Pretenţii. Sentința nr. 1018/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1018/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 11353/197/2013
Dosar nr. 1_
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr. 1018
Sedinta publica din data de 4.02.2014
Instanta constituita din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față, având ca obiect obiect “pretentii” formulată de reclamantul, A. de P. nr. 134, prin reprezentant legal, in contradictoriu cu paratul, C. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 21.01.2014, respectiv 4.02.2014 când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Brasov la data de 5.04.2013 sub nr._, reclamantul, A. de P. nr. 134, prin reprezentant legal, in contradictoriu cu paratul, C. V., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2323,09 de lei, din care suma de 1743,93 de lei reprezentand cheltuieli de intretinere restante din perioada 01._, suma de 579,09 de lei reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei mentionate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul nu a achitat contribuțiile obligatorii pentru perioada menționată.
Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata in drept pe dispozitiile Legii nr. 230/2007.
Cererea de chemare in judecata este scutita de plata taxei judiciare de timbru, potriivt Legii nr. 230/2007.
Pârâtul, C. V., nu a depus întâmpinare pentru a combate justetea celor afirmate de reclamant.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține urmatoarea situatie de fapt:
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv din coroborarea extrasului depus de către reclamant la fila 5 (a cărui valoare probatorie este stabilită de dispozițiile Legii nr. 230/2007), instanța reține ca paratul este proprietar al apartamentului nr. 48 situat în condominiul în discuție. Conform extrasului de cont din fisa proprietarului (f. 4), rezultă că acesta figurează în evidențele Asociației de proprietari cu un debit de 2323,09 de lei, din care suma de 1743,93 de lei reprezentand cheltuieli de intretinere restante din perioada 01._, suma de 579,09 de lei reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei mentionate, aferente apartamentului său, nr. 48.
Pârâtul nu a contestat existența și întinderea datoriei, după cum nu a probat eventuala plată a sumelor invocate de reclamant, prin producerea chitanțelor liberatorii corespunzătoare.
În drept, instanța constată că dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 prevăd următoarele: “toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, iar potrivit art. 48 din acelasi act normativ „stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu”.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, rezultă că pârâtului ii incumbă obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu pot fi înregistrate pe fiecare dintre acestea sau pentru serviciile legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune, proporțional cu suprafața locativă pe care o deține.
Obligația de care este tinut paratul-de a plăti o sumă determinată de bani- este o obligație de rezultat. În materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor (astfel încât în condițiile în care primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii acesteia. Dacă debitorul nu face această dovadă, neexecutarea se prezumă-art. 1548 raportat la art. 1481 alin. 1 din C. civ.). În cauză, debitorul nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevede art. 10 din C. proc. civ. Pe cale de consecință, în raport de probele administrate în cauză, instanța urmează a face aplicarea textelor de lege mai sus indicate, respectiv a reține că pârâtul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție, deși a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul mai sus individualizat pe care-l deține în condominiu. Față de această împrejurare, s-au acumulat restanțe la plata cotelor de întreținere datorate pentru perioada indicate in cererea de chemare in judecata, fapt ce determină în sarcina acestuia obligația de achita aceste restanțe.
În aceste condiții, instanța apreciază că pretenția reclamantului referitoare la obligarea pârâtului la plata cotelor restante la cheltuielile comune este întemeiată.
În ceea ce privește capătul accesoriu de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente restanțelor la plata cotelor de întreținere, instanța reține că, în raport cu cele mai sus, acestuia îi incumbă și obligația de a achita penalitățile aferente.
In drept, instanta retine ca dispozitiile art. 49 alin. 1 din legea nr. 230/2007 prevad urmatoarele: ”asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.
Instanța va reține în sarcina pârâtului c/val penalităților de întârziere calculate de reclamant, în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, apreciind că în speță a fost făcută dovada faptului că această sancțiune a fost adoptată prin hotărâre a Adunării Generale, în sensul vizat de art. 49 din actul normativ incident in cauza. Perceperea acestor penalități a fost decisă în cadrul Adunării Generale a Asociației de P. si este, sub acest aspect, confirmata de înscrisul constatator al hotărârii emanând de la forul de conducere al Asociației, care să ateste faptul că aceste penalități au fost stabilite și calculate conform legii, respectiv prin voința membrilor asociației. Pentru aceste considerente, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere.
Având în vedere aceste motive de fapt și de drept, instanța apreciază că pretenția dedusă judecății de către reclamant este întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul, A. de P. nr. 134, prin reprezentant legal, cu sediul in Mun. Brasov, . jud. Brasov, in contradictoriu cu paratul, C. V., cu domiciliul in Mun. Brasov, ., ., jud. Brasov.
Obliga pe parat sa plateasca reclamantului suma de 2323,09 de lei, din care suma de 1743,93 de lei reprezentand cheltuieli de intretinere restante din perioada 01._, suma de 579,09 de lei reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei mentionate.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 4.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 4.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 08/2014.... → |
|---|
