Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1180/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1180/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1180/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1180
Ședința publică din data de 06.02. 2015
PREȘEDINTE I. V. Judecător
GREFIER S. C.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 15.01.2015 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2015 și pentru data de 06.02.2015 .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2014 sub nr._ reclamantul Ș. P., în contradictoriu cu pârâții Ș. M. și Ș. M. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 de BNP M. I., încheiat între defuncta Ș. P. și cei doi pârâți și pe cale de consecință să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâților asupra cotei de 20/32 din imobilul situat în B., ..11, ., jud. B., înscris în CF nr._-C1-U6 B., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 de BNP M. I., defuncta a înstrăinat pârâților cota de 20/32 din nuda proprietate asupra imobilului anterior menționat. După decesul vânzătoarei (15.09.2002) reclamantul s-a mutat în B. și a aflat că aceasta (mama reclamantului) nu avea discernământul faptelor și actelor sale și ca atare a lipsit consimțământul acesteia la încheierea contractului, despre a cărui încheiere reclamantul a aflat doar în anul 2008 când a avut și convingerea că cei doi pârâți nu s-au ocupat deloc de întreținerea defunctei, singurul lor scop fiind acela de a o determina să încheie contractul de întreținere.
În drept au fost invocate disp. art. 1204, 1205, 1247, 1249 alin 1 și art. 1254 NCC.
Cererea a fost timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 428,54 lei conform art. 3 alin 1 lit. c din OUG nr.80/2013.
Pârâții au formulat întâmpinare (f. 28,29) prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului material la acțiune iar pe fond au solicitat respingerea cererii ,cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat în cuprinsul întâmpinării că sancțiunea prevăzută de NCC pentru lipsa discernământului la încheierea contractului, este nulitatea relativă, regimul juridic al nulității fiind aproape identic cu cel prevăzut de vechiul Cod Civil, aplicabil în speță, raportat la data încheierii contractului. În aceste condiții, nulitatea nu poate fi invocată decât de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului, în speță Ș. P., în prezent decedată, în termenul de prescripție de 3 ani, iar nu după 6 ani de la data la care reclamantul susține că a aflat despre încheierea contractului de întreținere.
Pârâții mai arată că, pe fond, acțiunea este vădit neîntemeiată. Contractul de întreținere a fost încheiat la dorința și insistențele defunctei Ș. P. ( mama reclamantului și a pârâtului Ș. M.) după discuții prealabile ale acesteia din urmă cu toți cei trei fii. Cum reclamantul, invocând lipsa de timp, și-a manifestat clar poziția în sensul imposibilității de a se ocupa de îngrijirea mamei sale.
S-a mai arătat că reclamantul nu a depus nici un înscris prin care să probeze lipsa de discernământ a defunctei, respectiv un act medical care să ateste vreo afecțiune mintală, în aceste condiții proba cu martori și cu expertiza medico-legală fiind inadmisibile.
În drept au fost invocate disp. art. 201, 205-208 NCPC.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat (f.28-40) reclamantul arată că înțelege să invoce ca temei de drept și dispozițiile vechiului Cod civil, respectiv disp. art. 948 alin 2 și disp. art.953, precizând că sancțiunea pentru lipsa discernământului la încheierea contractului este nulitatea absolută având în vedere că din cauza lipsei discernământului defuncta s-a aflat într-o eroare asupra naturii actului juridic încheiat,dându-și de fapt un consimțământ nevalabil,din eroare.
Referitor la excepțiile invocate, reclamantul a solicitat respingerea acestora arătând că nulitatea absolută poate fi invocată oricând și de oricine are interes.
Excepțiile invocate prin întâmpinare au fost puse în discuție la termenul din data de 06.11.2014, instanța dispunând respingerea acestora pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, s-a luat interogatoriul reclamantului,răspunsurile fiind depuse la filele 98,99, au fost audiați martorii T. E. și N. M., propuși de reclamant (declarații f. 100-101) .
Instanța respins cererea reclamantului privind administrarea probei cu expertiza medico-legală solicitată de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul S. P. și pârâtul S. M. sunt frați iar pârâta S. M. este soția pârâtului S. M..
Reclamantul și pârâtul sunt fii defunctei S. P., decedată la data de 15.09.2002.
La data de 24.04.2001 pârâții au încheiat cu S. P. contractul de vânzare - cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 la BNP M. I., având ca obiect nuda proprietate asupra cotei indivize a lui S. P. de 40/64.
Potrivit art 1174 Cod.civil de la 1864, în vigoare la data încheierii contractului, înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute cu propriile simțuri în timp ce celelalte mențiuni fac dovada până la proba contrară, cum este, de exemplu, valabilitatea consimțământului exprimat de părți .
