Rectificare carte funciară. Sentința nr. 7153/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7153/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 4733/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7153
Sedința publică din data de 05.06. 2014
PREȘEDINTE I. V. Judecător
GREFIER S. C.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut in fond în ședința publică din 15.05.2014 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 22.05.2014 și apoi pentru data de 29.05.2014, pentru data de 03.06.2014 și pentru data de 05.06.2014.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus reclamantul G. M. S. a chemat în judecată pârâții: C. M., G. R., G. I., K. S., L. S., B. M., N. A. și M. S., prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că suprafața reală a terenului evidențiat în CF nr. 1832 B., nr.top. 445/2, 446 este în suprafață de 570 mp și nu de 275 mp ; să se dispună rectificarea suprafeței acestui teren în sensul că acesta cuprinde „ curte + grădină de 570 mp și casă de locuit cu 4 camere, bucătărie, baie și două debarale „.
În motivarea cererii reclamantul arată că este proprietarul imobilului înscris în CF nr. 1832 B., nr.top. 445/2,446, pârâții fiind vecinii imobilului .În CF nr. 1832 a fost înscris contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5537/09.08.1962, încheiat între N. G., N. E., în calitate de vânzători și Jacab P. în calitate de cumpărător, obiectul contractului fiind suprafața de 275 mp teren de construcție. După decesul cumpărătorului au devenit proprietari, în cote indivize: Jacob E., K. E., G. Martes E., M. S. și Jacab I., conform actului de cf nr. 499/23.02.1970.
La data de 27.02.1981, conform actului cu nr. 2682/1981 CF, a fost înregistrată pe terenul respectiv construcția descrisă la foaia A. La data de 16.09.1981, conform actului nr. 9388CF a fost înscris dreptul de proprietate al reclamantului asupra cotei de 20/30 din imobilul de la A+1, iar la data de 29.10.1998, în baza sentinței civile nr. 312/1998 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/1997 având ca obiect ieșire din indiviziune, reclamantul a devenit proprietar asupra întregului imobil.
Reclamantul a mai arătat că folosește imobilul, casă și curte, din anul 1981, în limitele folosinței actuale și fără să aducă atingere dreptului de proprietate al vecinilor, actualii pârâți, considerând că eroarea privind suprafața nereală a acestui teren se perpetuează încă de la încheierea actului de vânzare-cumpărare între vânzătorii: N. G., N. E., antecesorii actualei vecine N. A. și cumpărătorul Jacab P., antecesorul reclamantului.
În drept au fost invocate disp. Decretului –Lege nr. 115/1938, Legea nr. 7/1996, Ordinul nr. 634/2006 al Președintelui ANCPI.
Cererea a fost timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei (f.36)
Pârâta B. M. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională în cauză( f. 10, 11) prin care a solicitat respingerea acțiunii .
S-a arătat în cuprinsul întâmpinării că reclamantul este proprietarul terenului vecin cu imobilul său. Terenul care face obiectul litigiului este o grădină aferentă imobilului proprietatea sa și este folosit în mod abuziv de către reclamant, ca urmare a faptului că antecesorii pârâtei au fost nevoiți ca în perioada ocupației austro-ungare să plece din localitate, fiind refugiați în B.. Ulterior, după anul 1939 aceștia s-au întors și au constatat că o parte din grădină a fost îngrădită de către antecesorii pârâtei N. A., care s-au extins fără drept ocupând terenul în litigiu. În anul 1962 între aceștia și antecesorii reclamantului s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de 275 mp situată în spatele casei vânzătorilor. Profitând și de vârsta înaintată a părinților pârâtei dar și de faptul că aceștia au fost de bună-credință și nu au verificat dacă reclamantul este sau nu proprietarul terenului, acesta din urmă a procedat la îngrădirea terenului pe latura din spate și i-a obligat pe părinții pârâtei să consolideze și ei gardul pe cealaltă latură. Abia în anul 2011, când pârâta a început demersurile pentru obținerea unei autorizații de construire și a întocmit o documentație topo, a constatat că suprafața rezultată din măsurători este mai mică cu 320 mp față de cea înscrisă în CF și că această diferență se regăsește în parte în terenul ocupat abuziv de către reclamant.
