Contestaţie la executare. Sentința nr. 3861/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3861/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 3861/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR CIVIL NR._ /197 / 2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.3861
Ședința publică din 15.04. 2015
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER :D. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei privind pe contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., în contradictoriu cu intimații: C. L., C. C. D., C. M., C. D. I., I. L., L. T., M. G., M. L. M., M. L., M. S. L., N. R. D., O. R., P. A., S. D., T. E., V. L. O., S. D., B. I. L. și B. G. pentru contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședință la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 16.03.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 01.04.2015, 15.04.2015.
JUDECĂTORIA,
Deliberând asupra prezentei cauze, instanța reține următoarele:
Prin contestatia la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /28.10.2014 contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., în contradictoriu cu intimații: C. L., C. C. D., C. M., C. D. I., I. L., L. T., M. G., M. L. M., M. L., M. S. L., N. R. D., O. R., P. A., S. D., T. E., V. L. O., S. D., B. I. L. și B. G. a solicitat anularea somației mobiliare emisă la data de 21.10.2014, a încheierii din data de 21.10.2014 emise de executor în dosarul execuțional nr. 463/2014, anularea tuturor actelor de executare și a executării silite însăși .
S-a solicitat suspendarea executării silite.
În motivarea contestației la executare s-a arătat în esență, că prin somația mobiliara din 21.10.2014 emisa de B. Tereaca C. T. in dosar executional nr. 463/ 2014 contestatoarea a fost somată să achite în termen de o zi creditorilor P. A. s.a. suma de 422.271 lei reprezentând debit conform calculului emis de către debitoare - actualizarea cu indicele de inflație si dobânda legala începând cu data 11,03,2009 si a sumei de 12.144,28 lei cheltuieli de executare. ) . În cuprinsul somației se face vorbire despre faptul că plata urmează a se efectua potrivit OUG nr. 71/ 2009, însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la o suma la care D.G.R.F.P. B. sa fie obligata sa o plătească paraților sau cu privire la vreun procent aplicabil salariului de baza al fiecăruia dintre aceștia, astfel că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. In lipsa unui act legislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care sa fie stabilit cuantumul sau procentul celor doua sporuri nici instanțele si cu atât mai mult nici executorii judecătorești nu au competenta de a determina întinderea acestor sporuri salariale întrucât s-ar substitui Administrației, ipoteza in care se încalcă principiul fundamental de drept al separației puterilor in stat, consacrat de art,1 alin.4 din Constituția României. S-a mai arătat că prin obligarea angajatorului la plata acestor drepturi fara ca in prealabil sa fi fost stabilite si acordate in mod expres prin act administrativ pentru fiecare funcționar public in parte, instanța se substituie angajatorului in ceea ce privește evaluarea performantelor profesionale ale funcționarilor publici. Au fost invocate dispozițiile Deciziei nr. 20/2009 pronunțata de înalta Curte de casație si Justiție in soluționarea unui recurs in interesul legii, prin care s-a stabilit ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr, 188/1999 privind statutul funcționarilor public, republicata, in lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătoreasca drepturile salariale constând în suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare. S-a mai arătat că instanța, cu caracter irevocabil a reținut ca reclamanților li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare de către instanțele judecătorești, insa titlul executoriu nu poate fi pus in executare in lipsa unei cuantificări de către legiuitor a celor doua suplimente. Desi este prevăzut in mod expres ca in compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de baza si sporul de vechime in munca, intra si suplimentul postului, precum si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea ca suplimentul prevăzut la lit.d din art. 31 se stabilește in raport de treapta de salarizare. Asa fiind, este evident ca stabilirea cuantumului celor doua suplimente a fost lăsata de legiuitor in seama Administrației a cărei activitate fundamentala este aceea a organizării legii si a executării in concret a legii, prin urmare este atributul exclusiv al Administrației pentru a executa in concret dispozițiile cuprinse in art. 31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o larga marja de apreciere, singurul criteriu avut in vedere de legiuitor, care