Pretenţii. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria BRAŞOV

Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 36501/197/2011

ROMANIA

JUDECATORIA BRASOV

DOSAR CIVIL NR. 36._

SENTINTA CIVILA NR. 1.831

Sedinta publica din 23.02.2015

P. – A. S. - judecator

Grefier – P. P.

Pentru astazi fiind amanata pronuntarea in cauza civila de fata asupra fondului cauzei, care s – a dezbatut in sedinta publica din data de 12.01.2015, cand partile prezente au pus concluzii asupra fondului conform celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentinta, iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare a amanat sccesiv pronuntarea pana la data de 23.02.2015.

La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.

Procedura indeplinita.

S – a facut referatul cauzei dupa care

Instanta, deliberand, a pronuntat sentinta de mai jos.

JUDECATORIA

Constata ca prin actiunea civila inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 36.501 / 197 / 12.12.2011, reclamanta A. de P. S. a chemat in judecata pe parata C. O., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la plata sumei totale de 4.246,09 lei compusa din sumele de:

  1. 2.127,86 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor de intretinere aferente perioadei 01.01.2009 – 31.10.2009,
  2. 2.118,23 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate aferent perioadei de la pct. i. si care se vor calcula in continuare pana la achitarea integrala a debitului principal;
  3. cu cheltuieli de judecata.

In motivare, reclamanta a aratat ca paratei i s – au furnizat toate utilitatile necesare in perioada 01.01.2009 – 31.10.2009, insa aceasta nu a achitat contravaloarea lor, ceea ce a acumulat si acumleaza in continuare penalitati de intarziere.

Cererea de chemare in judecata este scutita de plata taxei judiciare de timbru.

In drept, au fost invocate prevederile art. 4 al. 1, 46 si 49 din Legea nr. 230/2007.

In probatiune la dosar au fost depuse inscrisuri, constand in: extras din registrul de evidenta contabila al Asociatiei cuprinzand sumele datorate de parata, proces – verbal incheiat cu ocazia Adunarii generale a asociatilor privind stabilirea cuantumului penalitatilor de intarziere in caz de neplata la termen a debitelor.

Parata C. O. a formulat intampinare (fila 19), prin care a solicitat respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata, si cerere reconventionala (fila 19) precizata (fila 156) prin care a solicitat:

 sa se constate ca parata-reconventionala a pretins si a incasat fara drept de la reclamanta reconventionala suma de 3.543,56 lei cu titlu de cheltuieli de intretinere aferente perioadei martie 2006 – februarie 2008;

 obligarea reclamantei – parate reconventionale la plata catre parata – reclamanta reconventionala a sumei de 3.543,56 lei.

In motivare, se arata ca starea de fapt prezentata de reclamanta nu corespunde realitatii.

In blocul unde parata locuieste, au functionat in paralel doua asociatii de proprietari: A. de proprietari . (cea veche) si parata A. de P. S. (cea noua).

Parata nu si-a dat acordul pentru infiintarea noii asociatii, adica a reclamantei, aceasta nu a platit contributia la cheltuielile de intretinere fata de aceasta, ci fata de vechea asociatie ca, la randul ei, continua sa pretinda plata si sa incaseze aceste debite.

De aceea, atata parata cat si alti vecini prinsi in conflictul dintre cele doua asociatii, au fost cuprinsi pe listele ambelor asociatii.

Reclamanta a mai actionat in judecata pe parata si a obtinut Decizia civila nr. 427/R/15.04.2009 prin care parata a fost obligata la plata catre reclamanta a sumei de 7.683,34 lei, desi acestea fusesera achitate catre vechea asociatie. Instanta a retinut prin considerente faptul ca parata se va putea adresa in instanta contra vechii asociatii pentru a recupera sumele pe care vechea asociatie le-a incasat nelegal.

La data de 10.11.2009, cele doua asociatii au stins conflictul dintre ele, semnanad un protocol, context in care vechea asociatie a remis reclamantei suma de 9.250,47 lei reprezentand sume pe care le incasase de la parata. Remiterea debitului nu s-a realizat cash, ci prin compensarea de datorii reciproce intre cele doua asociatii. Ca urmare, reclamanta a primit de la vechea asociatie sumele pe care le datora parata si la care a fost obligata prin Decizia civila nr. 427/R/15.04.2009, imprejurare in care parata a considerat ca a stins debitul rezultat din titlul executoriu. Dupa semnarea protocolului, la cererea paratei, reclamanta i-a adus la cunostinta faptul ca a mai ramas un debit neachitat de 1.006,11 lei si, pe chitanta din luna ianuarie 2010, se mentioneaza „restanta 1052,31 lei”. Aceeasi restanta apare si pe chitanta din luna februarie 2010: „rest 1052,31 lei – 2006 – 2009”. Pe tabelul privind lista de plata de la avizier pentru luna aprilie apare „restanta de 1.006 lei”.

