Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2896/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2896/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 31665/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2896
Ședința publică din data de 18.03.2015
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 11.02.2015, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18.02.2015, 25.02.2015, 04.03.2015, 11.03.2015 respectiv 18.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr._, astfel cum a fost precizată, de reclamantul ORAȘUL P. prin primar în contradictoriu cu pârâții T. V. și T. G. a solicitat
- constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr._/16 11 2007, încheiat între părți;
- să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată .
În motivarea acțiunii, în esență, reclamantul a arătat că între părți s-a încheiat contractul de concesiune menționat în baza art. 2 din HCL nr. 100/2007 P., potrivit căruia consiliul local a aprobat concesionarea directă către reclamantul T. V. a suprafeței de teren de 200 m.p. din . în zona Clăbucet. Prin sentința civilă nr. 269/CA/9 04 2008 a Tribunalului B. s-a dispus anularea HCL nr. 100/2007, la cererea Prefectului Județului B., hotărâre prin care s-a reținut că bunurile care aparțin domeniului privat al localității pot fi concesionate numai prin licitație publică conform art. 123 al.1 și 2 din Legea nr. 215/2001.
Reclamantul a concluzionat că la încheierea contractului de concesiune au fost încălcate dispoziții de ordine publică referitoare la atribuirea contractelor de concesiune prin licitație publică.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 36 și 123 al.1 și 2 din Legea nr. 215/2001.
Pârâții au depus notă scrisă cu caracter de întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii considerând că la aproximativ 4 ani, hotărârea judecătorească invocată de reclamant nu mai poate fi pusă în aplicare.
Pe cale de excepție, pârâții au invocat lipsa interesului reclamantului în promovarea acțiunii, motivată prin aceea că acesta în desființarea contractului se prevalează de propria culpă.
Pârâții au mai susținut că reclamantul a promovat acțiunea cu nesocotirea existenței Deciziei civile nr. 115/R/17 02 2009 a Curții de Apel B. prin care contrcatul de concesiune a fost menținut.
Reclamantul a depus note scrise prin care, în esență, a solicitat respingerea excepției lipsei de interes a reclamantului deoarece acest interes este născut și actual, iar decizia civilă nr. 115/R/2009 a Curții de Apel B. nu are putere de lucru judecat în speță.
Totodată, reclamantul prin această notă și-a completat acțiunea în sensul că solicită constatarea nulității contractului și ca urmare a operării principiului de drept conform căruia „rezolute jure dantis, rezolvitur jus accipientis”, precum și a celui potrivit căruia „accesorium sequitur principale” .
Reclamantul a invocat și cauza ilicită a contractului, deoarece încălcarea normelor de ordine publică și fraudarea legii s-a făcut cu complicitatea pârâtului T. V., care a participat la ședința de consiliu local în care s-a deliberat asupra concesiunii .
La termenul de judecată din data de 19 03 2014, pârâții au precizat că relativ la decizia menționată înțeleg să invoce ca și apărare puterea de lucru judecată și nu excepția autorității de lucru judecată.
Instanța a pus în discuție excepția lipsei de interes invocat de pârâți, iar după luarea concluziilor părților prezente consemnate în încheierea de ședință din data de 19 03 2014, a unit excepția cu fondul.
În probațiune ambele părți au administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin art. 2 din HCL P. nr. 100/14 06 2007 s-a aprobat concesionarea directă către pârâtul T. V. a suprafeței de teren de 200 m.p. din . Clăbucet.
La data de 16 11 2007, a fost înregistrat la Primăria Orașului P. cu nr._ contractul de concesiune încheiat între reclamant, în calitatea de concedent și pârâții T. V. și T. G.,în calitate de concesionari, în baza HCL nr. 100/14 06 2007, HCL nr. 159/25 10 2007 și HCL nr. 10/1995.
