Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 13025/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr._
Sedinta publica din data de 10.12.2014
Instanta constituita din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul J. I., în contradictoriu cu pârâtul, D. D. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da partilor posibilitatea sa depuna la dosar concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 03.12.2014, respectiv 10.12.2014 când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.05.2014, reclamantul, J. I., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, D. D. E., obligarea acestuia la plata sumei de 12.500 euro cu titlu de debit, precum și la plata penalităților constând în dobânda legală aferentă debitului principal de la data de 07.10.2011 până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată (onorariu de avocat, taxe judiciare de timbru).
În motivare,reclamantul a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un vehicul Cap Tractor Volvo Truck Espan YV2A4CEA05B383936 cu nr. de înmatriculare 8453 HD. Contractul de vânzare-cumpărare este reprezentat de o factură întocmită la data de 07.10.2011 în care se stipulează ca plată a vehiculului suma de 10 000 euro. Reclamantul a susținut că părțile s-au înțeles la valoarea sumei de 12.500, arătând, în acest sens, că la momentul tranzacționării și transferului dreptului de proprietate de la vânzător către cumpărător cu privire la vehicul, a asistat numitul C. A.. În temeiul acestei facturi de vânzare, s-au a înmânat pârâtului cheile vehiculului. S-a mai arătat că pârâtul, deși notificat pentru plata contravalorii vehiculului, nu a înțeles să își execute obligația.
Reclamantul a precizat că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 193 C.pr.civ., prin care l-a convocat la conciliere directă pe pârât pentru data de 13.05.2014, dată la care pârâtul nu s-a prezentat.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 969 C.civ. de la 1865.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, pentru dovedirea prețului real al tranzacției.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2587 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 3 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 26, 28).
Pârâtul, D. D. E., deși legal citat, nu a depus întâmpinare pentru a combate justețea celor afirmate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Instațța a încuviinat și administrat, pentru reclamant, proba cu înscrisuri. Totodată, a respins încuviințarea probei testimoniale pentru dovedirea prețului real al tranzacției, constatând că potrivit art. 309 alin. 2 rap. la art. 309 alin. 5 C.proc.civ. este inadmisibilă. Pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea situatie de fapt:
La data de 07.10.2011 reclamantul J. I., în calitate de vânzător, a încheiat cu pârâtul, în calitate de cumpărător, un contract de vânzare-cumpărare prin intermediul căruia s-a procedat la transferarul dreptului de proprietate asupra vehiculului Cap Tractor Volvo Truck Espan YV2A4CEA05B383936 cu nr. de înmatriculare 8453 HD, convenție atestată de factura de vânzare din data de 07.10.2011.
Prețul stipulat în factură a fost de 10.000 euro.
Ulterior, pârâtul nu și-a îndeplinit obligatia de plată a prețului.
Pârâtul nu a contestat existența și întinderea datoriei, după cum nu a probat eventuala plată a sumelor invocate de reclamant, prin producerea chitanțelor liberatorii corespunzătoare.
Pretentiile creditorului cu privire la debitul în cuantum de 10.000 de euro sunt intemeiate.
Cu titlu preliminar, instanța reține că litigiul este guvernat de Noul Cod Civil, raportat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 07.10.2011. În acest sens, se vor avea în vedere dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C.civ. (contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa) coroborate cu prevederile art. 6 alin. 5 din noul C.civ. (dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse după .).
Instanța reține în cauză incidența răspunderii contractuale, întrucât creanța reclamantului este generată de un contract civil.
În drept, instanța reține că dispozițiile art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind obligate să-și execute obligațiile asumate, acestea trebuind a fi executate cu buna credinta. F. de imprejurarea ca, in materia obligatiilor de rezultat-cum este și cazul obligatiei de a plati o sumă de bani-sarcina probei se imparte intre creditor si debitor (astfel incat primul probeaza existenta obligatiei, debitorului incumbandu-i sarcina dovedirii indeplinirii acesteia-iar debitorul nu a facut nicio proba in acest sens, astfel cum prevede art. 10 alin. 1 raportat la art. 249 din C. proc. civ.), instanta retine ca acesta nu a achitat la scadenta contravaloarea integrala a facturii emise de creditor incalcand astfel obligatia contractuala, respectiv dispozitiile art. 1270 din C. civ.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare reiese că părțile au prevăzut suma de 10.000 de euro cu titlu de preț.
Instanța nu poate primi susținerea reclamantului în sensul că prețul real al contractului de vânzare-cumpărare a fost stabilit la suma de 12.500 euro, având în vedere că probele administrate în cauză nu susțin teza acreditată.
În ceea ce privește scadența obligației de plată a prețului, instanta reține incidentța art. 1495 alin. 1 C.civ., potrivit căruia în lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzantelor, obligația trebuie executată de îndată.
F. de considerentele mai sus expuse, instanța apreciaza ca, in speta, creditorul a facut dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile pe care o are impotriva debitorului.
Asadar, creditorul prin actele depuse la dosarul cauzei, respectiv facturi fiscale, a dovedit ca este titularul unei creante a carei obligatie corelativa consta in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani, creanta fiind certa (existenta ei rezultand din chiar inscrisul constatator al creanței), lichida (cuantumul ei fiind determinat prin inscrisul ce o constata) si exigibila (fata de imprejurarea ca termenul prevazut in favoarea debitorului s-a implinit), cererea de chemare in judecata fiind exercitata in termenul de prescriptie de 3 ani.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța reține dispozițiile art. 1531 alin. 1 și 2 C.civ., potrivit cărora creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit, si pe cele ale art. 1535 alin. 1 C.civ., care prevăd că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți, sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Pe cale de consecintă, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, la nivelul dobânzii legale. Reclamantul este îndreptățit să obțină valoarea dobânzii legale, datorită neonorării la scadență a obligației de plată a prețului, obligație bănească, prin natura sa, și, deci, susceptibilă a produce dobânzi.
Astfel, instanța va obliga pe pârât la plata dobânzii legale aferente sumei de 10.000 de euro, deoarece în cauză sunt incidente dispozitiile art. 1523 alin. 2 raportat la art. 1535 din C.civ., potrivit cărora, dobânda curge de drept, fără să fie necesară punerea în întârziere.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. 2 din C.proc.civ., instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 2357 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
In ceea ce priveste onorariul avocatial, instanta retine ca reclamantul a depus la dosar dovada achitarii acestuia cu incalcarea art. 452 din C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulată de reclamantul, J. I., cu domiciliul procesual ales în Brasov, .. 88, ., jud. B., la Cabinet de Avocat Grusea C.-R., în contradictoriu cu pârâtul, D. D. E., domiciliat în Dumbrăveni, .. 19, jud. Sibiu
Obligă pe pârât sa achite reclamantului suma de 10.000 euro, reprezentand preț neachitat, potrivit facturii fiscale din data de 07.20.2011.
Obligă pe pârât la plata dobânzii legale aferente sumei de 10.000 euro, de la data de 07.10.2011 și până la data plății efective a prețului.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Obligă pe pârât la plata către reclamant a sumei de 2357 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 05.01.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 9725/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 3880/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
