Întoarcere executare. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 15715/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.10.2014
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 24.09.2014, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 01.10.2014, 08.10.2014, 15.10.2014, 22.10.2014 respectiv 23.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr._ , astfel cum a fost precizată, reclamanta Ș. E. I. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat:
- să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de_ lei, reprezentând prețul imobilului înscris în CF nr._ S., cu nr. top 1288/5, 1289/6, 1290/4, 1291/1 ca urmare a desființării titlului său de proprietate constând în actul de adjudecare din data de 9 01 2013, emis în dosarul execuțional nr.106/2011 al B. M. M. -I. ;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6161 lei, reprezentând cheltuieli suportate cu preluarea imobilului în proprietate și cu pierderea acestuia;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în dosarele civile nr. _ și nr._/197/2013 ale Judecătoriei B., cu cheltuielile de judecată.
In motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că în cadrul executării silite ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 106/2011 al B. M. M. –I., executare silită pornită la cererea pârâtei creditoare împotriva debitorilor T. V. și T. Atila asupra imobilului înscris în CF nr._ S., cu nr. top 1288/5, 1289/6, 1290/4, 1291/1. acest imobil a fost adjudecat de ea la data de 13 12 2012 pentru prețul de_ lei. De asemenea, reclamanta a mai arătat că pentru a intra în posesia de drept și de fapt a imobilului a efectuat alte cheltuieli substanțiale, însă prin decizia nr. 382/R/2011 a Tribunalului B. executarea silită a fost anulată, iar prin sentința civilă nr. 9339/3 06 2013 și nr._/9 10 2013 ale Judecătoriei B. a fost declarat nul titlu ei de proprietate, respectiv actul de adjudecare și s-a dispus întoarcerea executării silite din dosarul execuțional arătat și radierea dreptului său de proprietate din cartea funciară, fără ca se dispună cu privire la repunerea părților în situația anterioară astfel încât să îi profite și ei. Astfel, garantul ipotecar a pornit împotriva ei o acțiune de executare silită de evacuare, care a fost încuviințată de Judecătoria B. și face obiectul dosarului execuțional nr. 184/2014 al SCPEJ Ț. – B., iar în termen de 8 zile va trebui să părăsească imobilul și să achite cheltuielile de executare silită.
Reclamanta a mai arătat că a suportat ca și cheltuieli ca urmare a anulării licitației următoarele sume: 300 lei, reprezentând onorariu de adjudecare; 287 lei, reprezentând taxă de intabulare; 2728 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc( în total 3315 lei) și în continuare va avea de suportat următoarele cheltuieli: 2728 lei, reprezentând onorariu de executor și 118 lei, reprezentând cheltuieli de executare ( în total 2846 lei), pe care i le datorează pârâta deoarece din culpa acesteia a fost parte în procesele menționate .
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 723 al.3 NCPC, respectiv 404 /2 al.3 C.pr.civ. și pe art. 998-999 C.Civ. și art. 1357 N.C.Civ.
La termenul de judecată din data de 3 07 2014, reclamanta a declarat că renunță la al treilea capăt de cerere al prin care s-a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată la care aceasta a fost obligată la plată în solidar în dosarele civile nr. _ și nr._/197/2013 ale Judecătoriei B., declarație de care instanța a luat act prin încheierea de ședință din data de 3 07 2014.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se ia act de aceea că înțelege să achieseze la parțial la primul capăt de cerere în sensul că este de acord cu restituirea sumei de_,22 lei, reprezentând preț încasat în calitate de creditor, precum și să se ia act că reclamanta a renunțat la cel de al treilea capăt de cerere. Cu privire la capătul al doilea de cerere și cu privire la cheltuielile de judecată a solicitat respingerea pretențiilor.
În motivare, în esență, pârâta a arătat că diferența până la suma de_ lei, achitată de reclamantă în calitate de adjudecatar a fost reținută de către executorul judecătoresc cu titlu de onorariu de executare, așa încât nu este datorată de către fosta creditoare, ci eventual de executorul judecătoresc .