Conform contractului menționat, obiectul concesiunii l-a constituit terenul în suprafață de 2000 m.p. situat în P., zona Clăbucet, . nr. cadastral 237/1/1/1/1/1/1/1/1/1/2, înscris în CFN nr. 332, în vederea extinderii obiectiv economic, pentru o durată de 49 de ani. Prețul concesiunii a fost stabilit conform HCL nr. 10/1995 la echivalentul a 8000 de dolari americani, urmând ca redevența să curgă anual, iar plata să se realizeze prin ordin de plată în contul reclamantului.
Ulterior încheierii contractului, prin sentința civilă nr. 269/CA/9 04 2008 a Tribunalului B. a fost anulată HCL P. nr. 100/14 06 2007.
Această sentință civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare, se bucură de putere de lucru judecat, care se caracterizează prin obligativitate față de părțile din hotărâre. Referitor la părțile dintr-o hotărâre judecătorească se reține că nu are un înțeles strict constând în a avea aceeași calitate și prezență fizică, ci înțelesul este cel din punct de vedere juridic. Astfel încât, în această noțiune de parte se includ și persoane care nu au figurat personal la judecată însă efectul obligativității operează și față de ele. Într-o astfel de situație sunt dobânditorii cu titlu particular, caz în care se află și pârâții din speță, în calitatea lor de succesori cu titlu particular, prin prisma actului administrativ –HCL nr. 100/14 06 2007- al autorului lor, reclamantul în cauză, act anterior având ca obiect același drept de concesiune, care a făcut obiect al contractului de concesiune nr._/16 11 2007.
Așadar,se constată că prin această hotărâre judecătorească, menționată anterior, cu efectele obligativității și față de părțile în cauză ( mai exact și față de pârâți) s-a stabilit cu putere de lucru judecat că HCL P. nr. 100/14 06 2007 că a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv ale art. 123 al.2 din Legea nr. 215/2011, care dispun ca bunurile ce aparțin domeniului public privat de interes local, în caz de concesionare să se facă prin licitație publică organizată în condițiile legii, or prin hotărârea menționată s-a aprobat concesionarea directă, fără licitație publică a terenului. Astfel, prin sentința amintită, s-a mai constat că HCL P. nr. 100/14 06 2007 a fost adoptată cu încălcarea competențelor legale, iar în ceea ce privește aprobarea concesionării directe către pârâtul T. V. nici nu s-a aflat pe ordinea de zi a ședinței de consiliu local, iar suplimentarea ordinii de zi se putea efectua numai cu respectarea prevederilor art. 43 al.1 din Legea nr.215/2001, respectiv pentru probleme urgente care nu pot fi amânate până la următoarea ședință. Totodată, prin hotărârea judecătorească s-a constat potrivit procesului - verbal de ședință a consiliului local - pct. 7, că pârâtul T. V. a participat la deliberarea asupra concesionării terenului către sine, în calitate de consilier local, contrar dispozițiilor art. 46 al.1 din Legea nr. 215/2001, care prevăd că nu pot lua parte la o astfel de deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierii locali, care, fie personal, fie prin soț, soție, afin sau rude de până la gradul al patrulea inclusiv,au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor Consiliului Local, astfel încât în conformitate cu art. 46 al 2 din Legea nr. 215/2001 s-a stabilit că hotărârea cu privire la art. 2 din HCL nr. 100/14 06_ este nulă de drept.
Ca urmare a sentinței civile nr. 269/CA/9 04 2008 a Tribunalului B., reclamantul a promovat prezenta acțiune prin care se solicită anularea contractului de concesiune încheiat cu pârâții în baza HCL nr. 100/14 06 2007.
Acțiunea este întemeiată și va fi admisă.