obliga Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În motivarea contestației la executare s-a mai arătat că al doilea motiv constă în faptul că prin actele de executare instituția publica angajatoare a fost somata sa achite sumele In termen de o zi de la primirea somației. Cu privire la termenul de o zi stabilit de către executorul judecătoresc pentru plata sumelor solicitate s-a precizat că somația emisa de executorul judecătoresc este nelegală întrucât în mod greșit a stabilit ca termen de plata - o zi - potrivit art. 731 Cod procedura civila, fără a lua in considerare faptul ca executarea silita a unei instituții publice este guvernata de prevederi legale cu caracter special care deroga de la prevederile legale cu caracter special care deroga de la prevederile legale de drept comun și anume art. 2 din O.G. nr. 22/2002 cu modificările si completările ulterioare, care prevăd in mod expres modul si termenul de executare a titlurilor executorii obținute in contradictoriu cu o instituție publica, termen care intra in totala contradicție cu termenul invocat de executor in temeiul art. 731 Cod procedura civila. Astfel, potrivit actului normativ enunțat mai sus, executarea silita a unei instituții publice se poate face numai după trecerea unui termen de 6 luni de la data la care aceasta a fost somata de către organul de executare competent. F. de aceste dispozițiile legale s-a apreciat că executorul judecătoresc nu a luat in considerare termenul de gratie de 6 luni, in care instituția publica debitoare are posibilitatea efectuării demersurilor necesare ce se impun pentru a-si îndeplini obligația de plata, termen ce curge de la data la care s-a primit somația de plata, respectiv 21.10.2014, comunicată contestatoarei, la cererea creditorilor.
S-a mai arătat că, potrivit art. 3 din O.G, nr. 22/ 2002 în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Astfel, fata de dispozițiile speciale, mai sus menționate, în mod greșit, executorul judecătoresc a trecut la aplicarea dispozițiilor de drept comun când a emis somația mobiliara, motiv pentru care se impune anularea acesteia. Cu caracter subsidiar, s-a contestat cuantumul sumelor solicitate la plata prin actele de executare emise de biroul executorului judecătoresc, respectiv s-a contestat cuantumul sumelor cu titlu de debit pentru care a fost declanșata executare silita, s-a contestat modalitatea de actualizare a sumelor cu dobânda legala, cat si cuantumul sumelor stabilite cu titlu de cheltuieli de executare silita prin încheierea din 21.10.2014, dată de B. Tereaca C. T. in dosar execuțional nr. 463/2014.În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. NCPC și prevederile OG nr. 22/2002.
Contestația este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 7 din OG nr. 22/2002 .
Intimatii au formulat întampinare (fila 93-100) prin care au solicitat respingerea contestatiei la executare ca fiind neintemeiată. Cu privire la fond s-a arătat că intimații sunt creditori și dețin titluri executorii constând în sentințe judecătorești prin care contestatoarea a fost obligată irevocabil la plata suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, începând cu data de 16.11.2004 dar nu mai devreme de numirea în funcția publică . Întrucât debitoarea nu a dorit punerea în executare benevolă a titlului executoriu s-a apelat la executorul judecătoresc pentru recuperarea sumelor în temeiul OUG nr. 71/2009. S-a mai arătat că anterior sesizării executorului intimații creditori au formulat adresă către debitoare, la data de 21.04.2009 prin care au solicitat achitarea sumelor datorate, revenind cu aceeași solicitare în anul 2012 cu cererea nr._/22.02.2012 . Debitoarea a emis un înscris cu situația sumelor cuvenite pe anii 2004-2009, însă ulterior au refuzat acordarea acestor sume . S-a mai arătat că deși procentul nu este indicat în titlu, în încheierea de lămurire a dispozitivului instanța a reținut că angajatorul are pârghiile de a calcula aceste sume, hotărârile fiind în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale. Cu privire la actele de executare s-a arătat că somația a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, la fel și restul actelor de executare întrucât creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În probațiune, părțile au depus înscrisuri. S-a admis și administrat proba cu interogatoriul contestatoarei răspunsul fiind depus la fila 204-205-I . S-a comunicat copie de pe dosarul execuțional ( f 130-175-I).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 820/CA/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ s-a admis în parte acțiunea intimaților de față, iar fosta DGFP B. a fost obligată să le plătească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999,astfel cum apare indicat în dispozitivul sentinței civile ( f 18) .