Pârâta a mai arătat că a înțeles să soluționeze litigiul pe calea medierii dar acesta a ales calea judecății.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța :să fie obligat reclamantul-pârât să-i lase în deplină proprietate și posesie diferența de teren de 195 mp pe care o deține fără drept și pentru care a formulat cererea de chemare în judecată, să se stabilească linia de graniță dintre cele două proprietăți pe baza raportului de expertiză specialitatea topo și să fie obligat reclamantul –pârât să mute gardul pe aliniamentul de graniță rezultat din raportul de expertiză ce se va întocmi în cauză.
În motivarea cererii au fost reluate susținerile din cuprinsul întâmpinării.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 251 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei (f.48).
Reclamantul-pârât reconvențional a formulat întâmpinare (f.51,52) prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale arătând că pârâta-reclamantă reconvențională a devenit proprietara imobilului în anul 2004, conform contractului de donație nr. 2182/20.07.2004 și a constatat lipsa suprafeței de teren în litigiu numai când a întocmit o documentație tehnică necesară obținerii unei autorizații, în anul 2011. Mai mult, din cuprinsul întâmpinării formulate de către aceasta, rezultă că părinții pârâtei N. A. sunt cei care au îngrădit o parte din terenul proprietatea bunicilor pârâtei reclamante reconvenționale și că în anul 1962 aceștia au vândut o parte din terenul proprietatea lor antecesorilor reclamantului. În aceste condiții, chiar dacă în cartea funciară este înscrisă o suprafață mai mică de teren, pentru diferența de suprafață a intervenit uzucapiunea, în sensul prevăzut de art. 1847 Cod Civil, respectiv această suprafață a fost posedată continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar, o perioadă mai mare de 30 de ani, astfel că devin incidente dispozițiile art. 1890 Cod civil
Reclamantul-pârât reconvențional a mai arătat că, în situația în care o parte din suprafața de teren pe care o folosește se regăsește în lotul pârâtei reclamante –reconvenționale, din punctul de vedere al cărții funciare, solicită să se constate că asupra acestei suprafețe a devenit proprietar prin efectul uzucapiunii.
La termenul din data de 12.12.2013 reclamantul-pârât reconvențional a depus precizare(f.80) prin care a arătat că solicită să se constate că a uzucapat suprafața de 295 mp ce reprezintă diferența dintre suprafața de 275 mp care este înscrisă în CF nr. 1832 B. și suprafața reală de 570 mp, cât folosește în realitate, începând din anul 1981 dar și anterior, antecesorii săi au folosit aceeași suprafață.
Reclamantul –pârât a achitat taxa de timbru aferentă precizării, în cuantum de 278 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei (f.65).
În drept au fost invocate disp. art. 1847 și 1890 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată pârâta- reclamantă reconvențională B. M. (f.112) a invocat excepția tardivității completării de acțiune, arătând că a fost formulată cu depășirea primei zile de înfățișare, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă arătând că dispozițiile art. 1890 și 1895-1899 cod civil nu sunt aplicabile, dat fiind locul situării imobilului, într-o zonă în care se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare, reglementat de Decretul Lege nr. 115/1938.
