Contestaţie la executare. Sentința nr. 6524/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6524/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 6524/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr. 6524
Sedinta publica din data de 17.06.2015
Instanta constituita din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “contestatie la executare“ formulată de contestatorul, P. V., în contradictoriu cu intimatul, A.J.F.P. B., prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.06.2015, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberând asupra cererii de fata, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Brasov la data de 18.02.2015 sub nr._, contestatorul, P. V., în contradictoriu cu intimatul, A.J.F.P. B., prin reprezentant legal, a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa fie anulată executarea silita demarata in dosarul execuțional nr._/8/_ /_, cu consecinta incetarii executarii silite. S-a mai solicitat suspendarea executarii silite, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, s-a arătat, în esență, că a titlul executoriu nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru legalitatea unui proces-verbal de contraventie, acesta nefiind comunicat petentului.
Contestatorul și-a intemeiat in drept cererea pe dispozitiile art. 172-173 din C.proc.civ.
În dovedire, contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciara in cuantum de 70 de lei, în conformitate cu art. 10 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul, A.J.F.P. B., prin reprezentant legal, a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată (f. 25-28).
Instanta a administrat, la solicitarea contestatoarei proba cu inscrisuri, in baza art. 255 coroborat cu art. 258 C.pr.civ.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanța retine următoarea situatie de fapt:
Prin procesul verbal de contraventie . 12 nr._/31.01.2012 (f. 33), contestatorul a fost amendat contravențional cu suma de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002. Deopotriva, s-a stabilit in sarcina sa obligatia de achita suma de 28 de euro reprezentand contravaloarea tarifului de despagubire potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002. Acest proces verbal a fost comunicat contestatorului conform procesului verbal de afisare aflat la fila 34.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul urmărește desființarea formelor de executare efectuate în cadrul dosarului, invocând nelegalitatea executării.
Instanța constată că pretențiile contestatorului sunt justificate.
Astfel, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că procedura execuțională este afectată de nulitate, intrucat nu au fost respectate dispozițiile art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 si dispozitiile imperative consacrate de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, potrivit carora „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 711 alin. 1 din C.proc.civ. ,,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Instanța va analiza legalitatea formelor de executare emise in cauza, executare care debutează cu momentul încuviințării executării silite, singurele motive pentru care o astfel de cerere s-ar putea respinge fiind expres și limitativ prevăzute în art. 665 alin. 5 din C.proc.civ.
Instanța constata incidenta art. 665 alin.5 pct. 7 din C.proc.civ. (“instanta poate respinge cererea de incuviintare a executarii silite numai daca există alte impedimente prevăzute de lege”) raportat la art.12 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 (“dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”), astfel cum a fost analizat prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, potrivit careia aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În esență, raționamentul Curții a fost în sensul că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.” Or, in speta de fată, tariful de despăgubire este, în esență, o sancțiune complementara amenzii contravenționale aplicate.
In acest context, instanța apreciază că abrogarea la data de 24.07.2012, prin Legea nr. 144/2012, a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire (art. 8 alin. 3 și alin.3 ind.1 din Legea nr. 15/2002), pe fondul caracterului obligatoriu al Deciziei Curții Constituționale mai sus indicate echivalează cu un astfel de impediment legal la executare, toate actele de executare efectuate în cauză fiind nule de drept, potrivit art. 703 din C.proc.civ.
Astfel, raportat la dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, abrogarea tarifului lipseste de suport juridic partea de sancțiune neexecutata la momentul intrării în vigoare a normei de dezincriminare.
Deopotriva, instanta retine ca dispozitiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 prevad urmatoarele: “Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.
Potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Conform art. 9 alin. 3 teza finală din același act normativ, în cazul menționat anterior, respectiv atunci când constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
Din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze o prescripție specială a executarii pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, distinctă de cea reglementată de dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, stabilind în mod expres un termen limită de 30 zile în care agentul constatator trebuie să întocmească și să comunice contravenientului procesul-verbal de contravenție.
Având în vedere că dispozițiile menționate anterior au caracter special în raport de dreptul comun în materie, respectiv art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, față de principiul specialia generalibus derogant, instanța constată că acestea sunt aplicabile și în prezenta cauză.