În legătură cu suma de 6161 lei, reprezentând cheltuieli suportate cu preluarea imobilului în proprietate și cu pierderea acestuia, pârâta a afirmat că nu a încasat o astfel de sumă de bani, astfel încât nu îi revine nicio obligație de restituire. De asemenea în măsura în care se solicită această plată în considerarea angajării răspunderii civile delictuale, a considerat că nu datorează nici în acest caz plata deoarece adjudecarea unui imobil presupune un risc pe care reclamanta și l-a asumat, după ce a avut posibilitatea ca cu minime diligențe să verifice dosarul execuțional și să observe dacă există vreun risc în legătură cu imobilul, pe care urma să îl achiziționeze.
Pârâta a mai susținut că nu poate fi primită apărarea reclamantei potrivit căreia ar fi culpa creditoarei că actele de executare au fost anulate și adjudecatara chemată în judecată în acest sens. Cu privire la taxa de înscriere în cartea funciară, pârâta a considerat că este o cheltuială voluptorie care nu îi poate fi imputată, deoarece a fost efectuată fără a fi obligatorie. Relativ, la onorariul de evacuare și cheltuielile aferente acestei proceduri, pârâta a arătat că nu are nicio culpă, reclamanta este cea care trebuie să le suporte deoarece sunt în direct cu obligația acesteia de a restitui imobilul, care nu a îndeplinit obligația de bună – voie.
Ambele părți au administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele dosarului, instanța constată că în dosarul execuțional nr. 106/2011 al B. M. M. –I., la data de 9 01 2013, a fost emis actul de adjudecare a imobilului înscris în CF nr._ S., cu nr. top 1288/5, 1289/6, 1290/4, 1291/1 având ca adjudecatar pe reclamantă .
Conform actului de adjudecare, imobilul a fost adjudecat pentru suma de_ lei, preț care a fost achitat cu recipisa de consemnare cec nr._/10 12 2012 și nr._/19 12 2012, fiind menționat în act că este titlu de proprietate și se înscrie în cartea funciară la cererea adjudecatarului.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 382/R/14 03 2013 Tribunalului B., executarea silită din dosarul execuțional nr. 106/2011 al B. M. M. –I. a fost anulată în integralitate, ca fiind nelegală.
Astfel, în continuare, prin sentința civilă nr. 9339/3 06 2013 a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă, prin respingerea recursurilor, actul de adjudecare arătat mai sus a fost declarat nul, iar prin sentința civilă nr._/9 10 2013 a Judecătoriei B. s-a dispus întoarcerea executării silite în dosarul execuțional nr. 106/2011 al B. M. M. –I. și radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea reclamantei, în cartea funciară.
Reclamanta a promovat prezenta acțiune considerând că, în urma desființării actului de adjudecare, se impune ca în restabilirea situației anterioare acestui act, ca urmare a întoarcerii executării silite în cadrul căreia s-a radiat dreptul său de proprietate asupra imobilului, care a revenit în patrimoniul proprietarilor anteriori, să se restituie și în patrimoniul ei prețul achitat de aceasta pentru imobilul pierdut.
Cererea reclamantei este întemeiată având în vedere că prin desființarea titlului, în baza căruia s-a plătit prețul, aceasta este îndreptățită la restituirea prestației efectuate în executarea actului anulat, care nu mai poate constitui temei juridic al plății efectuate.
Pârâta a afirmat că deși reclamanta este îndreptățită la restituirea prețului achitat la adjudecarea imobilului, în calitate de creditor în executarea silită desființată nu poate fi obligată decât la restituirea sumei de bani pe care a încasat-o efectiv în urma distribuirii prețului, respectiv_,22 lei, nu și diferența până la_ lei, care a fost încasată de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu.
Susținerea nu poate fi primită.
Din coroborarea dispozițiilor art. 562 și art. 517 al 2 C.pr.civ., se reține fără echivoc că în urma adjudecării imobilului în cadrul executării silite cel care încasează suma este creditorul urmăritor pentru îndestularea creanței sale. Faptul că din prețul realizat din adjudecarea imobilului, în conformitate cui art. 562 C.pr.civ., din prețul încasat executorul a dedus la distribuire onorariul datorat către acesta, nu îi poate fi imputa reclamantei, ca terță persoană, străină de executarea silită pornită de creditor.