Curtea de Apel B. a admis în parte recursul declarat de DGFP B. împotriva Sentinței civile nr. 820/CA/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ și prin Decizia civilă nr. 171/R/10.03.2009 a constatat prescrise pretențiile aferente perioadei 01.01._04, obligând DGFP B. să plătească fiecărui reclamant din dosarul de fond suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 16.11.2004, dar nu mai devreme de numirea în funcția publică.
Prin Încheierea dată în ședința camerei de consiliu din data de 23.07.2009, Tribunalul B. a respins cererea intimaților de față privind lămurirea dispozitivului sentinței amintite anterior, cerere prin care aceștia au solicitat ca instanța să cuprinsă în dispozitiv un procent de 25% pentru fiecare supliment. Instanța a reținut în soluția de respingere faptul că, cuantumul suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare acordate în temeiul art. 29 alin. 1 lit. c) și d) ( devenit art. 31) din Legea nr. 188/1999 rep. nu este prevăzut în niciun act normativ, astfel că nu poate fi acordat în acest procent, dar DGFP are toate elementele pentru a stabili în ce cuantum va acorda respectivele drepturi bănești, în funcție de gradul și treapta fiecăruia dintre funcționarii publici care dețin titlul executoriu a cărui lămurire s-a solicitat.
Intimații au încercat punerea în executare a hotărârilor judecătorești anterior arătate formulând cereri către contestatoare începând cu anul 2009, care reprezintă titluri executorii.
La data de 21.09.2012 pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat dosarul civil nr._/197/2012 în care intimații de față au solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, să se constate, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000, că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul pârâților de a achita sumele (actualizate cu indicele de inflație plus dobânda legală) aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, sume datorate începând cu data de 26.11.2004 și până la data de 16.12.2008(sau în funcție de data numirii și de cea a încetării raporturilor de serviciu); să fie obligați pârâții în conformitate cu prevederile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 să achite reclamanților, cu titlul de despăgubiri sume echivalente celor arătate la capătul 1, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, începând cu data de 26.11.2004 și până la data modificării situației de fapt și/sau de drept dar nu mai târziu de momentul intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice-31.12.2009; să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor pretinse prin capătul 2 din cerere; să fie completate, ca măsură de înlăturare a tratamentului discriminatoriu, a carnetelor de muncă ale reclamanților prin menționarea beneficiului suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25% din salariul de bază;
Prin Sentința civilă nr. 9904/13.06.2014, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu determinat de refuzul pârâtului MFP de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație plus dobânda legală aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și lit. d din L. nr. 188/1999, sume datorate pentru perioada 26.11._08 sau în funcție de data numirii și cea a încetării raporturilor de serviciu și a respins celelalte pretenții formulate de reclamanți. În motivarea sentinței a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 820/CA din 16.12.2008 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ , astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 171/R din 10.03.2009 a Curții de Apel B., DGFP B. a fost obligată să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 26.11.2004 dar nu mai devreme de data numirii în funcția publică, sume actualizate cu indicele de inflație precum și dobânda legală aferentă, calculată de la scadență și până la data plății efective. Temeiul juridic invocat de reclamanți a fost reprezentat de dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 care deși prevedeau cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, nu reglementau un cuantum