În acest sens se reține că incident în cauză este principiul potrivit căruia quod nullum est,nullum producit efectum, respectiv ceea ce este nul nu produce nici un efect juridic, principiu care se manifestă printr-un alt principiu consacrat și anume acela al principiului legalității, respectiv cel al retroactivității nulității, în sensul că restabilirea legalității încălcate la încheierea actului juridic impune înlăturarea efectelor produse în temeiul actului nelegal. De asemenea acest principiu este în consonanță cu un altul, respectiv „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”potrivit căruia anularea actului juridic primar atrage și anularea actului juridic subsecvent, datorită legăturii lor juridice,fiind totodată consecința unei alte reguli de drept „nemo dat quod non habet”, în sensul că dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul transmițătorului din actul juridic subsecvent, înseamnă că a transmis un drept pe care nu îl avea și astfel nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acelui drept.
O asemenea situație se regăsește și în speță, respectiv anularea actului administrativ constând în HCL nr.100/2007, conduce la anularea și a actului juridic care s-a întemeiat pe acest act administrativ. Prin urmare, cum HCL nr.100/2007 a fost anulată ca fiind adoptată cu încălcarea competențelor legale este evident că nu se putea transmite dreptul de folosință prin concesiune directă în mod valabil către pârâtul T. V. prin contractul de concesiune încheiat ulterior, nr._ /16 11 2007.Todată, nici excepția bunei credințe nu poate opera în speță în favoarea concesionarilor, în condițiile în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâtul T. V., fiind consilier local a participat la ședința consiliului local la deliberarea asupra concesionării în favoarea sa, ceea ce a și atras nulitatea de drept a actului administrativ .
Relativ la sentința civilă nr. 269/CA/9 04 2008 a Tribunalului B., pârâții au considerat că aceasta nu mai putea fi pusă în executare deoarece și-a pierdut caracterul de titlu executoriu și în acest fel reclamantul nu justifică interes în promovarea acțiunii.
Susținerea este neîntemeiată și excepția va fi respinsă, deoarece prin sentința civilă nr. 269/CA/9 04 2008 a Tribunalului B. nu s-au stabilit obligații de natură să se constituie în titlu susceptibil de executare silită, având în vedere că prin această hotărâre se statuează nulitatea unui act administrativ. Așa încât, prin natura ei nefiind susceptibilă de executare silită, anularea produce efecte directe în temeiul hotărârii prin care se stabilește o modificare în ordinea juridică a raporturilor administrative și în consecință cererea de a se constat nulitatea absolută a actului juridic subsecvent actului administrativ anulat și în temeiul căruia s-a încheiat contractul de concesiune este justificat, îndeplinind cerințele de a fi născut și actual.
De asemenea, apărările pârâților relativ la neparticiparea pârâtului la ședința de consiliu local și la condițiile în care a fost adoptată HCL P. nr.100/2007, instanța constată că sunt neîntemeiate, ținând seama de aceea că astfel cum s-a reținut anterior nu numai că sentința civilă nr. 269/CA/9 04 2008 a Tribunalului B. are efect de obligativitate față de pârâți, dar din punct de vedere probator se constituie întru-un înscris autentic, înscris care nu a fost contestat.
Pârâții au mai făcut referire la aceea că și în cazul în care s-ar reține că față de ei operează efectele sentința civilă nr. 269/CA/9 04 2008 a Tribunalului B. prin care s-a anulat HCL nr. 100/2007, contractul de concesiune își menține valabilitatea deoarece celelalte HCL- uri menționate în act nu au fost anulate. Afirmația este nefondată deoarece HCL nr. 156 /25 10 2007 dreptul de concesiune asupra terenului din contractul de concesiune, iar HCL nr. 10/1995 privește modalitatea de stabilire a prețului în caz de concesiune, în mod generic și nicidecum cu referire la contractul din speță. În ceea ce privește HCL nr. 126/25 05 2006, anterioară HCL nr. 100/2007, instanța constată că nu are legătură cu acțiunea de față și înscrisul va fi înlăturat din materialul probator, deoarece nu a fost înscris în contract ca și cauză a încheierii contractului atacat, prin urmare excede obiectul analizei din cauză.
