Pretenţii. Sentința nr. 6794/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6794/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 6794/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6794
Ședința publică din 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.- judecător
GREFIER: C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, când părțile prezente au pus concluzii asupra fondului cauzei potrivit încheierii de ședință din data de 02.06.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 16.06.2015 până la data de astăzi, 23.06.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2014, sub nr._, reclamanta S.C. „ D. I. G.” SRL, în insolvență, prin administrator judiciar CENȚU SPRL în contradictoriu cu pârâtul F. C. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6.875 USD (22.294,25 lei la un curs USD de 3,2428 lei la data de 10.03.2014) compusă din: 3.437,50 USD (11.147,12 lei) debit principal, reprezentând contravaloare chirie datorată și neachitată pentru perioada august 2009 – februarie 2014 rezultată din acordarea dreptului de folosință din închirierea asupra terenului ocupat de spațiul comercial nr. 43 situat în cadrul Complexului Comercial Orizont 3000 – Tronsonul A potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 899/22.08.2002 de BNP P. Ș. și accesorii în sumă de 3.437,50 USD ( 11.147,12 lei ) reprezentând penalități de 2 % / zi de întârziere aferente chiriei neachitate pentru perioada august 2009 – februarie 2014, aplicate la chiria fiecărei luni în parte de la data scadenței obligației de plată,cu cheltuieli de judecată.
În expunerea în fapt a motivelor, reclamanta a arătat că în calitate de administrator al Complexului Comercial Orizont 3000 și concesionar al terenului potrivit contractului de concesiune nr. 17/27.05.1997 și F. C. a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 899/22.08.2002 de BNP „ P. Ș.” având ca obiect acordarea dreptului de folosință din închiriere asupra terenului privind spațiul comercial nr. 43 situat în cadrul Complexului Comercial Orizont 3000 – Tronsonul A.
Potrivit contractului de vânzare – cumpărare, pârâtul avea obligația de a plăti chiria fiecărei luni, la scadență,în caz contrar s-a obligat să plătească penalități de întârziere de 2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data plății efective a debitului principal.
Reclamanta a învederat că în perioada august 2009 – februarie 2014, pârâtul nu și-a mai respectat obligația asumată prin contractul de vânzare - cumpărare, în sensul că nu a mai achitat chiria, nici acesteia și nici succesorului dreptului de concesiune, drept preluat de P. L. în baza actului de adjudecare din data de 01.03.2009 emis în dosarul de executare nr. 724/2008 al SCPEJ D. & Corșate și deținut în intervalul martie 2009 – iunie 2012. Prin sentința nr. 654/sind/19.03.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ actul de adjudecare a fost anulat iar dreptul de concesiunea s-a reîntors în patrimoniul S.C. „ D. I. G.” SRL.
A arătat reclamanta că deține împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă care rezultă din contactul de vânzare – cumpărare semnat de pârât.
În drept, reclamanta a invocat art. 628 alin. 2 și 3 NCPC, art. 453 din NCPC ; art. 969 din VCC ( art. 1270 din NCC); art. 77 din Legea nr. 85/2006 ; OUG nr. 80/2013.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul F. C. a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 30.04.2011, având în vedere termenul general de prescripție de 3 ani și data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei B., respectiv 30.04.2014.
A arătat pârâtul că potrivit prevederilor art. 40, 41 și art. 43 din Legea nr. 50/1991, act normativ în vigoare la data încheierii atât a contractului de concesiune între Primăria B. și ., respectiv contractul nr. 17/27 mai 1997, cât și la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 943/18.09.2002 prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra magazinului stand A43, coroborate cu dispozițiile Caietului de sarcini al licitației organizate cu prilejul încheierii contractului de concesiune nr. 17/1997, odată cu finalizarea construcției și predarea spațiilor comerciale,dreptul de concesiune asupra terenului trebuia transmis către dobânditorul construcției, cu acordul concedentului.
Pârâtul a învederat că a dobândit dreptul de proprietate asupra magazinului de la vânzătorul DANINO RONEN – primul dobânditor al imobilului după finalizarea construcției de către .. Nu s-a putut transmite dreptul de concesiune asupra terenului,deoarece nu a existat acordul concedentului M. B..
Cu toate acestea, dreptul reclamantei dobândit prin contractul de concesiune încheiat între M. B., pentru construirea și exploatarea complexului comercial, nu conferea reclamantei și dreptul de a dispune cu privire la acest teren prin încheierea unor contracte de închiriere.