al acestora iar pretenția părților de acordare a celor două suplimente, cuantificate în procent de 25% fiecare din salariul de bază a fost respinsă de către instanță. În consecință, reclamanților li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare dar fără cuantificarea acestora de către instanțe întrucât prin lege nu s-a reglementat acest aspect iar instanțele nu aveau competența să legifereze. În acest context, cererea reclamanților prin care au solicitat pârâtei DGFP B. executarea hotărârilor menționate, prin plata sumelor reprezentând cele două suplimente, cuantificate fiecare în procent de 25% din salariul de bază (f.21) a fost respinsă de către pârâtă conform adresei nr._ din 14.09.2009 emisă de MFP (f.28 din prezentul dosar ), motivat de faptul că instanța nu a dispus ca plata sumelor solicitate să fie realizată în procentul de 25% solicitat de reclamanți. Instanța a mai reținu că potrivit din răspunsul la interogatoriul luat pârâtei DGFP reiese că funcționarilor publici din cadrul DGFP B., individualizați în sentința civilă nr. 757/CA din 17.11.2008 a Tribunalului B. (dosar nr._ ) modificată conform deciziei civile nr. 43/R din 20.01.2009 a Curții de Apel B. și sentința civilă nr. 655/CA din 01.10.2008 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, modificată conform deciziei nr. 819/R din 09.12.2008 a Curții de Apel B. le-au fost achitate sumele corespunzătoare celor două suplimente, însă nu rezultă procentul în care au fost cuantificate, în momentul plății, suplimentele acordate funcționarilor publici din cadrul DGFP B. prin hotărârile precizate. Ca atare, s-a reținut că reclamanții au dovedit că au o situație identică cu cea a funcționarilor publici individualizați în sentința civilă nr. 757/CA din 17.11.2008 a Tribunalului B. (dosar nr._ ) modificată conform deciziei civile nr. 43/R din 20.01.2009 a Curții de Apel B. și sentința civilă nr. 655/CA din 01.10.2008 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, modificată conform deciziei nr. 819/R din 09.12.2008 a Curții de Apel B. (f.42-53), întrucât pârâta DGFP B. a fost obligată la plata sumelor corespunzătoare suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare dar fără cuantificarea acestora în procent de 25% din salariul de bază ori în vreun alt procent, atât față de reclamanți cât și față de funcționarii indicați. În ceea ce privește criteriul de discriminare aplicabil în cauză, instanța a avut în vedere că în speță nu a fost incidentă discriminarea directă bazată pe vreunul dintre criteriile expres enumerate de art. 2 din OG nr. 137/2000 ci discriminarea indirectă, bazată pe comportamentul activ al pârâților care refuză, față de reclamanți, achitarea unor sume pe care le-au plătit altor persoane, aflate însă într-o situație identică cu reclamanții, reținându-se totodată că, dacă pârâta a executat nelegal o hotărâre, atunci pentru eliminarea discriminării are fie obligația de a proceda la întoarcerea executării, fie de a proceda la executare, greșit, față de toate celelalte persoane aflate în aceeași situație, pentru a înlătura orice diferență de tratament care ar da naștere la favorizări nejustificate.
Cu privire la dosarul execuțional nr. 463/2014 al B. T. C. T. din B. instanța constată următoarele:
La data data de 02.09.2014 intimații de față au formulat cerere de declanșare a executării silite în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 820/CA din 16.12.2008 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ , a Deciziei civile nr. 171/R din 10.03.2009 a Curții de Apel B., din cererea de declanșare a executării civile ( f 131-I) reieșind că se urmărește, în baza OUG 71/2009, recuperarea procentului de 5% din valoarea titlului executoriu aferent anului 2012, a procentului de 10% din valoarea titlului executoriu aferent anului 2013, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație din momentul nașterii dreptului, respectiv din data de 27.11.2004 și până la data plății efective. În ceea ce privește procentele aferente celor două sporuri s-a solicitat să fie calculate raportat la situația emisă de debitoare .