Pe de altă parte, văzând și art. 123 din Legea nr. 215/2001( în forma în vigoare la data încheierii contractului dedus judecății) se constată că în speță sancțiunea nulității absolute operează față de contractul de concesiune nr._/2007, încheiat cu pârâții, chiar și situația în care nu ar opera principiile de drept mai sus expuse, dat fiind că la încheierea valabilă a unui contract de natura celui în litigiu și având ca obiect un teren ce constituie bun aparținând domeniului privat de interes local nu au fost îndeplinite cerințele legale cumulative cu caracter imperativ constând în existența unei hotărâri a consiliului local cu privire concesionarea bunului, care să fie urmată de organizarea în condițiile legii a licitației publice în acest sens, ținând seama și de aceea că nu s-a pus în discuție situația de excepție reglementată de art. 123 al.3 din Legea nr. 213/1998, care la rândul ei ar fi presupus o altă procedură specială de îndeplinit.
Pârâții au mai afirmat că în favoarea lor operează puterea de lucru a deciziei nr. 115/R/17 02 2009 a Curții de Apel B., susținere neîntemeiată. Față de considerentele deja expuse mai sus, instanța constată că prin hotărârea invocată de pârâți instanța de judecată a luat act de declarația de renunțare la judecată a reclamantei din acel dosar, având ca efect punerea părților din proces în situația anterioară acestuia, adică de a nu mai exista cererea de chemare în judecată, în condițiile în care anterior promovării acțiunii la care s-a renunțat, HCL P. nr. 100/2007 era anulată prin sentința civilă nr. 269/CA/9 04 2008 a Tribunalului B. (analizată mai sus).Astfel încât, pârâții au considerat neîntemeiat că prin deciziei nr. 115/R/17 02 2009 a Curții de Apel B. s-a stabilit valabilitatea contractului de concesiune deoarece nu a exista pronunțată o soluție de fond prin care cu putere de lucru judecată să se analizeze legalitatea contractului de concesiune în raport de condițiile în care a fost încheiat, implicit a cauzei ce a stat la baza acestuia, deoarece renunțarea la judecarea acțiunii a avut ca efect revenirea la situația anterioară acesteia, situație existentă și la data promovării acțiunii de față.
Pârâții în apărare au mai invocat îndeplinirea la zi a obligației de plată a redevenței anuale datorate în baza contractului de concesiune .
Instanța reține că îndeplinirea obligației de plată este irelevantă deoarece nu este de natură să acopere prin confirmare în acest fel sancțiunea nulității absolute ce operează în speță cu privire la contractul de concesiune dedus judecății, tocmai în considerare interesului general ocrotit în acest caz, deoarece în cazul unei nulități absolute acoperirea prin confirmare este inadmisibilă.
În considerarea celor expuse, instanța va constată nulitatea absolută a contractului de concesiune nr._/16 11 2007 și pe cale de consecință conform retroactivității efectelor nulității ca urmare a dispariției temeiului juridic al executării prestațiilor din contract va dispune și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de concesiune, respectiv va dispune conform cu dispozitivul.
Văzând și art. 274 C.pr.civ., fiind căzuți în pretenții, pârâții sunt în culpă procesuală și ca urmare vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant constituite din taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului .
Admite acțiunea civilă formulată, astfel cum a fost precizată, de reclamantul ORAȘUL P. prin primar, cu sediul în P., .. 127, în contradictoriu cu pârâții T. V. și T. G. cu domiciliul ales în B., str. .. 35 - la cabinet av. Tita N. G., și în consecință:
Constată nulitatea absolută a contractului de concesiune nr._/16 11 2007, încheiat între părți .
Dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de concesiune nr._/16 11 2007.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 3741,5 lei, cu titlu de cheltuielile de judecată.
Definitivă .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 03 2015
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. P.
RED./DACT.DIM 9 09 1015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2901/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2663/2015. Judecătoria... → |
|---|
