Contestaţie la executare. Sentința nr. 1468/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1468/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 4320/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1468
Ședința publică din data de 12 02 2014
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 22 01 2014, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 29 01 2014, 6 02 2014 și respectiv 12 02 2014 .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că prin contestația înregistrată sub nr._, contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata M. E. a solicitat:
- suspendarea executării silite;
- anularea executării silită ce face obiectul dosarului execuțional nr.58/2013 al executorului judecătoresc T. T. – C. și în consecință a tuturor actelor de executare;
- lămurirea titlului executoriu constând în contractul de închiriere nr.1/6 12 2012, sub aspectul întinderii și aplicării, cheltuieli de judecată .
În motivarea contestației, în esență, contestatoarea a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 379 C.pr.civ., respectiv creanța nu este certă lichidă și exigibilă deoarece nu datorează chiria pretinsă de 1550 euro, aceasta fiind achitată prin plata sumei de 350 euro în data de 24 01 2012, a sumei de 350 euro achitată în data de 13 03 2012 pentru luna februarie, iar pentru lunile martie și aprilie, sumele de 350 euro și respectiv 400 euro au fost reținute de intimată din garanția plătită la încheierea contractului.
Contestatoarea a mai arătat că începând cu data de 1 05 2012, intimata a înțeles să rezilieze unilateral contractul de închiriere prin schimbarea încuietorilor spațiului comercial, din care marfa a fost recuperată numai în data de 16 05 2012, astfel încât în aceste condiții nu mai datora chiria pentru luna mai. S-a mai arătat că nu se datorează chirie nici pentru luna decembrie 2011, deoarece nu s-a asigurat folosința ,spațiul nu a fost predat la data stipulată în contract cu toate că în favoarea sa era convenit un termen pentru amenajare și în care era exonerată de plata chiriei. Contestatoarea în apărare a invocat și excepția de neexecutare a contractului.
Contestatoarea a mai arătat că intimata nu deține titlu executoriu cu privire la penalitățile de întârziere, și că art. 1798 N.C.Civ. nu își regăsește aplicabilitatea în speță, deoarece norma juridică recunoaște forța juridică de titlu executoriu numai contractului de locațiune limitativ.
În drept contestația a fost întemeiată pe art. 399 al. 3 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 22 01 2014, contestatoarea a depus declarație de renunțare la judecată cu privire la cererea de lămurire a titlului executoriu, declarație de care instanța va lua act prin prezenta hotărâre.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivare, în esență a afirmat că imobilul a fost folosit de către contestatoare timp de 5 luni, începând cu data de 20 12 2011 și până la sfârșitul lunii mai 2012.Astfel, conform art. 8 din contract, chiria datorată pentru această perioadă era de 1850 euro din care s-a plătit de către contestatoare suma de 700 euro și a rămas un debit de 1150 euro, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.
Intimata a mai susținut că nu a existat nicio convenție între părți prin care să se fi stabilit că în cele 14 zile de la predare să nu se perceapă chirie.
Cu privire la garanție a arătat că suma de 800 de euro datorată cu acest titlu nu a fost achitată în integralitate, ci s-a plătit numai suma de 730 euro., garanție care de altfel a fost pierdută de contestatoare deoarece nu a notificat rezilierea contactului,conform art. 30 din contract.
Prin încheierea de ședință din data de 18 04 2013, cererea de suspendare a executării silite a fost încuviințată.
În probațiune, contestatoarea a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar,interogatoriul intimatei și proba cu martorul S. R..
Intimata a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar,interogatoriul intimatei și proba cu martorul D. S..
Instanța a revenit asupra administrării probei cu martorii C. R. și Șarapciu O. – A., pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință din data de 22 01 2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 21 01 2013 a Judecătoriei B., la cererea intimatei s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu constând în contractul de închiriere spațiu cu destinație comercială nr. 1/6 12 2011, împotriva contestatoarei, și s-a constituit dosarul execuțional nr.58/2013 al executorului judecătoresc T. T. – C. .
La data de 13 02 2013, executorul judecătoresc a emis somația prin care contestatoarea a fost somată conform art. 411 C.pr.civ., să plătească suma de 3395 euro, reprezentând creanță și penalități de întârziere și suma de 2077, 54 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei executări, contestatoarea a formulat prezenta contestație considerând că nu sunt întrunite cerințele art. 379 C.pr.civ relativ la creanța ce se execută, iar cu privire la penalități de întârziere a considerat că intimata nu deține titlu executoriu.
Văzând contractul de închiriere nr. 1/6 12 2011, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr._/14 12 2011, se constată că intimata în calitate de locator a închiriat contestatoarei locatare spațiul cu destinația de spațiu comercial, situat în B., .,.,. de 5 ani, cu începere de la data de 20 12 2011 și până la data de 20 12 2016.
Conform art. 8 din contract, contestatoarea s-a obligat la plata unei chirii lunare de 350 euro pentru primele trei luni, iar începând cu luna a patra, de 400 euro lunar.
