierea de ședință de la acel termen.
Instanta a administrat, la solicitarea partilor, proba cu inscrisuri.
Au fost solicitate actele din dosarul de executare silită nr. 391/2014 aflat pe rolul SCPEJ Termure C.-O. si B. O.-M., acestea fiind comunicate și atașate la dosarul cauzei (f. 84-115).
Analizând materialul probator administrat, instanța constată urmatoarea situatie de fapt:
P. decizia civilă nr. 230/R/05.03._ pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, a fost admis recursul promovat de C. L. G., prin reprezentant legal, si U.A.T. G., prin reprezentant legal, și rejudecând, a modificat în parte sentința civilă nr. 7207/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., în sensul că a admis acțiunea formulată în dosarul conexat nr._/197/2009 de către reclamanții, C. L. G., prin reprezentant legal, si U.A.T. G., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții, S.C. C. S.A. Brasov, prin reprezentant legal, si C. S. Royal Club G., prin reprezentant legal, și în consecință a dispus evacuarea acestora din baza sportivă situată în G., ., contând în clădiri și terenul aferent și care au făcut obiectul contractului de asociere în participațiune nr. 4900/07.08.2006 (f. 81-91). De asemenea, contestatorii au fost obligați si la plata sumei de 8072 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul acestui titlu executoriu, creditorii-intimați au declanșat procedura executării silite asupra debitorilor, prin cererea adresată la data de 21.05.2014, în urma căreia a fost format dosarul executional nr. 391/2014 al SCPEJ Termure C.-O. si B. O.-M. (f. 85).
La data de 30.05.2014, Judecătoria B. a încuviințat executarea silită privind titlul executoriu mai sus indicat (f. 104).
P. încheierea din data de 25.06.2014, au fost stabiliite cheltuielile de executare (f. 105), din care suma de 6448 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, iar suma de 3100 de lei onorariu avocat..
Subsecvent, a fost emisă, în baza art. 887 coroborat cu art. 667 și art. 896 din C.proc.civ, somația de la 25.06.2014, comunicată debitorului conform dovezilor aflate în dosarul de executare (f. 109).
In drept, instanta retine ca dispozitiile art. 712 alin. 1 din C.proc.civ. prevad urmatoarele: „dacă executarea silita se face în temeiul unei hotărâri, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.
P. promovarea prezentei contestații la executare, contestatorii urmăresc desființarea procedurii execuționale pe considerentul nelegalității acesteia raportat la faptul că evacuarea este lipsită de obiect, deoarece S.C. C. S.A. nu deține spre folosință baza sportivă, și din perspectiva caracterului abuziv al modului de stabilire a onorariului perceput de executorul judecătoresc.
Instanța constată că demersul procesual al contestatorilor este nefondat.
Astfel, contestația la executare este concepută ca un mijloc procesual de cenzurare a legalității procedurii execuționale, sub aspectul actelor și formelor de executare îndeplinite în vederea realizării dispozițiilor titlului executoriu.
În măsura în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă, cum este și cazul în speță, este de neconceput ca prin intermediul contestației la executare să se invoce aspecte de nelegalitate ori de netemeinicie ale titlului executoriu, o altă interpretare echivalând cu încălcarea autorității de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească.
P. intermediul contestației formulate în considerarea executării silite a acestui titlu executoriu nu pot fi invocate aspecte care să privească judecata desfășurată în cadrul procesual în care a fost pronunțată hotărârea ce se pune în executare.
Este de reținut faptul că hotărârea judecătorească definitiva si irevocabila se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind susceptibilă de executare silită în privința aspectelor tranșate în acel litigiu.
Ceea ce prezintă semnificație juridică în cadrul procesual pendinte este existența unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și care beneficiază, în consecință, de prezumția absolută de adevăr, în sensul art. 430-432 din C.proc.civ.
În aceste condiții, pe calea contestației la executare nu pot fi dezbătute aspecte vizând fondul celor statuate în procesul finalizat prin hotărârea judecătorească pusă în executare.
Or, examinând argumentele invocate de contestator, rezultă că prin intermediul acestora sunt vizate aspecte de nelegalitate ale hotărârii judecătorești supuse executării silite și anume pretinsalipsă de obiect a evacuării,.
Este fără echivoc faptul că aceste susțineri, care reiterează aspecte ce privesc fondul raportului juridic definitiv tranșat, pot fi valorificate exclusiv prin intermediul căii de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, (cale de care, de altfel, contestatorii au și uzat), neputând fi cenzurate de instanța de executare. Pe de altă parte însă, se observă din conținutul hotărârilor judecătorești depuse la dosar, faptul că debitorii-contestatori au stat in judecata, formulându-și apărări.