Potrivit art 948 C.civ., aplicabil în cauză conform art. 6 alin. 2 din Noul Cod .civil, condițiile esențiale ale actului civil sunt: capacitatea de a contracta, consimțămâantul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Pentru a fi valabil consimțământul trebuie să întrunească următoarele condiții: să provină de la o persoana cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Conform art. 953 C.civ. “ consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare,smuls prin violență sau surprins prin dol “.
Literatura juridică face distincție între valabilitatea consimțământului pentru lipsa discernământului și, respectiv, alterarea consimțământului prin viciile de consimțământ, în sensul că deși în primul caz, neîndeplinirea condiției de valabilitate echivalează cu lipsa caracterului conștient al actului juridic, în sensul că subiectul de drept nu are puterea de a aprecia efectele juridice pe care le are manifestarea sa de voință, în cel de-al doilea caz, consimțământul există, dar este alterat de eroare sau dol, așadar în conținutul său intelectual, ori de violență sau leziune, așadar în caracterul său liber. Prin urmare, în ipoteza viciilor de consimțământ intervine totdeauna un element exterior care alterează caracterul conștient sau liber al consimțământului, nefiind vorba despre puterea interioară a subiectului de drept de a aprecia efectele manifestării sale de voință. Prin urmare, absența discernământului, deși este, indubitabil, analizată drept o condiție de valabilitate a consimțământului, este apreciată de literatură și practică, și ca o absență a consimțământului, se înțelege valid, datorită imposibilității, independent de factorii externi, în care se află subiectul de drept în cauză, în a aprecia consecințele manifestării sale de voință.
În ipoteza în care lipsa consimțământului se datorează lipsei discernământului, sancțiunea este nulitatea relativă, pentru că regula încălcată ocrotește interesul personal al celui lipsit de discernământ.
Sancțiunea care intervine atât pentru lipsa discernământului cât și pentru alterarea acestuia de către un viciu, este nulitatea relativă iar nu nulitatea absolută cum greșit afirmă reclamantul.
Reclamantul susține că din cauza lipsei discernământului defuncta s-a aflat într-o eroare asupra naturii actului juridic încheiat, dându-și de fapt un consimțământ nevalabil la încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu clauza de întreținere, din eroare.
Așadar, deși inițial susține că discernământul nu a existat, afirmă mai apoi că discernământul a existat însă nu a fost valabil exprimat din cauza stării de sănătate.
Dincolo de faptul că reclamantul nu a prezentat măcar un act medical din care să rezulte dacă defuncta a suferit sau nu de afecțiuni psihice, instanța reține că niciuna din probele administrate în cauză nu conduce la concluzia că la încheierea contractului consimțământul defunctei ar fi lipsit sau că nu a fost valabil exprimat.
Astfel, din declarația martorei T. E., care afirmă că în discuțiile cu defuncta a observat că, uneori, aceasta din urmă “devia de la subiect “ însă nu i-a făcut niciodată impresia că este o persoană irațională și nici nu au cunoscut ca defuncta să sufere de boli psihice .
La fel ca și martora T. E., martora N. M. a relatat că din cauza accidentului vascular pe care l-a suferit defuncta a fost imobilizată la pat. Această din urmă martoră mai declară că știe de la o altă vecină(decedată), căreia defuncta i-ar fi relatat despre încheierea contractului de întreținere, că defuncta ar fi arfimat că “ ar fi fost vrăjită de M. “ și până la urmă a încheiat actul. În ipoteza în care cele relatate sunt reale (existând rezerva că martora relatează fapte percepute indirect, aflate de la o altă persoane care oricum a decedat), denotă că discernământul defunctei a existat din moment ce s-a lăsat convinsă să încheie actul contestat în cauză.
De altfel, așa cum rezultă și din răspunsurile reclamantului la interogatoriu (la întrebările nr.10,11) precum și din împrejurarea că nu a putut furniza actele medicale în vederea efectuării expertizei medico-legale solicitate, efectuând unele demersuri pentru obținerea informațiilor despre motivele internării în spital a defunctei doar după introducerea prezentei cereri, rezultă că afirmațiile acestuia în sensul că defuncta nu avea discernământ sunt simple presupuneri, bazate pe faptul că uneori aceasta avea „ scăpări de memorie „ și a suferit un accident vascular.
Pentru considerentele expuse instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În temeiul disp. art. 453 alin 1 NCPC, reținând culpa procesuală a reclamantului, instanța urmează să îl oblige la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâți, reprezentând onorariu avocațial .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul Ș. P., având CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat U. M. E., în B., ..61,., ., în contradictoriu cu pârâții Ș. M., având CNP_ și Ș. M., având CNP_, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. Ș., în B., ..66,jud. B..
Obligă reclamantul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâți, reprezentând onorariu avocațial .
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V.16.04.2015, ex. 5
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1970/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 1183/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