Excepția tardivității a fost soluționată la termenul din data de 23.01.2014, instanța dispunând respingerea acesteia pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, a fost efectuată expertiza tehnică în specialitatea topo întocmită de către expertul D. C. (f.81-110), lucrare avizată de O. B. prin procesul verbal de recepție nr. 883/25.04.2014, și a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile fiind depuse la filele 140,141 din dosar și a fost efectuată proba cu cercetarea la fața locului procesul verbal fiind depus la fila 144 din dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Asupra imobilului înscris în CF nr._ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 1832 B.), la A+1, nr.top. 445/2,446-casă de locuit cu 4 camere, bucătărie, cămară, baie, 2 debarale și teren în suprafață de 275 mp este înscris reclamantul G. M. S., la B+1, cu titlu de drept atribuire în urma ieșirii din indiviziune, în baza sentinței civile nr. 312/1998 a Judecătoriei B., așa cum reiese din extrasul de CF ( f. 96).
Conform copiei cărții funciare nr. 1832 B. ( f. 6) anterior asupra acestui imobil a fost înscris dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantului, astfel: în anul 1962 s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea lui Jakab P., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5537/09.08.1962(f.5), încheiat cu vânzătorii N. G., N. E., având ca obiect teren pentru construcții în suprafață de 275 mp ; apoi în baza certificatului de moștenitor eliberat de fostul notariat de Stat al Jud. B. a fost înscris dreptul de proprietate în cote indivize în favoarea numiților: Jakab E., K. E., G. M. E., M. S. și Jakab I., conform actului de cf nr. 499/23.02.1970. Apoi, la data de 27.02.1981, conform actului cu nr. 2682/1981 CF, a fost înregistrată pe terenul respectiv construcția descrisă la foaia A. La data de 16.09.1981, conform actului nr. 9388CF a fost înscris dreptul de proprietate al reclamantului asupra cotei de 20/30 din imobilul de la A+1, iar la data de 29.10.1998, în baza sentinței civile nr. 312/1998 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/1997 având ca obiect ieșire din indiviziune, reclamantul a devenit proprietar asupra întregului imobil.
Conform raportului de expertiză și extraselor CF depuse la filele 96-100, imobilul reclamantului, mai sus descris, situat în mun. S., cartier B., pe . A, jud. B., se învecinează cu următoarele imobile: cel cu nr. top.443/2,444, înscris în CF_ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 214 B.), având ca proprietari pe pârâta B. M., împreună cu B. C.; cel cu nr. top.445/1, înscris în CF_ S.( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi 215 B.), având ca proprietari pe pârâta Neacsiu A. împreună cu Neacsiu Z. –O.; cel cu nr. top.505 înscris în CF nr._ S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 166 B. ), având ca proprietari pe pârâții C. M., G. R.,G. I., K. S., împreună cu C. I., G. E. și M. S.; cel cu nr. top.(507,508,509)/1 înscris în CF_ S. (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi 246A+2 B.), având ca proprietari pe pârâtul Lauric S. și soția Lauric R. precum și cu domeniul public al Mun . S. în partea din față, respectiv cu . class="BodyText"> Așa cum se reține în concluziile raportului de expertiză, pe schița de carte funciară materializată în cadrul anexei nr. 6 ( f.101), se observă că din cele cinci imobile în cauză, doar două imobile, cel cu nr. top.443/2,444, aparținând pârâtei B. M. și cel cu nr. top. 505, se mai regăsesc pe schița inițială de carte funciară, restul imobilelor suferind dezmembrări evidențiate în anexele 7 și 8 (f.102,103). Conform schiței configurația imobilului pârâtei-reclamante reconvenționale B. M. nu seamănă cu configurația actuală, iar ca vecinătate pe latura vestică a schiței este imobilul cu nr. top. 505 dar conform situației actuale se învecinează pe latura vestică cu trei imobile: pe aliniamentul punctelor_ cu imobilul folosit de reclamant, pe aliniamentul punctelor 902-604 cu imobilul pârâtului L. S. și pe aliniamentul punctelor 604-901 cu imobilul cu nr. top. (507,508,509)/2.
Expertul menționează că din cauza faptului că de-a lungul timpului s-au făcut mai multe operațiuni de dezmembrare a imobilelor în cauză, care nu s-au înscris în cartea funciară, fiind făcute prin înțelegeri verbale ale proprietarilor, configurația imobilșelor nu mai este cea din schițele de carte funciară, astfel că la stabilirea liniei de graniță dintre imobilul reclamantului-pârât reconvențional și cel al pârâtei B. M., a avut în vedere suprafața imobilelor.