Astfel, deținerea imobilului de către contestatorul, S.C. C. S.A., constituie aspect cenzurat de instanța de fond, așa cum rezultă din considerentele sentinței ce reprezintă titlul executoriu, și care au fundamentat soluția de evacuare a contestatorului, astfel încât nu pot fi repuse în discuție în cadrul procesual al contestației la executare.
În consecință, instanța nu va reține aceste argumente de nelegalitate invocate de contestator.
În ceea ce privește împrejurarea că ulterior pronunțării deciziei civile nr. 230/05.03.2014 au fost promovate căi extraordinare de atac, aceasta nu constituie o cauză de nelegalitate a executării silite, procedura execuțională desfășurându-se în limitele configurate prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu, limite respectate în speță de executorul judecătoresc, care a emis formele de executare pe numele debitorului vizat de dispoziția executorie.
Depășirea termenului de 3 zile impus de art. 665 alin. 1 din C.proc.civ, și a termenul de 7 zile impus de art. 665 alin. 2 din C.proc.civ., nu este de natură să ducă la vicierea procedurii execuționale, având în vedere că acestea sunt termene de recomandare. Astfel, instituirea unor termene scurte si folosirea unor expresii rezolute denotă intenția legiuitorului de a pune accentul pe celeritatea procedurii, în condițiile în care termenele respective nu privesc exercitarea drepturilor procesuale ale părților.
Pentru aceste considerente, câtă vreme nu a fost demonstrată nici o cauză de nelegalitate care să afecteze procedura executării silite supusă examinării în acest litigiu, în baza art. 711 din C.proc.civ, instanța constată legalitatea actelor de executare sub acest aspect.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, verificând modul de calcul operat de executorul judecătoresc în cuprinsul procesului verbal contestat în cauză, se observă că sunt respectate dispozițiile legale ce guvernează această materie, cu privire la plafonul maxim al onorariului cuvenit organului de executare care instrumentează o dosarul de executare.
În acest sens, prevederile art. 37 alin.1 lit. a) din Legea 188/2000, statuează dreptul executorului judecătoresc la încasarea, pentru serviciul prestat, a unor onorarii minimale și maximale, stabilite de ministrul justiției, în cadrul unor limite impuse de legiuitor.
Potrivit plafoanelor impuse de acest text de lege, pentru executări directe-evacuări, onorariul maximal poate fi de până la 5.200 de lei pentru debitor persoană juridică, potrivit pct. 2 din Anexa la Ordinul 2550/C/2006 al Ministrului Justiției.
În speță, raportat la modalitatea de executare, onorariul maxim cuvenit executorului este de 5.200 de lei, la care se adaugă valoarea TVA, rezultând suma de 6.448 lei. Verificând conținutul procesului verbal, se constată că această sumă este determinată și de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu.
P. urmare, sunt nefondate argumentele debitorilor referitoare la depășirea plafonului maxim permis de legiuitor, câtă vreme onorariul efectiv cuvenit executorului, în cuantum de 5.200 lei, a fost calculat la nivelul limitei superioare admise Faptul că suma concretă stabilită este de 6.448 lei se datorează aplicării TVA, ca sarcină fiscală aferentă serviciului prestat de executorul judecătoresc, în acord cu dispozițiile Codului fiscal. Întrucât executorul judecătoresc se încadrează în sfera plătitorilor acestei obligații fiscale, pentru operațiunile taxabile pe care le efectuează, în sensul art. 126-127 și art. 129 alin.3 lit.d), art. 150 alin.1 lit.a) din Legea 571/2003 (Codul fiscal), cu modificările ulterioare, rezultă că valoarea TVA este datorată de acesta bugetului de stat. Așa fiind, în cadrul procedurii execuționale pe care o desfășoară, executorul este îndreptățit la încasarea onorariului cuvenit, în cuantumul prevăzut de dispozițiile legale, iar nu la încasarea doar a diferenței rămase după onorarea sarcinii fiscale. În consecință, deși executorul judecătoresc este plătitorul acestei taxe către bugetul de stat, cu toate acestea suma reprezentând valoarea TVA aferentă onorariului, este calculată și încasată de acesta distinct, în cadrul cheltuielilor ocazionate de executarea silită și evidențiată ca atare în documentele contabile, urmând același regim al cheltuielilor de executare statuat de art. 3717 C.p.civ, fiind avansate de către creditor și suportate în final de debitorul urmărit.