Cu toate acestea, la data de 01.11.2010, reclamanta a demarat executarea silita contra paratei pentru debitul rezultat din Decizia civila nr. 427/R/15.04.2009, si anume pentru suma de 7.683,34 lei, formand dosarul executional nr. 0823/2010. Imediat dupa primirea somatiei, la data de 02.12.2010, parata s-a prezentat la executor si a facut dovada stingerii debitului prin protocolul dintre cele doua asociatii.

In ciuda acestui fapt si contrar celor stabilite cu executorul, parata a primit instiintarea de cu privire la luarea masurii popririi conturilor paratei pana la concurenta sumei de 4.654,852 lei reprezentand creanta si cheltuieli de executare. In prezent, paratei i se retine din pensie suma de 537 lei lunar.

In drept, se invoca art. 115 C.pr.civila.

In probatiune, s-a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiza contabila.

Parata C. O. a formulat cerere de chemare in garantie a Asociatiei de proprietari . (fila 16) solicitand ca, in caz de admitere a actiunii, sa se dispuna: obligarea acesteia la plata catre parata a sumei de 7.788,65 lei.

In motivare, se reitereaza starea de fapt prezentata prin intampinare.

In esenta, se arata ca chemata in garantie a incasat in mod necuvenit de la parata suma de 7.788,65 lei, aferenta perioadei martie 2006 – octombrie 2009, suma pe care trebuie sa i-o restituie.

In drept, se invoca art. 60-63 Cod procedura civila si art. 1349 Cod civil.

In probatiune, s-a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiza contabila.

Chemata in garantie A. de proprietari . a formulat intampinare (fila 130), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in garantie ca neintemaiata.

In motivare, se arata ca cele doua asociatii au stns toate datoriile dintre ele prin semnarea Protocolului.

In drept, se invoca art. 115 C.pr.civila.

In probatiune, s-a solicitat proba cu inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:

Asa cum rezulta din inscrisul depus de reclamanta la fila nr. 2 din dosar, constand in extras din registrul de evidenta contabila al reclamantei A. de P. S. cuprinzand sumele datorate de parata C. O., acesta figureaza cu datorii la plata cheltuielilor de intretinere pentru perioada 01.01.2009 – 31.10.2009 in cuantum de 2.127,86 lei, suma ce acumuleaza penalitati de intarziere pana la data achitarii integrale a debitului principal.

In drept:

Legea nr. 230 / 2007 este legea cadru ce reglementeaza înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, act normativ din care se vor reda in continuare textele aplicabile in materia actiunilor in pretentii ca cea dedusa judecatii:

Art. 46. - Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv

cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

Art. 47. - Cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele:

a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale;

b) cheltuieli pe consumuri individuale;

c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății ndividuale;

d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;

e) cheltuieli pe consumatori tehnici;

f) cheltuieli de altă natură.

Art. 48. - (1) Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.

(2) Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.

Art. 49. - (1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat.

(2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. [...]

Art. 50. - (1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(2) Acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru.

(3) Sentința dată în favoarea asociației de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă.

In ceea ce priveste apararea paratei si cererea de chemare in garantie:

Instanta va analiza punctual sustinerile paratei:

  1. imprejurarea ca debitul a fost anterior stins prin plata efectuata catre chemata in garantie A. de proprietari . in perioada martie 2006 – octombrie 2009:

In analiza aspectului stingerii datoriei prin plata efectuata in mainile unui tert, instanta trebuie sa porneasca de la regulile stingerii datoriilor, respectiv ale persoanelor ce pot primi plata in asa fel incat ea sa aiba efectul stingerii de datorie. Astfel:

1)In primul rand, este de subliniat imprejurarea ca debitul ce face obiectul prezentei actiuni vizeaza perioada 1 ianuarie 2009 – 31 octombrie 2009 (10 luni). Platile afirmate de parata vizeaza perioada martie 2006 – octombrie 2009.

Prin urmare, nicidecum platile efectuate in perioada martie 2006 – 1 ianuarie 2009, indiferent catre cine, cum ar fi catre chemata in garantie in cazul dedus judecatii, nu aveau cum sa stinga debite, inexistente pe atunci, acumulate dupa 1 ianurie 2009.

Analiza stingerii debitului prin plata va viza numai perioada 1 ianuarie 2009 – 31 octombrie 2009 (10 luni).