Conform anexei 11 ( f. 106), linia de graniță între imobilul cu nr. top. 445/2,446 și cel cu nr. top.443/2,444, este dată de punctele_-607, în urma stabilirii liniei de graniță suprafața reală a imobilului reclamantului-pârât reconvențional G. M. Ș. fiind de 334 mp ( față de 275 mp cât este înscris în CF și, față de 487 mp cât stăpânește în prezent), imobilul fiind delimitat între punctele_-_-_-118-109.
Imobilul pârâtei-reclamante reconvenționale B. M., conform raportului de expertiză, este delimitat în punctele_-_-_-_-215-212, după stabilirea liniei de graniță suprafața măsurată a terenului stăpânit efectiv în prezent (651 mp) crescând la 804 mp.
Rezultă că reclamantul pârât reconvențional ocupă în prezent suprafața de 153 mp din suprafața imobilului cu nr. top. 443/2,444 aparținând pârâtei.
În drept, în ceea ce privește cererea principală, instanța reține că potrivit art. 914 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, „proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii” .
Conform art.19 lit. k coroborat cu art.25 alin.2 lit. c din Ordinul nr.634/2006 al ANCPI, în cazul în care suprafața reieșită din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în actele de proprietate iar această diferență de suprafață este mai mare de 5%, rectificarea suprafeței terenului se poate face numai prin hotărâre judecătorească sau prin alt act doveditor al dreptului de proprietate.
În speță, imobilul aflat în proprietatea reclamantului G. M. S. are o suprafață mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, expertul evidențiind faptul că de-a lungul timpului nu s-au efectuat măsurători topografice reale pe teren cu ocazia dezmembrărilor efectuate.
Astfel fiind, în temeiul textelor de lege menționate, instanța urmează să admită în parte petitul din cererea principală privind rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr._ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 1832 B.), la A+1, nr.top. 445/2,446 la suprafața reală, de 334 mp, rezultată în urma măsurătorilor.
În ceea ce privește petitul prin care reclamantul G. M. S. solicită să se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeței de 295 mp ce reprezintă diferența dintre suprafața de 275 mp care este înscrisă în CF nr. 1832 B. și suprafața reală de 570 mp, cât folosește în realitate, începând din anul 1981 dar și anterior, antecesorii săi au folosit aceeași suprafață, instanța reține că nu este întemeiat. Dispozițiile legale invocate de reclamant sunt cele ale art. 1847 și 1890 Cod civil.
Instanța reține că prin Decretul –Lege nr.389/22.06.1943 a fost extinsă legislația civilă din vechea Românie în teritoriile din Transilvania, astfel că au fost puse și aici în aplicare prevederile Codului civil român, corelativ cu aceasta fiind scoase din vigoare prevederile Codului civil austriac și ale legilor maghiare ce erau până atunci în vigoare.
Art.3 al.1 din Decretul-Lege nr. 389/1943 a dispus în ce privește natura, durata și efectele posesiei că acestea sunt supuse legilor sub care a început prescripția. În ce privește prescripțiile începute după extinderea legislației, respectiv 1943 și până la data intrării în vigoare a Decretului 115/1938 prin Legea 241/12.07.1947, acestora li se aplică dispozițiile Codului civil român, dobândirea drepturilor reale prin acest mod făcându-se numai în condițiile impuse de noua lege.
Prin decizia nr.86/10.12.2007 a ÎCCJ, pronunțată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-Lege nr. 115/1938.
Pentru stabilirea legii aplicabile este necesar a se cunoaște data începerii posesiei.
În cauza de față reclamantul a indicat că folosește o parte din imobilul pârâtei B. M. începând din anul 1981 dar și anterior, antecesorii săi au folosit aceeași suprafață, începând din anul 1962, când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5537/09.08.1962.