Instanța consideră neîntemeiate și argumentele invocate de contestatori în susținerea tezei conform căreia apare nejustificată, în speță, perceperea de către executor a unui onorariu orientat către plafonul maxim prevăzut de lege, prin raportare la activitatea efectiv prestată de acesta în contextul desfășurării executării silite ce interesează cauza de față.
Sub acest aspect, este de reținut faptul că Ordinul nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, cu modificările ulterioare, prevede în cadrul art. 55 alin. 2 și alin. 3, faptul că onorariile minimale și maximale pentru activitatea executorilor judecătorești sunt stabilite de ministrul justiției cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, iar la stabilirea onorariilor sunt avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.
P. urmare, legiuitorul a instituit o . criterii prin raportare la care să fie instituite limitele maxime și minime ale onorariilor cuvenite activității executorilor judecătorești, fără să existe, însă, și o reglementare expresă a unor criterii în funcție de care să poată fi apreciată și cuantificată munca efectiv desfășurată de organul de executare în cadrul procedurii execuționale, în diferitele modalități în care aceasta se poate desfășura potrivit legii.
Așa fiind, executorul judecătoresc are căderea de a stabili onorariul, sub rezerva respectării limitelor maxime prevăzute de legiuitor și în acord cu principiile ce guvernează activitatea executorilor judecătorești, consacrate de Legea 188/2000, în lumina cărora, executorul judecătoresc este chemat a înfăptui un serviciu de interes public, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale celorlalte persoane interesate.
În speță, instanța apreciază că onorariul stabilit de către organul de executare, la nivelul maxim permis de lege, nu este excesiv ori nejustificat, prin raportare la volumul de muncă efectiv implicat de desfășurarea procedurii execuționale. Dimpotrivă, așa cum rezultă din dispozițiile legale care reglementează această modalitate de urmărire silită, este necesară efectuarea unor formalități strict și imperativ prevăzute de lege, constând în emiterea de acte de executare multiple ce implică respectarea unor termene și efectuarea unor proceduri de comunicare complexe.
Deopotrivă, instanța constată că executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare cu respectarea Hotărârii U.N.E.J. nr. 2/2007, contrar celor acreditate de contestatori.
În consecință, instanța nu va reține aceste argumente de nelegalitate invocate de contestatori.
În ceea ce privește onorariului avocațial din faza de executare silită, în cuantum de 3.100 lei, instanța reține că acesta este dovedit cu factură fiscală . YEX nr._/20.05.2014 aflată la f. 3 din dosar execuțional.
Suma de 3.100 de lei constand in onorariu de avocat, îndeplineste conditiile de a fi necesara si rezonabila si, in consecinta, apare ca fiind legala si proportionala cu complexitatea cauzei si efortul depus din partea aparatorului.
Deopotrivă, analizând formele de executare intocmite in dosarul de executare silită nr. 391/2014 al SCPEJ Termure C.-O. si B. O.-M., instanța nu a reținut niciun motiv de nulitate expresă, care să impună anularea acestora.
Pentru aceste considerente, câtă vreme nu a fost demonstrată nici o cauză de nelegalitate care să afecteze procedura executării silite supusă examinării în acest litigiu, în baza art. 711-712 din C.proc.civ, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În baza art. 718 alin. 1 din C.proc.civ, va respinge capătul de cerere având ca obiect suspendarea executarii silite ca ramasă fără obiect.
In baza art. 451 din C.proc.civ., fiind in culpa procesuala, instant îi va obliga pe debitori la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand contravaloarea onorariului avocațial.
In ceea ce priveste onorariul avocatial solicitat, in cuantum de 4.340 de lei atestat prin factura fiscală . YEX nr._/16.09.2014 (f. 76), instanta constata ca este disproportionat fata de complexitatea cererii de chemare in judecata, motiv pentru care, in baza art. 451 alin. 2 din C.proc.civ., îl va reduce la suma de 1000 de lei. Astfel, instanța constată că, în conformitate cu art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului. Dintre aceste două componente pecuniare suportate de client, art. 451 alin. 4 din C.proc.civ. declară intangibile numai cheltuielile făcute în interesul procesual al clientului, cum ar fi taxa judiciară de timbru și plata sumelor cuvenite martorilor.
În aplicarea art. 451 alin. 2 C.proc.civ. potrivit căruia "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, tinând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său " nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art. 1270 C.civ.), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Textul induce în sistemul judiciar un principiu de raționalitate economică, de încurajare a alocării optime a resurselor. Dispozitiile art. 451 din C.proc.civ. au menirea de a sanctiona exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregatirea apararii.