2)Apoi, despre plata:

Instanta retine ca, in esenta, parata invoca efectuarea platii in mainile altei persoane decat creditorul, respectiv se invoca imprejurarea ca plata cheltuielilor de intretinere pentru perioada 1 ianuarie 2009 – 31 octombrie 2009 (10 luni) s-a facut in persoana chematei in garantie A. de proprietari ., plata care ar fi, in opinia paratei, liberatorie.

Desi nu se invoca efectiv, ca institutie de drept, plata ca mijloc de stingere a obligatiei, instanta o va analiza ca atare in cele ce urmeaza:

Astfel: cui se poate face plata pentru a fi liberatorie, pentru a stinge obligatia:

Potrivit art. 1096 C.civil (vechi – aplicabil la data raporturilor juridice analizate):

Plata trebuie sa se faca creditorului sau imputernicitului sau, sau aceluia ce este autorizat de justitie sau de lege a primi pentru dinsul.

Plata data aceluia ce n-are imputernicire de a primi pentru creditor, este valabila, daca acest din urma o ratifica sau profita de dansa.

In consecinta:

Art. 1096 cod civil stabileste ca regula ca plata trebuie sa se faca creditorului (reclamantei) sau împuternicitului sau, sau aceluia ce este autorizat de justitie ori de lege sa primeasca pentru creditor.

Ea poate fi facuta si unui tert, desemnat de justitie pentru a primi plata (cum ar fi creditorul popritor, spre exemplu).

Cu aplicare in speta:

Pentru ca plata cheltuielilor de intretinere facute catre chemata in garantie sa stinga obligatiile lunare nascute fata de reclamanta, ar fi trebuit ca, alternativ:

  1. creditoarea reclamanta sa fi dat imputernicire chematei in garantie in acest scop (art. 1096 al. 1 teza intai C.civil) – ceea ce nu exista;
  2. legea insasi sa fi autorizat, in anumite conditii, efectuarea platii in mainile chematei in garantie (art. 1096 al. 1 teza finala C.civil) – ceea ce nu este cazul;
  3. creditoarea reclamanta insasi sa ratifice plata (art. 1096 al. 2 teza intai C.civil) – ceea ce nu s-a intamplat, dimpotriva, reclamanta nu recunoaste efectuarea platii in mainile chematei in garantie;
  4. creditoarei reclamante sa-i profite efectuarea platii (art. 1096 al. 2 teza finala C.civil) – ceea ce, din nou, nu s-a dovedit si nu e cazul.

In concluzie, instanta nu poate considera ca plata efectuata chematei in garantie drept plata valabila facuta reclamantei.

3)Cu privire la titlul executoriu anterior - Decizia civila nr. 427/R/15.04.2009:

Instanta retine ca, prin Decizia civila nr. 427/R/15.04.2009, parata a fost obligata la plata catre reclamanta a sumei de 7.683,34 lei, suma compusa din: 5.186,58 lei reprezentand cheltuieli de intretinere restante aferente perioadei martie 2006 – februarie 2008 plus 2.496,76 lei reprezentand penalitati de intarziere aferente acestei perioade plus 50 lei reprezentand fond de rulment.

Asadar, perioada pentru care parata a avut calitate de debitor fata de reclamanta este: martie 2006 – februarie 2008, perioada in care parata a efectuat plata cheltuielilor de intretinere catre o terta persoana fara calitate de creditor/imputernicit al creditorului, plata care nu a stins debitul fata de creditorul real. Executarea silita demarata in 2010 de catre reclamanta a vizat aceasta perioada (debit principal si penalitatile care s-au acumulat pe toata perioada de neplata).

Perioada supusa analizei in prezenta cauza este 1 ianuarie 2009 – 31 octombrie 2009 (10 luni).

Dupa cum se observa, cele doua perioade nu se suprapun, asa incat invocarea stingerii pe calea executarii silite a debitelor rezultate din titlul executoriu anterior este straina pricinii.

4)Cu privire la Protocolul dintre reclamanta si chemata in garantie:

Instanta retine ca, dupa pronuntarea Deciziei civile nr. 427/R/15.04.2009, la data de 10.11.2009, cele doua asociatii au incheiat un Protocol prin care au stins conflictul dintre ele, context in care vechea asociatie a remis reclamantei suma de 9.250,47 lei reprezentand sume pe care le incasase de la parata, si anume suma de 9.250,47 lei, asa cum rezulta din Anexa 5 (fila 111). Anexa este semnata de ambele parti ale protocolului. Nici din anexa si nici din protocol nu rezulta ce anume reprezinta suma de 9.250,47 lei (nu se stie daca reprezinta debit principal, daca reprezinta si penalitati, nu rezulta perioada pentru care a fost achitata de catre parata si cu ce titlu – debit, penalitati, fond de rulment, alte cheltuieli etc.).