Prin Încheierea din data de 02.09.2014 ( f 153-I) executorul judecătoresc a admis cererea intimaților de față și a deschis dosarul de executare silită nr. 463/2014, cerere încuviințată de Judecătoria B. prin Încheierea dată în ședința camerei de consiliu din data de 11.09.2014 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 08.10.2014( f 160-164-I) . La data de 21.10.2014 executorul judecătoresc emite Încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare la suma de_,28 lei ( f 165-I) .
La data de 21.10.2014 se emite adresa către contestatoarea de față prin care i se aduce la cunoștință că s-a declanșat executarea silită ( f 166) și s-a emis somația mobiliară ( f 167-I) prin care i s-a pus în vedere ca în termen de o zi de la primirea somației debitoarea să se conformeze titlului executoriu și să achite intimaților de față suma de_ lei reprezentând debit conform calcului emis de debitoare + actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală începând cu data de 11.03.2009, ținând cont de dispozițiile OUG nr. 71/2009 și suma de_,28 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Somația și toate celelalte acte de executare au fost comunicate contestatoarei la data de 23.10.2014( f 168-I) .
Prin Încheierea de ședință din data de 10.11.2014, instanța a admis cererea de suspendare provizorie a executării silite din dosarul execuțional pentru motivele indicate în încheiere ( f 170-171-I) . Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din data de 02.02.2015 ) f 199-200-I) instanța a admis cererea de suspendare a executării silite în prezentul dosar până la soluționarea contestației la executare.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește desființarea actelor de executare și a executării silite însăși efectuate în cadrul dosarului execuțional, invocând nelegalitatea executării pentru două motive și anume, primul care privește faptul că creanța nu este certă și lichidă întrucât procentul suplimentelor postului nu este prevăzut în nicio lege, iar ICCJ s-a pronunțat în recurs în interesul legii prin Decizia nr. 20/2009 stabilind că în urma unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturi salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare . Al doilea motiv este acela care privește faptul că contestatoarei i se aplică dispozițiile OG nr. 22/2002 rep., astfel că somația prin care i se pune în vedere achitarea creanței în termen de 1 zi este nelegală, întrucât debitoarea beneficiază, conform art. 2 din OG nr. 22/2002 de un termen de 6 luni de la depunerea cererii pentru îndeplinirea obligației. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cheltuielilor de executare.
Instanța constată că cererea contestatoarei este întemeiată pentru următoarele motive:
Prin Decizia nr. 20/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii ( RIL), în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 s-a statuat că, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătoreasca drepturile salariale solicitate de către pârâti pe calea executării silite . Recursul în interesul legii nu este o cale de atac cu efecte asupra situației părților din proces, ci are ca scop asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor substanțiale și de procedură pe întreg teritoriul țării ( astfel cum prevedeau dispozițiile art. 329 C.pr.civila vechi aplicabil la data pronunțării recursului în interesul legii) . Prin urmare instituția juridică a recursului în interesul legii are scopul de a asigura în mod unitar, la nivelul întregii țări, respectarea voinței legiuitorului exprimată în spiritul și litera legii. În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituție ”Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.” Deciziile pronunțate în procedura recursului în interesul legii reprezintă principala modalitate prin care instanța supremă îndeplinește atribuția constituțională de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii. De aceea, recursul în interesul legii nu este numai o instituție procedurală civilă și penală, dar, în același timp, este o instituție care își are fundamentul juridic în norma constituțională mai sus menționată.
Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, prin care se soluționează recursurile în interesul legii, sunt obligatorii și se publică în Monitorul Oficial al României, partea I, fiind aduse la cunoștință și de Ministerul Justiției. Interpretarea și aplicarea unitară a chestiunilor de drept se pronunță numai în interesul legii, nu are efect asupra hotărârilor judecătorești care s-au pronunțat diferit în chestiunea judecată și nici cu privire la situația părților din proces. Potrivit dispozițiilor art. 329 C.pr.civilă ) în vigoare la data pronunțării RIL-ului ) dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, deciziile pronunțate de instanța supremă în această procedură fiind izvor formal al dreptului.