Varianta corespondentă anterioară a textului, respectiv art. 274 alin. 3 C. pr. civ., în condițiile dispariției tabloului onorariilor minimale, prevedea posibilitatea adaptării onorariului potrivit cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acțiunea instanței poate fi, conform noii reglementări, numai în sensul reducerii onorariului, nu și în cel al majorării acestuia, iar criteriile de reducere a onorariului sunt pe noua reglementare: „valoarea sau complexitatea cauzei”, „activitatea desfășurată de avocat”, complexitatea cauzei fiind cuantificată suficient de precis în activitatea sau munca.
Este adevărat că noul cod face referire și la luarea în considerare de către judecător a circumstanțelor cauzei, însă această sintagmă nu poate fi utilizată ca temei pentru crearea de criterii suplimentare de către instanță (operațiune care ar face legea insuficient de previzibilă), ci semnifică doar că aprecierea se face in concreto, nu abstract.
Se mai adaugă o precizare expresă potrivit căreia măsura luată de instanță (în sensul reducerii onorariului) nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său, pentru instanță contractul de asistență juridică fiind res inter alios acta. Prerogativa judecătorească de a nu încuviința integral cererea părții câștigătoare vizând cheltuielile de judecată este exercitată strict numai cu privire la situația pentru care a fost instituită de lege, respectiv ca protecție pentru partea căzută în pretenții care poate fi expusă unor solicitări ruinătoare și punitive de cheltuieli, profitându-se de câștigul din cererea principală; dispoziția instanței nu se referă la valabilitatea sau nevalabilitatea contractului de asistență juridică, cu privire la care nu se pronunță și care rămâne în vigoare, clientul datorând avocatului său ceea ce s-a stipulat ca preț al serviciilor, chiar dacă nu își obține judiciar restituirea acestora, urmând să suporte o diferență. O asemenea prerogativa este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar sa-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecinta insusirii sale de catre instanta prin hotararea judecatoreasca, creanta dobandind astfel caracter cert, lichid si exigibil.
Față de modul de formulare a textului legal, sunt criterii legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților: valoarea cauzei și munca (activitatea) desfășurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menționat de sine-stătător în NCPC). Cele două criterii sunt cumulative, așa cum rezultă din formularea legii, „în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată”, ceea ce înseamnă că ele trebuie observate concomitent de către instanță, ceea ce este normal dacă avem în vedere că protecția instituită pentru partea care cade în pretenții este asigurată numai combinând cele două criterii. Cu alte cuvinte, chiar dacă valoarea obiectului cauzei este una redusă, ea trebuie avută în vedere întotdeauna, chiar și atunci când munca avocatului este complexă și consistentă – de minimis non curat praetor.
Cu privire la activitatea (munca) avocatului, prezintă importanță tipul activității, amplitudinea, complexitatea, realitatea, necesitatea, rezonabilitatea și echitatea.
Totodată, este de retinut si practica in aceasta materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, S. si altii impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei).
În acelasi sens, este de menționt și decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curtii Constitutionale, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila.
Ca atare, suma de 4.340 de lei constand in onorariu de avocat, desi are un caracter cert nu indeplineste conditiile de a fi necesara si rezonabila si, in consecinta, diminuarea sa in limita sumei de 1.000 lei apare ca fiind legala si proportionala cu complexitatea cauzei si efortul depus din partea aparatorului.
În concret instanța are în vedere, într-o apreciere de ansamblu, complexitatea cauzei (raportat la punerea în executare a unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, potrivit art. 712 alin.1 din C.proc.civ.) și munca depusă de avocat (care s-a limitat la formularea întâmpinării în prezenta cauză dedusă judecății si prezentarea la un două termene de judecată), criterii analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect „contestatie la executare” formulată de contestatorii, S.C. C. S.A. Brasov, prin reprezentant legal, cu sediul in B., ., jud. Brasov, si C. S. Royal Club G., prin reprezentant legal, cu sediul in B., ., jud. Brasov, in contradictoriu cu intimatii, C. L. G., prin reprezentant legal, si U.A.T. G., prin reprezentant legal, cu sediul in G., ., jud. Brasov, ca neintemeiata.
Respinge capătul de cerere avand ca obiect suspendarea executarii silite ca ramase fără obiect.
Obliga pe contestatori la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata, catre intimati.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 15.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3777/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5696/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
