Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1194/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1194/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1194/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1194
Ședința publică din data de 6.02.2015
Instanța compusă din:
Președinte – M. S. – judecător
Grefier - M. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „ordonanță președințială” formulata de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâta O. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul asistat de avocat B. V. și pârâta asistată de avocat M. M. C., ambii cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 2.02.2015 pârâta, prin avocat M. M. C. a depus la dosar, prin serviciul registratură, notă de ședință cu înscrisuri anexă.
Instanța, procedând la verificarea competenței sale în baza art.131 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, reține că este legal investită, fiind competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei acțiuni.
Totodată procedând la legitimarea părților, instanța reține numele corect al pârâtei ca fiind O. E., și nu Orasanu E. astfel cum a fost indicat în acțiunea introductivă, sens în care urmează a dispune rectificarea numelui pârâtei în sistemul informativ Ecris.
La interpelarea instanței, reclamantul arată că a părăsit imobilul în anul 2011, în momentul în care i-a fost blocată . schimbarea yalei.
Pârâta O. E. arată că reclamantul a părăsit de bună voie imobilul în anul 2010.
Avocat M. M. C., pentru pârâtă depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat instanța pune în discuție probatoriul.
Avocat B. V., pentru reclamant având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu martori pentru a dovedi faptul că partea nu a părăsit imobilul de bună voie, ci i-a fost interzis accesul prin schimbarea yalei.
Având cuvântul, avocat M. M. C., pentru pârâtă, învederează că a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri din care rezultă faptul că reclamantul nu justifică aparența unui drept și nici urgența. Față de probele solicitate de reclamant arată că nu se opune încuviințării acestora. În contraprobă a solicitat prin nota de ședință depusă la dosar încuviințarea probei testimoniale cu martorul C. I. domiciliat în B., ..8, . a probei cu interogatoriul reclamantului referitor la data părăsirii imobilul însă, față de recunoașterea reclamantului în fața instanței apreciază că proba cu interogatoriul nu mai are relevanță.
În baza art.255-258 Cod procedură civilă cu raportare la disp.art.260 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei. Totodată reține susținerile părților de la acest termen de judecată și respinge ca neutilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată și interogatoriul față de susținerile verbale de la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, deschide dezbaterile și, în baza art.392 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra fondului cauzei în condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă.
Reclamantul, prin avocat, având cuvântul pe fond solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei de a permite accesul reclamantului în imobil având în vedere calitatea acestuia de coproprietar. Potrivit Codului civil, la art.631 și art.645, se vorbește despre drepturile fiecărui coproprietar în a folosi bunul obiect al coproprietății, de a se bucura de acesta și de atributele dreptului de proprietate. Ca urmare, consideră că este firesc ca cei doi proprietari să folosească în mod echitabil acest bun și nu doar o parte iar cealaltă parte să stea pe străzi, mai ales acum în condiții de iarnă. Mai mult, potrivit susținerilor pârâtei, reclamantul ar fi părăsit în mod voluntar imobilul, o astfel de părăsire nu justifică interdicția de a pătrunde la acest moment în coproprietatea sa. Prin sentința pronunțată în dosarul nr._/197/2010* imobilul a fost atribuit pârâtei și s-a stabilit valoarea imobilului la suma de 400.000 lei, însă această sentință este supusă apelului și recursului ce poate fi schimbată în căile de atac, astfel că nu se poate vorbi în prezent de un drept exclusiv de proprietate sau un drept de creanță. Cu cheltuieli de judecată, depune la dosar dovada.