Prin urmare, în cazul în care constatarea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 s-a efectuat cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, cum este cazul în speță, neîntocmirea și necomunicarea procesului-verbal de contravenție în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției conduce la prescripția executarii sanctiunilor aplicate.
Data constatării contravenției, respectiv data la care începe să curgă termenul de prescripție de 30 de zile, este data înregistrării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, iar nu data interogarii sau data întocmirii procesului-verbal de contravenție (o interpretare contrara ducand la anihilarea voinței legiuitorului raportat la continutul contraventiei continue, care se consuma la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, si se epuizeaza când dinamica contravențională s-a sfârșit, respectiv la momentul expirarii termenului de 30 de zile de la data realizarii laturii obiective, respectiv data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002). De altfel, această soluție este firească câtă vreme nu este vorba de o constatare personală a unui agent constatator ci de o constatare efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Termenul de 30 de zile in discutie este unul care, in caz de depasire, atrage caducitatea actului administrativ dresat, procesul verbal de constatare a contraventiei fiind un act administrativ emis sub conditia neintocmirii si necomunicarii lui contestatorului in termenul de 30 de zile prevazut de legiuitor.
În cauză, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținutcăîn data de 10.08.2011, ora 12.00, în localitatea Halchiu, auto cu nr._, aparținând petentului, a fost depistat circulând fără a deține rovinietă valabilă, faptă sancționată conform art. 8 alin. 2 și alin. 3 O.G. nr. 15/2002. Prin urmare, data constatării contravenției 10.08.2011.
Procesul-verbal . nr._ a fost încheiat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin subunitatea CESTRIN, la data de 31.01.2012, respectiv după aproximativ 6 luni de la data săvârșirii contravenției.
Astfel, instanta retine că procesul-verbal nu a fost întocmit si comunicat contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, operand astfel prescriptia executarii sanctiunilor aplicate.
Totodată, procesul verbal de contravenție ce reprezintă suportul declanșării executării silite, nu a fost comunicat contestatorului în acord cu prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 (aspect confirmat de procesul verbal aflat la dosar).
In acest sens, instanta retine ca potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
Modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.
Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă.
Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.
În Cauza A. împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul românesc nu califică drept "faptă penală" contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.
Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.
Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire (potrivit Deciziei nr. 10/2013 pronuntata de I.C.C.J. privind judecarea recursului in interesul legii).
Din probele administrate in cauza (procesul verbal de afisare aflat la f. 50), raportat la Decizia nr. 10/2013 pronuntata de I.C.C.J., rezulta ca actul administrativ ce stă la baza executării silite nu a fost comunicat petentului cu respectarea dispozitiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 (aspect necontestat de catre intimat). Astfel, intimatul a procedat la afișarea procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului, fara a face dovada ca nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Necomunicarea legala a actului administrativ emis in cauza atrage incidenta art. 14 din O.G. nr. 2/2001, potrivit caruia executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Astfel, instanta retine ca procesul verbal nu a fost comunicate cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii, operand prescriptia executarii sanctiunilor contraventionale.
Termenul in discutie este unul care, in caz de depasire, atrage caducitatea titlului executoriu, procesul verbal de constatare a contraventiei fiind un act administrativ emis sub conditie necomunicarii lui contestatorului in termenul de o luna.
Într-un atare context, instanța urmează a admite contestația la executare formulată în cauză, cu consecința anulării executării silite demarate în dosarul execuțional nr._/8/_ /_.
În temeiul art. 45 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, instanta va dispune restituirea taxei judiciare de timbru in cuantum de 70 de lei achitata de catre contestator potrivit chitanțelor nr._/17.12.2014 si nr._/09.03.2015 emise de Directia Fiscala Brasov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare in judecată având ca obiect „contestație la executare” formulată de către contestatorul, P. V., cu domiciliul în Feldioara, .. 7, jud. Brasov, în contradictoriu cu intimatul, A.J.F.P. B., prin reprezentant legal, cu sediul în B., .. 7, jud. B..
Anulează executarea silita demarata in dosarul execuțional nr._/8/_ /_, cu consecinta incetarii executarii silite.
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru in cuantum de 70 de lei achitata de catre contestator potrivit chitanțelor nr._/17.12.2014 si nr._/09.03.2015 emise de Directia Fiscala Brasov.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțata in ședința publica, azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 19.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6505/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 6223/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