Desi a preluat aceasta suma, dupa circa 1 an, la data de 01.11.2010, reclamanta a demarat executarea silita contra paratei pentru debitul rezultat din Decizia civila nr. 427/R/15.04.2009, si anume pentru suma de 7.683,34 lei, formand dosarul executional nr. 0823/2010. Imediat dupa primirea somatiei, la data de 02.12.2010, parata s-a prezentat la executor incercand sa faca dovada platii conform Protocolului din 10.11.2009. In continuare, executarea silita a continuat numai pentru suma de 4.654,852 lei reprezentand creanta si cheltuieli de executare.

In concluzie, pe calea executarii silite, s-a tinut seama de desocoteala produsa intre cele doua asociatii, respectiv de platile efectuate de parata chematei in garantie, preluate apoi de eclamanta, in cuantum de 9.250,47 lei, diminuandu-se debitul, dar nici macar pana la stingerea lui totala. Sub aspect juridic, evenatual aceasta operatiune este singura care se poate incadra in prevederile art. 1096 al. 2 Cod civil: ratificarea de catre reclamanta a platii facute in mainile altuia (in mainile chematei in garantie) si care, partial, i-a profitat in final (prin desocotirea cu suma de 9.250,47 lei).

Prin urmare, plata/remiterea sumei de 9.250,47 lei dintre cele doua asociatii a servit la stingerea partiala a datoriei rezultate din titlul executoriu, nefiind insa suficienta. Explicatia pe care parata nu a inteles-o este aceea ca debitul principal a acumult penalitati si ca orice plata efectuata a stins, mai intai, din penalitati, conform regulilor imputatiei platii. Asadar, chiar daca parata ar dori sa stinga debit principal, cu scopul de a nu mai acumula penalitati, aceasta nu este posibil, iar creditoarea va calcula, asa cum este legal, dintai penalitatile pe care mai intai le va considera stinse si, doar la final, va incasa debit.

  1. cu privire la cererea reconventionala:

Parata a solicitat obligarea reclamantei – parate reconventionale la plata sumei de 3.543,56 lei pe motiv ca aceasta suma a fost nelegal incasata de catre noua asociatie pe calea executarii silite.

Instanta retine ca fiind:

1)partial inadmisibila cererea pentru primul capat de cerere din precizarea cererii reconventionale:

Astfel, actiunea in constatare este inadmisibila cata vreme partea are la indemana actiunea in realizare. In plus, actiunea in constatarea unei stari de fapt este inadmisibila.

2)partial nefondata cererea pentru al doilea capat de cerere din precizarea cererii reconventionale:

Instanta retine ca fiind nefondate pretentiile paratei-reclamante reconventionale si face trimitere la cele expuse la punctul 4) de mai sus – ultimele doua paragrafe, acestea constituind argumentele pentru care pretentiile apar neintemeiate.

Este de subliniat faptul ca reclamanta reconventionala nu a invocat nici un temei de drept material pentru pretentiile sale.

Instanta retine ca, eventual din motivarea pretentiilor, ar rezulta ca, sub aspectul dreptului material, reclamanta reconventionala ar dori sa angajeze raspunderea civila delictuala in sarcina paratei reconventionale. Instanta gaseste ca cerintele acestui tip de raspundere nu au cum sa fie indeplinite. Astfel: plata efectuata in cadrul executarii silite, prin intermediul fortei coercitive a statului, nu are cum sa aiba natura delictuala (ilicita). Ea ar putea fi, cel mult, plata nedatorata, efectuata din greseala, dar cu convingerea platitorului ca o datoreaza in conditiile in care nu ar fi asa, dar nu este cazul in speta pe considerentele expuse la punctul 4) de mai sus.

  1. cu privire la cererea de chemare in garantie:

Parata a chemat in garantie vechea asociatie, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 7.788,65 lei reprezentand prejudiciu cauzat paratei paratei in perioada martie 2006 – octombrie 2009 (de la finalul cererii de la fila 18 rezulta ce anume reprezinta pretentiile).

Instanta retine ca fiind:

1)partial inadmisibile pretentiile aferente a ceea ce a achitat in mod necuvenit vechii asociatii in perioada martie 2006 – 1 ianuarie 2009:

Astfel, cererea de chemare in garantie trebuie sa vizeze, conform art. 60 al. 1 Cod procedura civila, exact aceleasi pretentii ca cererea principala. Cererea de chemare in garantie se admite doar in cazul in care parata cade in pretentii, respectiv cade in exact acele pretentii din actiunea introductiva, nu in altele.