În opinia pârâtului, clauza privind obligarea cumpărătorului de a achita chirie lunară de 2, 5 USD pe mp, în condițiile inexistenței unui drept al acesteia de a dispune de acest bun, constituie o practică ilicită prin care se eludează dispozițiile legale și contractuale. Prin urmare, pretențiile reclamantei sunt lipsite de temei.
Mai mult, în cursul anului 2009, reclamanta i-a comunicat o notificare prin care i-a adus la cunoștință că, începând cu data de 17.03.2009 nu mai are calitatea de concesionară a terenului și nu mai poate încasa chiria stabilită pentru folosința terenului, dar și că în situația în care nu se va prezenta la sediul societății până la data de 10.11.2009 pentru a-și exprima acordul expres pentru rezilierea contractului, se va considera că a acceptat în mod tacit desființarea contractului.
A învederat pârâtul că notificarea transmisă de către reclamantă, neurmată de încheierea vreunui alt contract între părți care să prevadă obligații de plată în sarcina sa, o împiedică pe reclamantă să poată solicita plata chiriei și a penalităților aferente. Faptul că, ulterior notificării și desființării tacite a contractului de închiriere, dreptul de concesiune a reintrat în patrimoniul reclamantei, nu conduce la renașterea unor obligații contractuale considerate anterior ca reziliate de către ambele părți.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a invocat prevederile art. 208 din NCPC sens în care a solicitat decăderea pârâtului din dreptul de a formula apărări, invoca excepții și de a mai propune probe.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamanta a arătat că începând cu data de 17.03.2009 și până la data de 27.06.2012 cursul prescripției a fost suspendat de drept.
Pe fondul cauzei reclamanta a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei motivat de faptul că, în calitate de concesionar are dreptul de a încheia contracte cu terțe persoane pentru asigurarea și valorificarea exploatării bunurilor, activităților și serviciilor, care fac obiectul concesiunii în condițiile legii, fără a putea transfera acestora drepturile dobândite prin contractul de concesiune
Cu privire la dreptul de concesiune a arătat reclamanta că acesta se află în patrimoniul său urmare a anulării actului de adjudecare deținut de P. L..
Pârâtul F. C. a formulat cererea de chemare în judecată a altei persoane, respectiv a MUNICIPIULUI B. – prin primar pe considerentul că dreptul de proprietate aparține acestei entități care ar putea să pretindă, pe calea unei acțiuni, aceleași drepturi ca și reclamanta.
În motivare, pârâtul a făcut referire la HCL B. nr. 288/30.05.2014 prin care s-a hotărât încheierea de contracte de concesiune cu fiecare proprietar de spații comerciale din Complexul Orizont 3000.
Cererea de chemare în judecată a altei persoane nu a fost întemeiată în drept.
Terțul intervenient M. B. – prin primar a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea în principal ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de pârâtul F. C., și în subsidiar ca nefondată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.
În motivare, terțul intervenient a învederat că HCL B. nr. 288/ 2014 a fost completată prin HCL B. nr. 419/2014 în sensul că prevederile art. 1 din HCL nr. 288/2014 vor fi aplicate, sau nu, în funcție de soluția definitivă și irevocabilă ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată cu privire la valabilitatea, sau anularea contractului de concesiune nr. 17/1997.
Judecătoria B. a respins prin sentința pronunțată la data de 24.02.2014 în dosarul civil nr._/197/2011 acțiunea promovată de acesta având ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr. 17/2014; sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul B. și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel B..
Așadar HCL B. nr. 288/ 2014 a rămas caducă, nu mai poate fi pusă în aplicare.
A subliniat terțul intervenient și faptul că, și în situația în care instanțele nu s-ar fi pronunțat irevocabil în dosarul nr._/197/2011, tot nu ar fi putut ridica pretenții împotriva pârâtului înainte de soluționarea definitivă a problemei contractului de concesiune nr. 17/1997, câtă vreme contractul de concesiune este în vigoare,nu poate solicita simultan și redevența de concesiune de la concesionară și redevență de concesiune, pentru același teren, de la proprietarii de spații comerciale cu care nu are niciun raport juridic.
Pârâtul F. C. a formulat cererea de chemare în garanție a S.C. „ A. H. IMOBIL I. „ S.R.L. B. prin care a solicitat obligarea chematei în garanție la plata sumelor de 3.435, 50 USD contravaloarea chiriei datorată și neachitată pentru perioada august 2009 – februarie 2014 și penalități de întârziere în cuantum de 3.437, 50 USD în măsura în care se va admite cererea principală.
