Pretenţii. Sentința nr. 5119/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5119/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 5119/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5119
Ședința publică din 14.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. – judecător
GREFIER: C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în ședința publică din 21.04.2015 când părțile prezente au pus concluzii pe fond potrivit încheierii de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 05.05.2015,12.05.2015 până la data de astăzi, 14.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos
JUDECĂTORIA
Constată că, prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2014, sub nr._, reclamanta S. DE T. BALNEAR ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ „ T.B.R.C.M. „ S.A. București în contradictoriu cu pârâtul L. C. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 30.907 lei acordată cu titlu de remunerații compensatorii și plătită cu ordinul de plată nr. 1468 în data de 07.08.2013.
În expunerea în fapt a motivelor, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 29/V/ 19.12.2013 a Curții de Conturi a României – Departamentul V s-a dispus sancționarea acesteia în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 92/1994 și punctul 174 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, stabilindu-se în sarcina sa printre altele și recuperarea, în condițiile legii, a sumei de 51.027 lei, plătită nejustificat fostului direct general al societății care a fost revocat din funcție de A. datorită managementului defectuos și neperformant.
A învederat reclamanta că a încheiat cu pârâtul L. C. la data de 11.09.2012 contractul de mandat nr. 52 având ca obiect asigurarea conducerii societății pe o perioadă determinată în timp de data aplicării de către societate, a dispozițiilor art. 35 din OUG nr. 109/2011. Mandatul a fost revocat de A. prin hotărârea nr. 7 din 09 mai 2013 pentru management defectuos și neperformant. În ziua revocării din funcție, pârâtul a solicitat prin cererea înregistrată la Cabinetul Secretarului General al Casei Naționale de Pensii sub nr. C448/10.05.2013 plata a șase remunerații lunare în temeiul art.XI pct. 3 din contractul mandat. Cererea a fost aprobată în ședința A. a societății din data de 06.06.2013 și plătită cu ordinul de plată nr. 1468 în data de 07.08.2013.
Reclamanta a arătat că, în opinia sa, suma de 30.907 lei reprezintă o plată nedatorată pentru următoarele considerente: la art. XI pct. 3 din contractul de mandat se prevedere că în cazul revocării mandatului, directorul general va beneficia de plata a șase remunerații lunare, fără se precizeze în care cazuri de revocare vor fi acordate cele șase remunerații compensatorii;interpretându-se clauzele contractuale potrivit prevederilor art. 1266 - 1269 din NCC în cazul revocării mandatului din motive imputabile mandatarului, clauza privind acordarea celor șase remunerații nu se aplică, această clauză putând fi aplicată doar în cazul în care mandatul ar fi fost revocat înainte de termen fără ca mandatarului să i se poată imputa vreo vină.
În concluzie, reclamanta apreciază că cele 6 remunerații plătite pârâtului în baza contractului de mandat reprezintă o plată nedatorată care deschide dreptul societății la restituire. Prejudiciul societății este cert,întinderea lui fiind determinabilă și se ridică la suma de 30.907 lei,adică suma încasată de pârât fără temei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341, art. 1344 din NCC; în subsidiar art. 1345 și art. 1347 din NCC.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.532,21 lei.
Pârâtul a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea cererii de chemare în judecată formulată ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a învederat că a încheiat cu reclamanta contractul de mandat înregistrat sub nr. 52/11.09.2012, pe durată determinată, respectiv până la aplicarea art. 35 din OUG nr. 109/2011 (selecția directorilor de către un consiliu de nominalizare, în baza unei proceduri de selecție efectuată prin anunț public, în baza unui plan de management).
Pârâtul a învederat că indicatorii și criteriile de performanță anexă contractului de mandat reprezintă cifre abstracte, care nu sunt de natură a reflecta fidel și pe ansamblul activitatea desfășurată în baza contractului. Totodată, la art. VI din contract se prevede că „pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor sin prezentul contract, părțile răspund potrivit legislației comerciale (civile,după caz)”. Conform art. 4 alin. 1 din OUG nr. 79/2008 remunerația lunară a directorului general se diminuează proporțional cu gradul global de neîndeplinire a obiectivelor și criteriilor de performanță stabilite în contractul de mandat, dar nu mai mult de 30 % din nivelul acesteia. Așadar, sancțiunea neîndeplinirii obiectivelor și criteriilor de performanță este diminuarea remunerației lunare și nu revocarea mandatatului.
În aceste condiții, măsura revocării apare ca lipsită de temei, fapt pentru care a devenit incidentă dispoziția prevăzută de art.XI pct. 3 din contract, și anume dreptul directorului general de a beneficia de plata a șase remunerații lunare
A arătat pârâtul că în virtutea principiilor fundamentale de drept – libertatea negocierii clauzelor contractuale și putere de lege între părți a contractului valabil încheiat este îndreptățit la plata echivalentului a șase remunerații lunare cu titlu de daune – interese.
În drept: art. 205 din NCPC ; art. 4 alin. 1 din OUG nr. 79/2008; art. 1270, art. 1350 din NCC; art. 1431 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În probațiune, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat la data de 11.09.2012 contractul de mandat nr. 52, având ca obiect asigurarea de către mandatarul L. C. a conducerii Societății Comerciale de T. și Recuperare a Capacității de Muncă „ TBRCM „ S.A. ( mandant) pe o durată determinată, respectiv până la data aplicării dispozițiilor art. 35 din OUG nr. 109/2011.
Prin hotărârea nr. 7/09.05.2013 emisă de Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul Societății Comerciale de T. și Recuperare a Capacității de Muncă „ SA s-a dispus revocarea din funcția de președinte al Consiliului de Administrație și din funcția de director general al societății a numitului L. C. începând cu data de 10 mai 2013.
