Obligaţie de a face. Sentința nr. 1061/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1061/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1061/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1061
Ședința publică din data de 03.02.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. S.-judecător
Grefier: D. C.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea hotărârii privind pe reclamantul M. S., PRIN PRIMAR împotriva pârâtului M. G. având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 19.01.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 26.01.2015, 03.02.2015.
JUDECĂTORIA
Constata că, prin acțiunea civila înregistrată sub nr._ /30.04.2014 reclamantul M. S., PRIN PRIMAR a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. G. solicitând în principal desființarea lucrărilor de construcție executate nelegal pe terenul situat în municipiul S., ., jud. B., descrise în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 10/14.02.2012, în termen de 3 luni de la data pronunțării hotărârii ; în subsidiar . construcțiilor executate fără autorizație de construire pe terenul situat în municipiul S., ., jud. B., prin respectarea destinației de locuințe a zonei, conform PUG al municipiului S., așa cum este descris în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 10/14.02.2012. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că pârâtul a executat lucrări de construire a unor construcții industriale ( hale de producție ) fără autorizație pe terenul situat în municipiul S., ., jud. B., zonă având destinația de zonă de locuințe ; că a fost amendat prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 10/14.02.2012 dispunându-se ca și măsuri „ oprirea imediată a lucrărilor și . prin desființare, fie prin respectarea destinației de locuințe a zonei conform PUG al municipiului S.” ; că pârâtul a atacat cu plângere procesul verbal, care a fost anulat, astfel că reclamanta este în imposibilitate de a-l constrânge pe pârât să respecte Legea 50/1991; s-a mai arătat că la data de 30.03.2012 pârâtul a depus o cerere pentru emiterea certificatului de urbanism pentru imobilul mai sus arătat, înscris în CF_ în scopul amplasării de construcție provizorie cu destinație de magazie, cerere înregistrată sub nr. 9704, răspunsul fiind în sensul că nu se poate elibera certificat de urbanism pentru construcții deja ridicate, ci acestea trebuie demolate sau schimbată destinația . În drept au fost indicate dispozițiile art. 194 și urm. din NCPC, ale art. 27 și 28 din Legea 50/1991, ale art. 59 și 72 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, aprobate prin Ordinul 839/2009 ( f 29).
Cererea a fost timbrat cu 4534,77 lei taxă de timbru.
Pârâta a depus întâmpinare ( f 60-62) solicitând respingerea acțiunii. În cuprinsul întâmpinării s-a arătat în esență că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 10/14.02.2012 a fost anulat, iar hotărârea a rămas irevocabilă și se impune cu putere de lucru judecat, iar efectul pozitiv al lucrului judecat nu permite existența unor contradicții între dispozitivele a două hotărâri, dar nici între dispozitiv și considerentele unei alte hotărâri, astfel că se impune respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției puterii de lucru judecat; că reclamanta i-a eliberat CU nr. 208/19.05.2011 și deși a obținut toate avizele nu i s-a eliberat autorizația de construire. În drept s-au indicat dispozițiile art. 205,431 din NCPC și ale Legii 50/1991 .
La primul și singurul termen de judecată instanța a solicitat relații pârâtului prin apărător cu privire la excepția invocată prin întâmpinare și astfel s-a arătat că nu se invocă de fapt o excepție propriu – zisă, ci prezumția de lucru judecat ca mijloc de probă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 431 NCPC . Reclamantul a indicat cu privire la temeiul de drept că acesta îl constituie 27 și 28 din Legea 50/1991, ale art. 59 și 72 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, aprobate prin Ordinul 839/2009.
În probațiune instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a respins ca inutilă proba cu interogatoriul reclamantei.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 110/14.02.2012 emis de Primăria S. ( f 10-11 și nu nr. 10 cum eronat a indicat reclamanta în acțiune ) pârâtul a fost sancționat contravențional cu o amendă de 3000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 lit. a Lg. 50/1991, reținându-se în sarcina pârâtului de față, că a executat fără autorizație de construire lucrări de construcție în . B S.. Ca și măsuri complementare s-a dispus „oprirea imediată a lucrărilor și . prin desființare, fie prin respectarea destinației de locuințe a zonei conform PUG al municipiului S.”, stabilindu-se ca termen până la care se pot realiza măsurile complementare data de 31.05.2012. Contravenientul a formulat plângere împotriva procesului verbal, iar prin Sentința civilă nr. 1202/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ s-a admis plângerea și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție nr. 110 întocmit la data de 14.02.2012 și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în valoare de 3000 lei si înlăturarea sancțiunilor complementare aplicate. Decizia a devenit irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 852/R/04.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. în același dosar. Instanțele au reținut cu putere de lucru judecat că procesul verbal nu a fost încheiat cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, întrucât organul constatator nu a indicat data săvârșirii contravenției, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție. S-a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr. 110/14.02.2012, organul constatator a reținut în sarcina pârâtului de față executarea de lucrări de construire fără autorizație de construire, fără a menționa data sau perioada executării acestor lucrări și fără a menționa dacă acele construcții erau în curs de construire sau erau finalizate, caz în care era necesar a se menționa și data finalizării acestora. Astfel, faptele contravenționale reglementate prin Legea nr. 50/1991, care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, ca în cazul contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001, întrucât edificarea construcțiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Spre deosebire de O.G. nr. 2/2001, care este legea-cadru de stabilire și sancționare a contravențiilor, contravențiile prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor constau în fapte a căror durată de săvârșire în timp este evidentă, depinzând de parcurgerea unor etape de realizare a lucrărilor.