Instanța reține că nu există niciun act normativ care să stabilească cuantumul, procentul sau care să ofere criterii de determinare concretă, în fiecare caz în parte, a celor doua suplimente acordate prin titlurile executorii exhibate de intimați, astfel ca în prezent nu există baza legală de calcul a acestora. Din titlurile executorii supuse executării silite nu reiese cuantumul celor două suplimente, nici în sumă fixă și nici într-un procent din salariu pentru a se cunoaște câtimea acestora, iar din încheierea de lămurire a dispozitivului sentinței reiese că cuantumul celor două suplimente nu este prevăzut în niciun act normativ, astfel creanța nu este lichidă, fiind necesară, în opinia instanței intervenția legiuitorului în reglementarea situației.
Prin OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar s-a prelungit practic exigibilitatea unor creanțe certe, lichide și exigibile la data adoptării ordonanței, suspendându-se orice cerere de executare și eșalonându-se legal recuperarea creanțelor datorate de instituții publice. În cauza dedusă judecății, titlurile executorii exhibate de intimați nu cuprind o creanță certă, lichidă și exigibilă întrucât procentul celor două suplimente nu a fost cuantificat prin lege, ca atare instanța reține că întreg calculul efectuat de către executor este nelegal, ceea ce atrage nelegalitatea actelor de executare silită.
In acest sens, este de menționat că o creanță este certă atunci când existența acesteia este necontestată din punct de vedere juridic, rezultă din însuși actul de creanță sau din actele emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă când se cunoaște cuantumul ei, câtimea creanței trebuind a fi determinată prin însuși actul de creanță sau cel puțin determinabilă, în felul arătat de art.662 alin.3 C.proc.civ., chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite.
Creanța este exigibilă atunci când termenul pentru plata ei s-a împlinit.
În speță, astfel cum s-a reținut anterior și așa cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, nu s-a stabilit cuantumul celor două suplimente, nici într-o sumă fixă, nici într-un procent din salariu pentru a se cunoaște câtimea acestora, iar acest cuantum al celor două suplimente nu este prevăzut de nici un act normativ, în aceste condiții creanța neputând fi lichidă.
Astfel, prin art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 cu modificările și completările ulterioare, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Același articol prevede în alin.3 că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În raport de aceste dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcționarilor publici, instanța constată că pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici este necesară fie adoptarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art.31 din Legea nr.188/ 1999, republicată. În condițiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază suntem în prezența unui drept virtual, astfel că suplimentele salariale la plata cărora contestatorul a fost obligat sunt imposibil să fie calculate, iar hotărârea pronunțată în aceste condiții nu este susceptibilă de executare.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța constatând nelegalitatea executării silite va admite contestația și va dispune anularea somației mobiliare emisă la data de 21.10.2014, a încheierii din data de 21.10.2014 emise de executor în dosarul execuțional nr. 463/2014, anularea tuturor actelor de executare și a executării silite însăși .
Față de analiza cu prioritate a caracterului cert, lichid si exigibil al creanței, instanța nu se va mai pronunța cu privire la restul motivelor invocate de contestator în susținerea contestației. Instanța va lua act că contestatoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulata de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., .. 7, județul B. în contradictoriu cu intimații: C. L., C. C. D., C. M., C. D. I., I. L., L. T., M. G., M. L. M., M. L., M. S. L., N. R. D., O. R., P. A., S. D., T. E., V. L. O., S. D., B. I. L. și B. G., toți cu domiciliul ales la sediul procesual al S. F., D. si ASOCIAȚII din B., .. 36, . și în consecință:
Anulează toate actele de executare precum și executarea silită însăși din dosarul execuțional nr. 463/2014 al B. Tereaca C. T..
Ia act că contestatoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Calea de atac se va depune la Judecătoria B. .
Pronunțata în ședința publică, azi 15.04.2015.
P., GREFIER,
L. S. D. C.
Red./dact.LS-26.06.2015
4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1061/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 3803/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