Altfel spus, cuantumul pretentiilor paratei fata de chemata in garantie nici nu avea cum sa fie superior cuantumului pretentiilor din actiunea introductiva.

2)partial nefondate pretentiile aferente perioadei 1 ianuarie 2009 – 31.10.2009:

Instanta retine ca pretentiile paratei au fost intemeiate, sub aspectul dreptului material, pe prevederile art. 1349 Cod civil, text care, in redactarea lui de la 1864 (singurul aplicabil spetei) face referire la vanzarea de imobile grevate de servituti. Temeiul de drept invocat de parata este, asadar, strain pricinii.

Presupunand ca parata-reclamanta reconventionala s-a referit la art. 1349 Cod civil (nou), acesta reglementeaza raspunderea civila delictuala. Ca urmare, presupunand ca reclamanta reconventionala a incercat sa atraga raspunderea civila delictuala in sarcina chematei in garantie, instanta gaseste ca cerintele acestui tip de raspundere nu sunt indeplinite.

Adica: intre parata si vechea asociatie a existat, din punctul de vedere al ambelor parti, un raport juridic izvorat din Legea nr. 114/1997, apoi din Legea nr. 230/2007. Acesta a fost temeiul de drept (unul izvorat ex lege, in opinia lor) in baza caruia parata a platit, iar chemata in garantie a incasat.

Ori, raspunderea civila delictuala se angajeaza numai atunci cand orice alt tip de raspundere civila este exclus.

Plata efectuata de debitoare in contul altei persoane decat creditorul, cu convingerea ca este legal facuta, putea da nastere doar unor pretentii izvorate din temeiul platii nedatorate. Numai aceasta ar fi putut fi supusa repetitiunii, potrivit art. 1092 Cod civil (vechi).

In final, trecand si peste temeiul de drept gresit invocat de parata, instanta face, din nou, trimitere la considerentele expuse la punctul 4) de mai sus – ultimele doua paragrafe, acestea constituind argumentele pentru care pretentiile apar neintemeiate. In esenta, prin remiterea sumei de 9.250,47 lei de la vechea asociatie catre noua asociatie, cele doua au stins debitele dintre ele, reclamanta ratificand astfel platite efectuate anterior de catre parata unui tert fara calitate de creditor si intelegand sa accepte stingerea partiala a unor creante nascute anterior.

Daca s-ar admite pretentiile paratei fata de chemata in garantie, atunci chemata in garantie s-ar insaraci fara justa cauza prin aceea ca ar intoarce platite efectuate de debitoare, dar pe care, intre timp, le-a remis adevaratului creditor (care le-a ratificat). La randul ei, parata s-ar imbogati fara justa cauza prin aceea ca si-ar primi inapoi chiar debitul, de altfel, datorat si neindestulator.

In final, este de observat pozitia paratei care a formulat pretentii fata de reclamanta, apreciind ca ii plateste prea mult, in timp ce a formulat pretentii si fata de vechea asociatie careia apreciaza ca nu ar fi trebuit sa-i plateasca. Insumand pretentiile fata de cele doua asociatii, ar putea rezulta ca parata nu doreste sa-si achite deloc si niciodata utilitatile consumate.

In concluzie:

Instanta va admite actiunea introductiva si va respinge cererea reconventionala si cererea de chemare in garantie. In baza art. 274 Cod procedura civila, va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 1.020 lei, reprezentand cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial si taxa OCPI Brasov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite actiunea civila formulata de reclamanta A. de P. S., cu sediul ales la CA G. S., in municipiul Brasov, ., nr. 9, ., ., in contradictoriu cu parata C. O., domiciliata in municipiul Brasov, ., ., judetul Brasov, si in consecinta:

Obliga parata sa plateasca reclamantei suma totala de 4.246,09 lei compusa din sumele de:

  1. 2.127,86 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor de intretinere aferente perioadei 01.01.2009 – 31.10.2009,
  2. 2.118,23 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate aferent perioadei de la pct. i. si care se vor calcula in continuare pana la achitarea integrala a debitului principal.

Respinge cererea reconventionala formulata si precizata de reclamanta reconventionala C. O. in contradictoriu cu parata reconventionala A. de P. S..

Respinge cererea de chemare in garantie formulata de parata C. O. in contradictoriu cu chemata in garantie A. de proprietari ., cu sediul in municipiul Brasov, ., ..

Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 1.020 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, azi 23.02.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

A. S. P. P.

Red., dact. A.S. / 29.06.2015, ex. 5

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria BRAŞOV