Având cuvântul pe fond, pârâta, prin avocat, solicită respingerea cererii de ordonanță președințială nefiind îndeplinite cerințele de admisibilitate ale acesteia care este reglementată strict ca o procedură specială prin art.996 NCPC. Totodată arată că a detaliat prin nota de ședință depusă la dosar motivele pentru care dovedește că nu este îndeplinită în primul rând urgența, întrucât reclamantul a părăsit imobilul în anul 2010. Totodată arată că în favoarea acestuia nu mai există nici aparența de drept întrucât prin sentința civilă nr._/16.12.2014 a Judecătoriei B. imobilul a fost atribuit pârâtei, urmând ca în momentul în care sentința va rămâne irevocabilă reclamantul să primească o eventuală sultă în dosarul în care s-au stabilit cotele. Apreciază că prezenta acțiune este formulată în mod șicanatoriu iar reintegrarea este imposibilă și imorală în condițiile în care părțile au avut o relație de concubinaj până în anul 2010, când s-au despărțit iar a dispune în anul 2015 reintegrarea în imobil a unui fost concubin, ar constitui o măsură imorală. Cu cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului și luând concluziile astfel formulate, instanța reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la data de 20.01.2015 sub nr._, reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâta O. E. a solicitat instanței să dispună reintegrarea reclamantului în imobilul situat în mun. B., . nr. 22, înscris în CF nr._ B., nr. top._/7/2/1/2/1/1 locuința S+P+M, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/197/2010* al Judecătoriei B. având ca obiect partaj judiciar, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamantul a edificat un imobil pe terenul proprietatea pârâtei, că după finalizarea lucrării și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, pârâta a inițiat tot felul de acțiuni civile și penale împotriva lui și a reușit să-i radieze dreptul de proprietate și a introdus acțiunea de partaj ce formează obiectul dosarului nr._/197/ 2010* al Judecătoriei B. în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/16.12.2014. S-a arătat că în anul 2010 reclamantul a primit-o în locuința sa pe pârâtă și fiul acesteia iar după aproximativ un an, aceștia au schimbat yalele la ușa de la intrare și nu i-au mai permis accesul. Reclamantul a arătat că în scurt timp nu va mai avea unde să locuiască și nici nu mai poate abuza de bunăvoința prietenilor la care a locuit perioade scurte de timp.
În drept, art. 996, 998, 999 N.C.proc.civ., art. 555, 634-636, 639 și urm. N.C.civ.
Au fost anexate: extras dispozitiv (f. 7), convenție (f. 8).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Pârâta a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea cererii formulate arătând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, arătând că reclamantul a părăsit de bună voie imobilul în anul 2010 și că acesta are asupra imobilului în litigiu doar un drept de creanță ce reprezintă sulta stabilită în dosarul nr._/197/2010* al Judecătoriei B. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 996 alin.1 N.C.proc.civ. „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ca urmare pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: urgența măsurii, vremelnicia acesteia precum și neprejudecarea fondului.
În cauză, reclamantul a solicitat instanței să dispună reintegrarea sa în imobilul folosit de către pârâtă și situat în mun. B., . nr. 22, înscris în CF nr._ B., nr. top._/7/2/1/2/1/1 locuința S+P+M până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/197/2010* al Judecătoriei B., arătând că în scurt timp nu va mai deține o locuință.
Din susținerile verbale ale părților de la acest termen de judecată, rezultă că reclamantul pretinde că nu mai folosește imobilul în litigiu din anul 2010 iar pârâta pretinde că această folosință a încetat în anul 2011.
În ambele ipoteze, se constată că cererea de ordonanță președințială a fost formulată după trecerea a mai mult de 4 ani de la data la care reclamantul a încetat folosința imobilului. Or, față de trecerea timpului, instanța constată că motivul pentru care a încetat această folosință nu mai are nicio importanță și că nu se poate vorbi despre păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau de prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, dacă reclamantul nu ar fi reintegrat în imobilul în litigiu, pentru a se reține caracterul urgent al cererii.
În plus, se reține că prin sentința civilă nr._/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010* s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului în litigiu prin atribuirea acestuia în întregime către pârâtă și cu obligarea acesteia la plata către reclamant a unei sulte egalizatoare în cuantum de 226.160,85 lei. În această situație se constată că reclamantul nu se mai bucură de o aparență de drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, ci se bucură doar de un drept de creanță.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, instanța va respinge cererea formulată.
În baza art. 453 NCpc, reclamantul aflat în culpă procesuală va fi obligat la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanța președințială formulată de reclamantul R. I., CNP_, cu domiciliul ales în mun. B., .. B. nr. 112 la av. Banica V., în contradictoriu cu pârâta O. E., CNP_, domiciliată în mun. B., .. 22, jud. B..
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronuntata in sedinta publica astazi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. M. C.
M.S. 09 Februarie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1152/2015. Judecătoria... | Reziliere contract. Sentința nr. 2041/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