În motivare, pârâtul a învederat că a încheiat cu chemata în garanție S.C. „ A. H. IMOBIL I. „ S.R.L. B. contractul de închiriere având ca obiect imobilul identificat la standul 43 – tronsonul A din Galeriile Comerciale ORIZONT 3000. Conform contractului, locatarul s-a obligat să suporte toate taxele și impozitele aferente spațiului închiriat, inclusiv în ceea ce privește taxa pe clădire și taxa pe teren.
Cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72 și urm. din NCPC.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei pentru primul termen de judecată cerere adițională prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 7.875 USD ( 27.639, 675 lei la un curs USD de 3,5098 lei la data de 03.11.2014) compusă din: 3.937, 50 USD ( 13.819,83 lei) debit principal, reprezentând contravaloare chirie datorată și neachitată pentru perioada august 2009 – octombrie 2014 rezultată din acordarea dreptului de folosință din închirierea asupra terenului ocupat de spațiul comercial nr. 43 situat în cadrul Complexului Comercial Orizont 3000 – Tronsonul A potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 899/22.08.2002 de BNP P. Ș. și accesorii în sumă de 3.937,50 USD ( 13. 819,83 lei) reprezentând penalități de 2 % / zi de întârziere aferente chiriei neachitate pentru perioada august 2009 – octombrie 2014, aplicate la chiria fiecărei luni în parte de la data scadenței obligației de plată,cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea adițională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 204 din NCPC.
La termenul de judecată din data de 24.02.2015 instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării întâmpinării invocată de reclamanta. S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de pârâtul F. CHIAM în contradictoriu cu MUNICIPIULUI B. – prin primar, pentru considerentele de fapt și de drept reținute în încheierea de ședință de la termenul de judecată respectiv.
La același termen de judecată, respectiv 24.02.2015, în temeiul art. 74 alin. 2 din NCPC coroborat cu art. 64 alin. 2 din NCPC instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul F. CHIAMîn contradictoriu cu chemata în garanție S.C. „ A. H. IMOBIL I. „ S.R.L. B..
Chemata în garanție S.C. „ A. H. IMOBIL I. „ S.R.L. B. a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea pe fond a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul F. CHIAMși obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, în esență, chemata în garanție a învederat că dispozițiile clauzei inserată în art. 5. 3 din contractul de închiriere încheiat cu pârâtul nu poate fi extinsă și la obligațiile plății chiriei terenului. Cel obligat să plătească plata taxelor și impozitelor aferente spațiului închiriat, inclusiv taxa pe chirie și taxa pe teren este locatorul F. CHIAM.
În ceea ce privește cererea principală, chematul în garanție a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei cu privire la pretențiile solicitate anterior datei de 30.04.2011.
A învederat chemata în garanție că reclamanta nu mai are temei să solicite plata chiriei întrucât contractul de vânzare - cumpărare a încetat la data de 17.03.2009, sau cel mai târziu la data de 10.11.2009.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 74 alin. 3 și art. 205 din NCPC.
La termenul de judecată din data de 02.06.2015, în temeiul dispozițiilor art. 74 alin 4 teza a II-a din NCPC instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul F. CHIAMîn contradictoriu cu chemata în garanție S.C. „ A. H. IMOBIL I. „ S.R.L. B. și formarea unui nou dosar ce va avea ca obiect pretenții, iar ca părți pe F. CHIAM în calitate de reclamant și pe S.C. „ A. H. IMOBIL I. „ S.R.L. B., prin administrator judiciar - Judiciar Consulting Insolvency SPRL- în calitate de pârâtă.
În temeiul art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei care va constituit obiectul noului dosar, până la soluționarea definitivă a procedurii insolvenței pârâtei S.C. „ A. H. IMOBIL I. „ S.R.L. B. - dosar nr._ al Tribunalului B..
La același termen de judecată, respectiv 02.06,2015 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada august 2009 - martie 2011 inclusiv (chirie + penalități de întârziere), pentru considerentele de fapt și de drept reținute în încheierea de ședință de la termenul respectiv.
