Uzucapiune. Sentința nr. 7011/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7011/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 13833/197/2012
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7011
Ședința publică din data de 03.06.2014
PREȘEDINTE - M. L.- judecător
GREFIER –M. T.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect “uzucapiune” formulata de reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâta G. V..
La apelul nominal facut in sedinta publica, se constata lipsa partilor.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ( incheiere care face corp comun cu prezenta sentință), dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de 16.05.2014, pentru data de 20.05.2014, pentru data de 27.05.2014 și ulterior pentru data de 03.06.2014.
INSTANTA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.06.2012, sub nr._ reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâta G. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța,
-să se constatate dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant prin uzucapiune asupra imobilului situat în ., ., jud. B., înscris în Cf nr._ Dumbrăvița, sub nr. top 239 curți construcții în suprafață de 352,8 mp și nr. top 240 grădină, în suprafață de 2.311,2 mp,
-să se dispună intabularea în Cf a dreptului reclamantului, dobândit prin uzucapiune
-să se constate că reclamantul a edificat pe terenul menționat o construcție, casă de locuit și anexe
Cu cheltuieli de judecată, în caz de „ opoziție la prezenta cerere”.
In motivarea in fapt a cererii reclamantul a învederat că a locuit întotdeauna în imobilul identificat, deținând o cotă de 5/60 din dreptul de proprietate asupra acestuia, celelalte cote fiind deținute de către pârâtă-5/60 și de către M. I., M. A., M. R., A. P., M. Elisafta, toți în prezent decedați cu o cotă de 50/60. A menționat astfel reclamantul că uzucapiunea reprezintă un mod „ original” de dobândire a proprietății reglementat de art. 1847, 1859 1890 Cciv și că la data formulării cererii de chemare în judecată a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ca și continuator al posesiei asupra acestuia.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1859, 1860, art. 1847, art. 1890 Cciv vechi.
În dovedirea celor a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri,. martori, expertiză tehnică specialitatea topografie, orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.
La data de 05.11.2012 a fost formulată de către pârâtă întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, prematură și nelegală.
A menționat pârâta că în imobilul în cauză pe care se găsește o casă construită de mama părților, S. ana, decedată în anul 1986 a locuit S. T. până la decesul acestuia, în anul 2000, dată de la care reclamantul nu a mai permis accesul în imobil. A menționat pârâta că de la decesul mamei sale au trecut doar 26 de ani, astfel că termenul de 30 de ani cerut de lege pentru a uzucapa nu este împlinit.
Prin cerere reconvențională a solicitat pârâta:
-să se constate calitatea sa de moștenitor după defuncta P. A., cas. S.,
-să se stabilească cota de proprietate ce li se cuvine asupra imobilului,
-să se dispună intabularea în CF a dreptului său de proprietate.
Cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C., art. 119 C., art. 28 din D. Lege nr. 115 din 1938, art. 650 din Cciv.
În dovedirea celor afirmate, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, cercetare locală, expertize, martori, orice altă probă a cărei necesitate va reieși din dezbateri.
Prin nota de ședință de la data de 19.11.2012, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamantă a numitei S. M. pentru a se consta că a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului, împreună cu aceasta.
Reclamantul a formulat la data de 08.03.2013 întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat anularea acesteia ca netimbrată în principal și ca nelegală în subsidiar.
În motivare, reclamantul a învederat în esență că a înțeles să opună pârâtei dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate despre care aceasta afirmă că ar face parte din masa succesorală.
Conform declarației autentificată cu nr. 886 la data de 15.05.2013 de către BNP S. G., pârâta reclamantă reconvențională G. V., a înțeles să renunțe la judecată în ce privește cererea reconvențională.
Conform încheierii de ședință de la data de 13.09.2013 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Stâmtu M..
A fost încuviințată pentru reclamant proba cu expertiza topografică având ca obiect:
-identificarea imobilului teren și construcții existente, situate în comuna Dumbrăvița, .(fost nr. 53), jud. B., înscris în CF nr._ a loc. Dumbrăvița, sub nr.top 239, curți și construcții în suprafață de 352,8 mp și nr. top 240 grădină în suprafață de 2311 mp
-stabilirea suprafeței rezultate din măsurători în vederea intabulării în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului în speță, cu solicitarea
S-a luat act de renunțarea de către părți la administrarea probei testimonială cu doi dintre martorii încuviințați, au fost însă audiați martorii C. V. propusă de pârâtă și D. G., propus de reclamant ( filele 67-66) și a fost administrată proba cu interogatoriul părților ( fiele 62-65).