Prin decizia civilă nr. 382/R/14 03 2013 Tribunalului B., s-a statuat că această executare silită a fost pornită de pârâtă în mod nelegal, în lipsa unui titlu și a unei creanțe susceptibile de executare, astfel încât aceasta este în situația de a suporta din patrimoniul său plata onorariului de executor pentru activitatea depusă în executarea silită care a fost desființată din culpa ei exclusivă.
Așadar, pârâta nu se poate prevala de propria culpă pentru a nu restitui prețul de adjudecare în integralitate, către reclamantă.
În consecință, văzând art. 404/2 al. 1 și 3 C.pr.civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești, astfel încât pârâta va fi obligată să restituie prețul de adjudecare de_ lei, către reclamantă.
Reclamanta a mai arătat că pârâta îi datorează și cheltuielile efectuate cu preluarea imobilului constând în onorariul de adjudecare (300 lei – f7 ds), taxa de intabulare a imobilului de287 lei –f 8 ds), precum și alte cheltuieli constând în onorariu executor din dosar executor nr. 69/2013, onorariu de executor în dosarul execuțional nr. 184/2014 și cheltuieli de executare în același dosar execuțional nr.184/2013.
Instanța reține ca întemeiată în parte această cerere, în considerarea art. 1357 N.C.Civ.( aplicabil în speță având în vedere că plata onorariului de adjudecare și taxa de intabulare au fost efectuate în data de 18 – 19 ianuarie 2013, moment la care s-a cauzat prejudiciul în patrimoniul reclamantei la care se tinde a fi reparat pe această cale), respectiv se constată că pârâta prin fapta sa ilicită, constând în pornirea executării silite în dosarul execuțional nr. 106/2011, în lipsa unui titlu și a unei creanțe care să îndeplinească condițiile legale, i-a cauza reclamantei prejudiciul legat de cheltuielile ocazionate de adjudecarea imobilului și obținerea dreptului de dispoziție asupra acestuia prin intabulare ( care nu constituie o cheltuială voluptorie, cum nefondat a susținut pârâta, ci una utilă pentru ca adjudecatarul să se poată bucura de toate atributele dreptului de proprietate printre care și acela de a putea dispune de bunul deținut în proprietare).Așadar, pârâta va fi obligată și plata acestor speze în sumă de 587 lei .
Cererea cu privire la celelalte cheltuieli în sumă totală de 5456 lei, constând în onorariu executor din dosar executor nr. 69/2013, onorariu de executor în dosarul execuțional nr. 184/2014 și cheltuieli de executare în același dosar execuțional nr.184/2013, instanța o va respinge, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei, respectiv relativ la onorariul de executor din dosarul execuțional nr. 69/2013, reclamanta nu a probat legătura de cauzalitate cu fapta ilicită a pârâtei din dosarul execuțional nr. 106/2011.
Relativ la cheltuielile decurgând din dosarul execuțional nr. 184/2013 al BEJȚermure – B., în care aceasta are calitatea de debitor, ca urmare a neexecutării obligației de predare a imobilului către fostul proprietar în urma restabilirii situației anterioare executării silite din dosarul execuțional nr. 106/2011, nu sunt de natură să poată fi apreciate ca un prejudiciu cauzat prin fapta pârâtei, având în vedere că aceste cheltuieli au fost ocazionate prin propria sa culpă, prin neexecutarea de bună voie a obligație de predare a bunului în baza titlului executoriu deținut împotriva ei, constând în sentința civilă nr._/9 10 2013 a Judecătoriei B..
Astfel, în considerarea celor expuse, instanța va dispune conform cu dispozitivul.
Văzând și art. 274 C.pr.civ., în limita pretențiilor încuviințate, fiind în culpă procesuală va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1346,09 lei, constând în taxa de timbru aferentă (300 lei + 46,09 lei), și onorariu de avocat ( 1500/3 = 500 lei x 2 = 1000 lei)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta Ș. E. I., cu domiciliul în B., ., . cu pârâta . ,cu sediul ales în București, . nr.70, sector. 2 – la SPRL „B. și Asociații” și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de_ lei, cu titlu de restituire preț, precum și suma de 587 lei, cu titlu de speze.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5456 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 546,09 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și respinge restul pretențiilor cu acest titlu.
Respinge cererea formulată de pârâtă cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 10 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. P.
RED./ DACT. DIM6 04 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 562/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