În probațiune, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între DANINO RONEN, în calitate de vânzător, F. CHIAM, în calitate de cumpărător, denumit și beneficiar, și S.C. „ D. I. G. ” S.R.L. (fostă S.C. „ A.S.M. I. „ S.R.L.B.), în calitate de administrator, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare a magazinului nr. 43 - Tronson A situat în Complexul Comercial ORIZONT 3000 B. autentificat sub nr. 899 la data de 22.08.2002 de BNP „ P. Ș.”.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 899/22.08.2002, cumpărătorul F. CHIAM s-a obligat să achite administratorului „ o chirie lunară de folosire a terenului de 2, 5 USD/mp + TVA de spațiu comercial și 2, 5 USD/mp + TVA pentru suprafața de 10,11 mp din suprafața căilor de acces, prin echivalent lei la cursul de referință la BNR din ziua plății, plată efectuată până cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a lunii respective și în caz de neplată la termen a chiriei mai sus menționată, cumpărătorul datorează și se obligă să plătească penalități pe zi de întârziere la cuantumul chiriei restante, de 2 %/zi de întârziere,începând cu prima zi a lunii următoarele, celei scadente”.
Prin actul de adjudecare încheiat la data de 17.03.2009 în dosarul execuțional nr. 724/2008 al SCPEJ „ D. & Corșate „ s-a adjudecat dreptul de concesiune al debitoarei S.C. „ D. I. G. ” S.R.L. asupra terenurilor construite și neconstruite pe care s-a edificat Complexul Comercial ORIZONT 3000 în favoarea creditorului P. L..
Prin sentința civilă nr. 645/sind pronunțată la data de 19.03.2012 de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare încheiat la data de 17.03.2009 în dosarul execuțional nr. 724/2008 al SCPEJ „ D. & Corșate „. Sentința civilă nr. 645/sind/19.03.2012 a Tribunalului B. a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1286/R/ 27.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel B..
Prin constatarea nulității absolute a actului de adjudecare, dreptul de concesiune asupra terenului construit și neconstruit, aflat în concesiunea reclamantei în baza contractului de concesiune nr. 17/27 mai 1997, s-a reîntors în patrimoniul reclamantei. Ca efect al nulității absolute a actului de adjudecare, reclamanta și-a redobândit dreptul de concesiune cu efect retroactiv – ex tunc, respectiv dreptul de a încasa contravaloarea chiriei.
Nu poate fi primită apărarea pârâtului potrivit căreia reclamanta a pierdut dreptul de concesiune prin actul de adjudecare din data de 17.03.2009 iar notificarea a condus la desființarea tacită a contractului de vânzare - cumpărare, deoarece urmare a pronunțării sentinței civile nr. 645/sind/ 19.03.2012 de către Tribunalul B. în dosarul nr._, dreptul de concesiune s-a reîntors în patrimoniul reclamantei.
Referitor la relevanța acestei adrese (notificări) față de obligația de plată a pârâtului, instanța apreciază că o atare notificare ar fi putut justifica conduita pârâtului de neplată a chiriei dar numai în raporturile cu reclamanta, nu și cu adjudecatarul dreptului de concesiune, cu atât mai mult cu cât, prin același înscris, pârâtul a fost informată despre persoana care urma să încaseze chiria.
Prin raportare la sentința civilă nr. 645/sind/ 19.03.2012 pronunțată de Tribunalul B., pasivitatea pârâtului în neexecutarea obligației de plată a chiriei îi este imputabilă acestuia întrucât nu existau impedimente în executarea acestei obligații față de adjudecatar, urmând ca ulterior, adjudecatarul și reclamanta să-și regleze situația plăților încasate de adjudecatar în baza actului nul, fără implicarea pârâtului.
Contrar susținerii pârâtului, în virtutea dreptului de concesionare reclamanta putea să încheie cu terțe persoane contracte în scopul asigurării și valorificării terenului concesionat, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 219/1998 care stipulau în art. 53 alin. 2 faptul că „ concesionarul are dreptul de a încheia contracte terți pentru asigurarea și valorificarea exploatării bunurilor ce fac obiectul concesiunii în condițiile legii fără a se putea transmite drepturile dobândite prin contractul de concesiune”. Aceasta a fost și opinia concedentului M. B. ( adresa nr._01).
În consecință, nu se poate considera că reclamanta a eludat dispozițiile legale și contractuale prin clauza stipulată în contractul de vânzare – cumpărare referitoare la perceperea de chirie pentru teren.
De asemenea, dispozițiile art. 40 din Legea nr. 50/1991 republicată nu sunt aplicabile în speță întrucât acestea se referă la apartamentele și alte suprafețe locative cu altă destinație decât cea de apartamente, construite pe terenuri aflate în domeniul privat și atribuite în vederea construirii de locuințe iar nu spații comerciale. Mai mult, dreptul de concesiune a fost transmis de către unitatea administrativ - teritorială, în baza contractului de concesiune nr. 17/1997 reclamantei, pe o durată de 50 ani, cu consecința că, în absența desființării acestui contract de concesiune nu există vreun temei legal pentru a se constata transmiterea aceluiași drept în favoarea pârâtei.