La data de 22.01.2014 a fost depsu raportul de expertiză întocmit de expert L. M. B., înregistrat cu nr._.
Obiecțiunile formulate de părți cu privire la raportul de expertiză, au fost respinse conform încheierii de ședință de la termenul din data de 09.05.2014.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele :
Așa cum rezultă din cuprinsul extrasului actualizat al CF nr._ Dumbrăvița, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 4052 pârâta G. V. figurează înscrisă în calitate de proprietar asupra imobilului cu nr. top 239,240 teren în suprafață de 2664 mp, cad C1 top 239, casă de lemn cu 1 odaie, nr. 53,cu o cotă de 5/60 din dreptul de proprietate asupra imobilului, dobândirea dreptului fiind realizată de către pârâtă succesiune.
În ce îl privește pe reclamantul S. N. aceasta figurează de asemenea în CF nr._ Dumbrăvița, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 4052 înscris în calitate de proprietar asupra imobilului cu nr. top 239,240 teren în suprafață de 2664 mp, cad C1 top 239, casă de lemn cu 1 odaie, nr. 53,cu o cotă de 5/60 din dreptul de proprietate asupra imobilului, dobândirea dreptului fiind realizată de către pârâtă succesiune.
Celelalte conte din dreptul de proprietate asupra imobilului, de câte 50/60 sunt înscrise în favoarea numiților M. I., M. A., M. R., A. P., M. Elisafta, în prezent decedați, conform certificatelor depuse de către reclamant la dosarul cauzei filele 18, 21, 22, 23.
A afirmat reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată că stăpânește imobilul identificat asupra căruia exercită un drept de folosință și că ar fi astfel îndreptățit să dobândească în temeiul art. 1837 Cciv( prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea (…)sub condițiile determinate de această lege) dreptul de proprietate cu privire la suprafața stăpânită.
D. fiind însă faptul că momentul începerii posesiei nu este indicat de către reclamant și că din cuprinsul depoziției martorului C. V. a rezultata că reclamantul a stăpânit imobilul ulterior decesului mamei sale, în anul 1986, instanța este chemată să analizeze legea aplicabilă situației juridice afirmată de parte. În acest sens, vor fi avute în vedere prevederile DECIZIEI NR. 86 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă instanța supremă, cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cazul acțiunilor care au ca obiect constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate în teritoriile în care s-au aplicat prevederile Decretului Lege nr. 115 din 1938, pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, în materia prescripțiilor achizitive împlinite după . Legii cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7 din 1996, decizie obligatorie conform art. 330 ind. 7 C., alin. 4, potrivit căruia dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
S-a reținut astfel în motivarea deciziei menționate că pentru posesia imobilelor situate în regimul de carte funciară, începute sub imperiul Decretului Lege nr. 115 din 1938, acțiunea în constatarea dreptului de uzucapiune este reglementată de prevederile acestui decret chiar și după . Legii nr. 7 din 1996.
Față de prevederile obligatorii ale Deciziei enunțate, instanța constată acțiunea reclamantului ca neîntemeiată drept pentru care o va respinge.
Se reține astfel că aplicabile prezentei cauze sunt dispozițiile Decretului lege nr. 115 din 1938, posesia afirmată de reclamant demarând sub imperiul acestui act normativ, fapt ce rezultă atât din afirmațiile acestuia cât și din depoziția martorilor audiați în cauză și răspunsul la interogatoriul administrat reclamantului la cererea pârâtei.
Or, potrivit art. 28 al. 1 din decretul – Lege nr. 115 / 1938: cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
Pe cale de consecință, instanța constată că în cauză, nici condițiile uzucapiunii regelementate de dispozițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115 din 1938 nu sunt îndeplinite, dat fiind faptul că unul din proprietarii tabulari, în speță pârâta, este în viață.
Referitor la cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge, reținând că nu au fost depuse nici un fel de dovezi în sprijinul cererii formulate.
Față de omisiunea reclamantului de a achita în întregime onorariul cuvenit expertului, instanța va dispune obligarea acestuia la plata în contul expertului L. M. B. a sumei de 2500 lei reprezentând diferență onorariu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul S. N. domiciliat în Dumbrăvița, sat Dumbrăvița, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta G. V. domiciliată în Dumbrăvița, sat Dumbrăvița, ., jud. B..
Obligă reclamantul la plata în contul expertului L. M. B. a sumei de 2500 lei reprezentând diferență onorariu.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei G. V. de obligare a reclamantului de plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 03.06.2014
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. L. M. T.
M.L. 15 Iulie 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1621/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 07/2014. Judecătoria... → |
|---|
