Plângere contravenţională. Sentința nr. 7589/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7589/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 3026/94/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 7589
Ședința Publică din data de 16.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. I. D.
Grefier M. S. I.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul P. L. ROMÂNIA IFN SA, în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN – plângere contravențională R12,_/15.05.2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că dosarul cauzei este declinat de la Judecătoria Găești, primul termen de judecata, stadiul procesual – fond, obiectul cauzei – plângere contravențională, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
În baza art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, la ordine, iar la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția de necompetență teritorială a Judecătorie B., invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 15.06.2012 sub nr._, petentul P. L. ROMÂNIA IFN SA în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – Cestrin, a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din data de 15.05.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în valoare de 250 lei și despăgubiri în cuantum de 28 euro, și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petentul învederează instanței faptul că la data de 25.09.2012 i-a fost comunicată o copie a procesului verbal de contravenție pe care îl contestă, potrivit căruia la data de 07.04.2012, ora 14:33, pe A1 km 70+460m, în P., județul Dâmbovița, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Petentul invocă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție având în vedere prevederile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2011. Acesta susține faptul că lipsa semnăturii nu poate fi suplinită de dispozițiile Legii 455/2001.
De asemenea, petentul arată că la data săvârșirii contravenției autoturismul era condus de către AMARAZEANU M. A. care, din punctul de vedere al acestuia, avea obligația de a achita taxa în cauză. Textul de lege sancționator nu prevede sancționarea celui care pune în circulație un autoturism fără a avea rovinietă, așa cum este cazul petentului.
Astfel, intimatul nu a făcut dovada comiterii contravenției în cauză de către o persoană care să fie angajata petentei sau din care să rezulte vinovăția acestuia, în legătura cu comiterea faptei.
Se învederează instanței faptul că la data de 19.10.2011 s-a încheiat contractul de leasing dintre petent și AMARAZEANU M. A..
În drept sunt invocate prevederile dispozițiilor OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002 și Legea 455/2001.
În motivarea plângerii sunt depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare dar, la solicitarea instanței a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin Încheierea din data de 20.02.2013, instanța a dispus scoaterea administrativă de pe rolul Judecătoriei Găești a cauzei și înaintarea dosarului, spre competentă soluționare, către Judecătoria B..
La data de 01.03.2013, pe rolul Judecătorie B. a fost înregistrat dosarul Judecătoriei Găești nr._, sub nr._ .
În ședința publică din data de 16.12.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență a Judecătoriei B..
Analizând materialul probator, prin prisma acestei excepții, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 15.05.2012., petentul P. L. ROMÂNIA IFN SA a fost amendat cu suma de 280 lei și despăgubiri în cuantum de 28 euro, constatându-se că în data de 07.04.2012, ora 14:33, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, pe A1 km 70+460m, în P., județul Dâmbovița.
Astfel, din examinarea conținutului procesului-verbal rezultă că fapta reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe raza localității P., județul Dâmbovița, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Găești.
Totodată, instanța reține că art. 32 alin.2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește competența teritorială în favoarea judecătoriei în cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Prin urmare, ceea ce interesează în determinarea instanței competente teritorial este locul săvârșirii faptei contravenționale.
Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.19 C.proc.civ. (care prevede posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinată cu dispozițiile art.159 pct.3 C.proc.civ (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura) se desprinde concluzia că în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art XXIII alin 1 si 4 din Legea nr. 2/2013, respectiv „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”, norma de strictă interpretare și aplicare, care nu poate fi extinsă și în materie contravențională, pentru litigiile existente la data modificării legii rămânând competente instanțele inițial investite, în a căror circumscripție a fost săvârșită contravenția.
De asemenea, instanța reține că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus și art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002, prin care s-a desemnat ca instanța competentă cea de la domiciliul pententului, însă aceste prevederi sunt aplicabile doar litigiilor începute după . acestui act normativ.
In același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și justiție, într-o decizie de speță, respectiv Decizia nr. 2076/2013 „Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.”
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 15.06.2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost pe raza localității P., județul Dâmbovița, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Găești, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Reținând caracterul absolut al competenței teritoriale în această materie, de la care nici instanța, nici părțile nu pot deroga, în baza art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, a art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu, și va declina competența în favoarea Judecătoriei Găești, căreia i se va înainta dosarul.
De asemenea, instanța apreciază că nu se poate considera născut un conflict negativ de competență între cele două instanțe față de dispozițiile art.20 alin.1 pct.2 C.pr.civ. de la 1865, aplicabil în cauză, având în vedere că Judecătoria Găești nu și-a declinat competența teritorială printr-o sentință fără cale de atac, ci a trimis cauza administrativ Judecătoriei B., astfel încât nu există declinări reciproce în sens strict procesual civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B. invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulate de petentul P. L. ROMÂNIA IFN SA cu sediul ales la cabinet de avocat CRIANA M., sector 5, București, . B., nr. 3, în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, în favoarea Judecătoriei Găești.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red: jud SDI/ tehnodact gr. MSI/2 ex./19.12.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7787/2013. Judecătoria BUFTEA | Pretenţii. Sentința nr. 344/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