Părțile au convenit ca la momentul semnării contratului contestatoarea chiriașă să plătească o garanție de 800 euro, care va fi înapoiată la sfârșitul contractului, dacă nu vor exista debite neachitate. Intimata a afirmat în acest sens că i s-a achitat numai suma de 730 euro, fapt ce nu a fost contestat de contestatoare, ci dimpotrivă recunoscută prin răspunsul la inter
Prin aceeași clauză din contract s-a stabilit că prima chirie va fi plătită în data de 20 01 2012, iar achitarea se va face numerar în fiecare dată de 20 a lunii.
Conform art. 11 din contract, în cazul în care contestatoarea nu achita chiria la termenul scadent, intervenea încetarea de drept a acestui contract în condițiile art. 31 din convenție.
În acest sens, s-a convenit că rezilierea contractului nu va avea nici un efect asupra obligațiilor deja scadente între părți la data survenirii acesteia.
Din art. 13 al contractului de închiriere reiese că spațiul urma să fie predat spre folosință chiriașului până la data de 20 12 2011, iar până la data menționată i se va permite acestuia să intre în locație pentru a face amenajările până la data de 20 12 2011.
La rândul său locatorul s-a obligat să asigure folosința liniștită a spațiului închiriat pe toată derularea contractului.
Conform mențiunilor de pe chitanțele de plată din data 24 01 2012 și 13 03 2012, intimata a consemnat primirea chiriei de câte 350 euro, pentru lunile ianuarie și februarie 2012.
La data de 26 04 2012, intimata a comunicat contestatoarei o notificare prin care o atenționa că plățile pentru lunile ianuarie și februarie s-au efectuat cu întârziere, că nu s-a achitat diferența de garanție și solicita respectarea clauzelor contractuale.
Văzând și întrebările și răspunsurile din interogatoriile administrate de părți se constată că pe de o parte intimata locatoare susține îndreptățirea la plata chiriei și pentru luna decembrie 2011, în timp ce intimata afirmă că nu datorează chirie și pentru luna decembrie 2011, folosirea spațiului în luna decembrie fiind acceptată fără plată numai în vedere amenajării acestuia, considerând că în plata din luna ianuarie a fost aferentă chiriei datorate pentru această lună, iar în martie s-a achitat chiria aferentă lunii februarie.
Pe fondul neînțelegerilor în derularea raportului contractual, intimata la data de 1 05 2012 a închis spațiul cu un lacăt și a afișat o notificare prin care atenționa contestatoarea că nu îi este permis să intre în spațiu fără ca ea să fie de față, astfel cum reiese din procesul - verbal întocmit de acesta la data de 2 05 2012 și 8 06 2012.Prin acest din urmă proces - verbal, intimata a recunoscut că spațiul nu a mai fost ocupat de contestatoare din data de 1 05 2012. În instanță, părțile au recunoscut că data de 1 05 2012 este data la care a intervenit rezilierea contractului de închiriere ,ce constituie titlu executoriu în cauză, conform încheierii de ședință din data de 22 01 2014.
Așadar, în considerarea situației de fapt relevată în cauză din care reiese că părțile contractante au interpretări diferite asupra unor clauze contractuale relative la chiar executarea obligațiilor principale ale locatarului și locatorului, se constată că deși contractului de închiriere, înregistrat la organul fiscal, ce a fost pus în executare în speță, îi este recunoscut caracterul executoriu prin art. 1798 N.C.Civ., pentru a putea fi îndeplinite cerințele art. 379 al.1 C.pr.civ., care prevăd că „nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”, este necesară o interpretare a acestui contract în condițiile art. 1266 – 1269 N.C.Civ., interpretare cu care instanța nu a fost sesizată pentru ca apărările formulate în cauză referitor la exigibilitatea creanței pretinsă prin executare să poată fi valorificate.
De asemenea, cum potrivit art. 379 al.3 și 4 C.pr.civ. „Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”;iar”Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”, și cum aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cauză (tocmai în lipsa unei interpretări a clauzelor contractului și a voinței concordante a părților contractante), instanța constată că devine incident art. 379 al 2 C.pr.civ., prin care se prevede că„ dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până mai întâi se va face lichidarea”
Prin urmare, atât timp cât nu intervine o lămurire cu privire la intenția contractuală a părților de la momentul încheierii contractului relativ la existența sau nu a obligației de plată pentru perioada 20 12 2011 – 31 12 2011, în raport de care să se poată aprecia asupra celorlalte obligații de plată ce au fost executate sau nu pentru perioada următoare, inclusiv asupra obligațiilor de plată accesorii constituite de penalitățile de întârziere, instanța reține că executarea silită în cauză a fost pornită în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru existența unei creanțe certe lichide și exigibile, care să poată fi realizată prin executare silită.
Pentru cele expuse, instanța reține că executarea silită este nelegală, va admite contestația și va dispune conform cu dispozitivul.
Văzând și art. 274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în B., ., în contradictoriu cu intimata M. E., cu domiciliul ales în B., .,. – la avocat Jdit B., și în consecință:
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr.58/2013 al executorului judecătoresc T. T. – C..
Se constată că s-a renunțat la judecată cu privire la cererea de lămurire a titlului executoriu.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 2197 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 02 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. P.
RED.DIM 10 10 2014/DACT. AP10 10 2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4841/2014. Judecătoria BRAŞOV | Reziliere contract. Sentința nr. 01/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