Legea aplicabilă în materie de uzucapiune, raportat la momentul începerii posesiei( anul 1962 sau 1981) este Decretul Lege nr. 115/1938 care în art.27 și 28 stabilește condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune: „cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite în prezenta cauză atâta timp cât în prezent proprietara imobilului este pârâta B. M. .
Împrejurarea că reclamantul a stăpânit nestingherit respectiva suprafață de teren, aspect necontestat de pârâta B. M., nu are relevanță câtă vreme dispozițiile Codului Civil nu sunt aplicabile în speță.
Pentru aceste motive, reținând că nu sunt îndeplinite disp.art.27 și 28 din DL 115/1938, instanța va respinge cererea reclamantului privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate, cu titlu de uzucapiune, asupra suprafeței de teren ocupate din imobilul pârâtei B. M. .
Referitor la cererea reconvențională instanța reține că potrivit art.560 din NCC proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Conform art. 563 NCC, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil.
În consecință, instanța va stabili linia de graniță dintre imobile conform raportului de expertiză întocmit în cauză și va obliga reclamantul-pârât reconvențional să lase pârâtei-reclamante reconvenționale în deplină proprietate și posesie suprafața de 153 mp din imobilul cu nr. top. 443/2,444, înscris în CF_ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 214 B.) și să mute gardul pe aliniamentul liniei de graniță mai sus menționat.
Pretențiile pârâtei reclamante reconvenționale B. M. referitoare la lăsarea în posesie a unei suprafețe mai mari decât cea de 153 mp vor fi respinse având în vedere concluziile raportului de expertiză.
Având în vedere dispozițiile art. 274 și 276 Cod pr. civ., precum și dispozițiile citate care prevăd că toate cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, instanța urmează să compenseze în parte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantul-pârât reconvențional cu cele efectuate de pârâta-reclamantă reconvențională, până la concurența sumei de 2300 lei și va obliga reclamantul-pârât reconvențional la plata sumei de 1720 lei cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul G. M. S., cu domiciliul în S., . A, jud. B. în contradictoriu cu pârâții: C. M., cu domiciliul în ., ., jud. C.; G. R., cu domiciliul în Veneția de Sus, com. Parau, ., jud. B.; G. I., cu domiciliul în S., ., jud. B.; K. S., cu domiciliul în S., ., jud. B.; LAURIC S., cu domiciliul în S., ., jud. B.; B. M., cu domiciliul în B., ..13, ., .; N. A., cu domiciliul în S., ., jud. B. și M. S., prin primar
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta B. M. în contradictoriu cu reclamantul G. M. S., și în consecință:
Dispune rectificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr._ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 1832 B.), la A+1, nr.top. 445/2,446 la suprafața reală, de 334 mp, rezultată în urma măsurătorilor.
Stabilește linia de graniță între imobilul proprietatea reclamantului –pârât reconvențional, înscris în CF nr._ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 1832 B.), la A+1, nr.top. 445/2,446 și imobilul proprietatea paratei –reclamante reconvenționale, înscris în CF nr._ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 214 B.), nr. top. 443/2,444 conform raportului de expertiză nr._ întocmit de expertul D. C., anexa 11, pe aliniamentul pct._-607.
Obligă reclamantul-pârât reconvențional să lase pârâtei-reclamante reconvenționale în deplină proprietate și posesie suprafața de 153 mp din imobilul cu nr. top. 443/2,444, înscris în CF_ S. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 214 B.) și să mute gardul pe aliniamentul liniei de graniță mai sus menționat.
Respinge restul pretențiilor părților.
Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantul-pârât reconvențional cu cele efectuate de pârâta-reclamantă reconvențională, până la concurența sumei de 2300 lei.
Obligă reclamantul-pârât reconvențional la plata sumei de 1720 lei cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă reconvențională.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V. 05.06.2014, ex.7
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