Prin urmare, toate apărările pârâtului sunt neîntemeiate.
Conform calculului efectuat de reclamantă și verificat de instanță, pârâtul datorează pentru perioada aprilie 2011 – octombrie 2014 cu titlu de chirie teren suma de 2.687,50 USD, sumă calculată conform prevederilor contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 899/22.08.2002. Instanța constată că reclamanta a efectuat calculul pentru o chirie lunară de 2,5 USD/ mp pentru o suprafață de 25 mp ( 14, 89 mp construcției + 10, 11 mp căi acces).
Potrivit dispozițiilor art. 969 din vechiul C.civil (dispoziții aplicabile în speță), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante,acestea fiind ținute să-și execute obligațiile asumate la termene, în condițiile stipulate în contract și cu bună-credință.
În drept, instanța are în vedere că în materia răspunderii contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între debitor si creditor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
În speță, instanța reține că natura contractuală a raporturilor juridice ale părților rezultă din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 899/22.08.2002. Reclamanta a făcut dovada existenței creanței în cuantum de 2687, 50 USD, în timp ce pârâtul nu a dovedit executarea obligației pentru perioada aprilie 2011 – octombrie 2014 nici față de adjudecatar și nici față de reclamantă, deși conform art. 249 din NCPC îi incumba sarcina acestei probe.
Solicitarea reclamantei de a obliga pârâtul la plata penalităților de întârziere este întemeiată pentru următoarele motive:
Art. 43 din vechiul Codul comercial stipula că « datoriile comerciale lichide și plătibile în bani,produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile ».
Părțile au prevăzut în contract că în caz de neplată la termen a chiriei, pârâtul va plăti penalități pe zi de întârziere la cuantumul chiriei restante de 2 % / zi de întârziere, începând cu prima zi a lunii următoarele, celei scadente.
Reclamanta a limitat cuantumul penalităților de întârziere la valoarea debitului,conform prevederilor Legii nr. 469/2002 – în vigoare la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare.
În consecință, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei penalități de întârziere în sumă de 2687, 50 USD.
În temeiul tuturor considerentelor de fapt și de drept reținute, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată și completată prin cerere adițională de reclamanta S.C. „ D. I. G. „ S.R.L. B. în insolvență, prin administrator judiciar în contradictoriu cu pârâtul F. C. și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.375 USD, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de pretenții, din care suma de 2.687,50 USD reprezintă contravaloarea chiriei restante aferente perioadei aprilie 2011 – octombrie 2014, iar suma de 2.687, 50 USD reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere aferente.
Întrucât s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada august 2009 - martie 2011 inclusiv, instanța va respinge solicitarea reclamantei de a obliga pârâtul la plata sumei de 2.500 USD, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând chirie restantă ( 1.250 USD) și penalități de întârziere (1.250 USD) aferente perioadei august 2009 - martie 2011 inclusiv, ca fiind prescrise.
Va lua act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în baza art. 453 alin. 1 din NCPC instamța va obliga pârâtul F. C. să plătească terțului intervenient M. B.- prin primar chemat în judecată prin formularea cererii de chemare în judecată a altei persoane, suma de 1.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și completată prin cerere adițională de reclamanta S.C. „ D. I. G. „ S.R.L. B., cu sediul în mun. B., .. 88, în insolvență, prin administrator judiciar CENȚU SPRL, cu sediul în mun. B., ., parter în contradictoriu cu pârâtul F. C., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocat „ P. A. „, situat în mun. B., .. 50B, . consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 5.375 USD, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de pretenții, din care suma de 2.687,50 USD reprezintă contravaloarea chiriei restante aferente perioadei aprilie 2011 – octombrie 2014, iar suma de 2.687, 50 USD reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere aferente.
Respinge solicitarea reclamantei de a obliga pârâtul la plata sumei de 2.500 USD, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând chirie restantă și penalități de întârziere aferente perioadei august 2009 - martie 2011 inclusiv, ca fiind prescrise.
Ia act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Obligă pârâtul F. C. să plătească terțului intervenient M. B. prin primar, cu sediul în B., ., chemat în judecată prin formularea cererii de chemare în judecată a altei persoane, suma de 1.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. C. D.
Red/ dact. A.M. - 5 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 5999/2015. Judecătoria BRAŞOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6148/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