Revocarea pârâtului L. C. s-a dispus la propunerea președintelui Casei Naționale de Pensii Publice în urma întocmirii raportului de control efectuat la sediul societății.
La data de 10 mai 2013, pârâtul L. C. a solicitat plata a șase remunerații lunare, conform art. XI pct. 3 din contractul de mandat.
La data de 06 mai 2013, A.G.A. din cadrul societății a aprobat acordarea celor șase remunerații lunare.
Prin ordinul de plată nr. 1468 din data de 07.08.2013 societatea reclamantă a virat pârâtului suma de 30.907 lei reprezentând echivalentul a șase remunerații lunare.
Prin Raportul de control nr. 573 din data de 29.11.2013 întocmit de Curtea de Conturi a României s-a reținut plata fără temei legal a sumei de 51.027 lei reprezentând cheltuieli cu revocarea din funcție a directorului general, cuprinse în contractul de mandat, datorită managementului defectuos și neperformant și recuperarea, în condițiile legii, a sumei totale de 51.027 lei, din care suma de 30.907 lei salariul net și 20.120 lei obligațiile datorate bugetului general consolidat, aferente sumei plătite nejustificat.
A reținut Curtea de Conturi că societatea reclamantă a cuprins în contractul de mandat al directorului general acordarea a șase remunerații lunare, în cazul revocării din funcție, contrar prevederilor art. 32 alin. 1 din OUG nr. 79/2008. Cu toate că în ședința A.G.A. din data de 06 mai 2013 s-a analizat punctul de vedere al consilierului juridic potrivit căruia fostului director revocat din funcție nu-i pot fi acordate cele șase remunerații, membrii A.G.A. au aprobat acordarea celor șase remunerații.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 30.907 lei reprezentând plată nedatorată.
Conform art. 1341 alin. 1 din NCC „ cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire”.
În art. 1344 din NCC se prevede că „restituirea plății nedatorate se face potrivit dispozițiilor art. 1635- 1649 din NCC”.
Potrivit art. 1635 alin. 1 din NCC „ restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut,în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui ale eveniment asimilat acestora „.
În speță, la art. XI pct. 3 din contractul de mandat s-a prevăzut încetarea contractului prin revocarea mandatului, caz în care directorul general va beneficia de plata a șase remunerații lunare.
Instanța constată că părțile nu au prevăzut în contractul de mandat vreo excepție care să excludă plata celor șase remunerații lunare în cazul revocării mandatului.
Conform art. 2032 alin. 1 din NCC „ mandantul care revocă mandatarul rămâne ținut să își execute obligațiile față de mandatar. El este, de asemenea, obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocării nejustificate și intempestive”.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că motivul avut în vedere de A.G.A. din cadrul societății reclamante atunci când a dispus revocarea pârâtului din funcția de director general a fost managementul defectuos și neperformant.
Chiar și în aceste condiții ( revocarea mandatului din cauze imputabile mandatarului), interpretarea dată de către reclamantă clauzelor contractuale nu poate fi primită întrucât contravine prevederilor art. 2032 alin. 1 din NCC.
Inserarea în contractul de mandat a unei clauze contrară prevederilor legale (conform raportului Curți de Conturi) nu a îndreptățește pe reclamantă să aprecieze că a efectuat o plată nedatorată. Mai mult, o clauza contrară legii nu poate primi interpretarea dată de către una dintre părțile contractante.
Așadar, nu se poate reține că societatea reclamantă a efectuat pârâtului o plată nedatorată, pe motiv că plata celor șase remunerații lunare s-a efectuat în temeiul contractului de mandat, contract care nu a fost desființat ulterior în înțelesul art. 1635 alin. 1 din NCC.
Prin urmare, instanța reține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1341 și art. 1344 din NCC.
În ceea ce privește aplicabilitate prevederilor art. 1345 și art. 1347 din NCC, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, instanța reține, din analiza dispozițiilor legale referitoare la instituția îmbogățirii fără justă cauză, că pentru soluționarea unei acțiuni întemeiată pe un astfel de temei de drept trebuie analizate două condiții juridice, respectiv absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite și absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și trei condiții materiale, și anume: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia și existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt.
În ceea ce privește prima condiție, instanța reține că acțiunea intentată pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză are un caracter subsidiar, cel păgubit are dreptul la o astfel de acțiune numai atunci când el nu are și nici nu a avut o altă cale de drept, nicio altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului.
În cauză, acțiunea întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea sumei ce face obiectul contractului de mandat încheiat de către părți nu poate fi admisă cât timp reclamanta are la dispoziție o altă acțiune în realizarea dreptului întemeiată pe contractul de mandat.
În temeiul considerentelor de fapt și de drept reținute, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. DE T. BALNEAR ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ „ T.B.R.C.M. „ S.A. București în contradictoriu cu pârâtul L. C. ca neîntemeiată.
Va lua act că pârâtul nu mai solicită cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. DE T. BALNEAR ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ „ T.B.R.C.M. „ S.A., cu sediul în București, ., sector 2, și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la punctul de lucru din București, ., . în contradictoriu cu pârâtul L. C., domiciliat în mun. B., ., ., . procesual ales în mun. S. G., ., ., jud. C. – la reședința av. N. G., ca neîntemeiată.
Ia act că pârâtul nu mai solicită cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. C. D.
Red/ Dact. A.M. – 28.08.2015 ( 4 ex.)
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5051/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5055/2015. Judecătoria... → |
|---|