În raport cu această modalitate specifică privind săvârșirea faptei, care îi imprimă caracter continuu, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcțiilor finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art. 31 din Legea nr. 50/1991. În cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 31 din Legea nr. 50/1991. Prin urmare, în lipsa inserării în procesul-verbal a datei săvârșirii contravenției, în cazul construcțiilor finalizate, sau a mențiunii că aceste construcții sunt în curs de executare, nu se poate verifica dacă această contravenție a fost constatată în termenul de prescripție de 2 ani, sub acest aspect, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, fapt ce atrage nulitatea acestuia. S-a mai reținut că împrejurarea că intimatul petent a achitat amenda contravențională în termenul de 48 de ore de la aplicarea acesteia nu are relevanță, neputând fi apreciată ca o recunoaștere a vreunei fapte reținute în sarcina sa.
Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 rep. „ (1) Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.
(2) Arhitectul-șef al județului și personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum și respectarea disciplinei în urbanism și amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcțiilor.
(3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
(4) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.
(5) Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.
Conform art. 28 din același act normativ „ (1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Conform art. 32 din Legea nr. 50/1991 (1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
(4) În situațiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare să dispună măsurile menționate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate și, după caz, instanței să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.
(5) Persoanele care au beneficiat de subvenție pentru construirea unei locuințe și pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvențiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit”, iar potrivit art. 33 alin. 1 din același act normativ (1) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanșa din oficiu de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparținând domeniului public sau privat al statului.
(3) În cazul neîndeplinirii de către autoritatea administrației publice competente a procedurii de desființare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparținând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desființarea construcțiilor executate fără autorizație de construire.
(4) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autoritățile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăți comerciale specializate în astfel de lucrări, în condițiile legii.
Potrivit art. 59 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1991, aprobate prin Ordinul 839/2009 „ (1) Organul de control care a sancționat contravențional pentru fapta de a se executa lucrări de construcții fără autorizație sau cu încălcarea dispozițiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul-verbal.
(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia.
(3) În situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.
Analizând dispozițiile legale anterior arătate instanța reține că art. 27 și 28 sunt reglementate la capitolul „ Răspundere și sancțiuni „ din legea 50/1991 rep. Dispozițiile art. 27 cuprind normele cu caracter general privind constatarea contravențiilor la regimul construcțiilor, stabilindu-se modalitățile concrete prin care președinții consiliilor județene, primarii ( nu unitatea administrativ teritorială ) și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene realizează controlul pentru respectarea disciplinei în construcții și anume prin aplicarea de sancțiuni și sesizarea instanțelor judecătorești și/sau a organelor de urmărire penală după caz, stabilindu-se cine constată contravențiile și aplică sancțiunile .
Articolul 28 reglementează detaliat sancțiunile complementare ce se aplică contravențiilor prevăzute la art. 26 lit. a) și b) din Legea 50/1991, textul făcând clar referire la sancțiunile ce se dispun printr-un proces verbal de constatare a contravenției, în acest sens fiind și dispozițiile art. 32 alin. 1 din legea 50/1991 rep. cu care se coroborează .
Articolele care stabilesc condițiile și cazurile în care organul care a aplicat sancțiunile poate solicita desființarea construcțiilor nelegale sau încadrarea acestora în prevederile autorizației, după caz, sunt cele din art. 32 și 33 din Legea nr. 50/1991 . Deși reclamantul a evitat să indice ca și temei art. 32 din Legea 50/1991 rep., din cerere și din temeiurile de drept indicate reiese că temei al acțiunii judecătorești de desființare a construcțiilor îl constituie procesul verbal de contravenție încheiat de organul constatator, întrucât dispozițiile art. 27 și 28 la acesta fac referire . Dreptul organelor abilitate la art. 27 alin. 1 din Legea 50/1991 de ase adresa instanțelor judecătorești se interpretează prin prisma dispozițiilor ulterioare ale art. 28 și 32 din același act normativ.
Or, în speță procesul verbal a fost anulat pe cale judecătorească, ca urmare a folosirii procedurii prevăzute de OG 2/2001, dispărând astfel însuși temeiul acțiunii promovate de primărie, deoarece ceea ce este nul produce efecte nule.
Coroborând dispozițiile legale invocată de reclamantă ca și cauză a cererii principale de desființare a construcțiilor pretins a fi fost executate nelegal, precum ca și cauză a cererii subsidiare de intrare „ în legalitate a construcțiilor executate fără autorizație de construire „ instanța reține că cererea de față nu poate fi admisă în baza Legii 50/1991, întrucât lipsește procesul verbal de constatare a contravenției care să cuprindă fapta ilicită și sancțiunile complementare pe care constructorul contravenient nu le-a respectat astfel încât să poată fi obligat la desființare în baza Legii 50/1991, lege care nu cuprinde norme asemănătoare cu cele din Codul Civil privind limitele dreptului de proprietate privată. În lipsa procesului verbal de constatare a contravenției – care în cauza de față a fost anulat prin hotărâri judecătorești irevocabile - cererea formulată de municipiul S. și întemeiată pe dispozițiile legale anterior arătate apare ca inadmisibilă și va fi respinsă .
Întrucât reclamantul a căzut în pretenții va suporta cheltuielile sale de judecată. În ceea ce privește pârâtul, acesta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată, instanța de față reținând că cererea dedusă judecății a fost soluționată la primul termen de judecată, în baza unui probatoriu limitat la înscrisuri .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. S., PRIN PRIMAR cu sediul în S., Piața Libertății, nr. 17, jud. B. împotriva pârâtului M. G. domiciliat în municipiul S., .. 42, jud. B., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat „T. Ț. „ din B., .. 64, ., jud. B. având ca obiect „ obligație de a face „.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. D. C.
Red./Tehnored.L.S.
4ex.- 2 comunicări
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1192/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3861/2015. Judecătoria... → |
|---|
