Plângere contravenţională. Sentința nr. 1334/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1334/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 16449/94/2012
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1334
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE 07.03.2013
INSTANȚA CONSITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta S.C. C&I C. S.R.L. împotriva procesului – verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 15.11.2012, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 05.03.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 07.03.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.12.2012 sub nr._ petenta S.C. C&I C. S.R.L. a contestat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._ din 15.11.2012 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov.
În fapt, a arătat că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 8.000 lei în temeiul art.7 alin.2 litera a din H.G. 69/2012, contravenție prevăzută de art.4 pct.27 din H.G. 69/2012, potrivit procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 15.11.2012, reținându-se că în urma unui control efectuat la data de 15.11.2012 autovehiculul cu număr de înmatriculare_ a transportat un număr mare de pasageri raportat la numărul de locuri înscrise în certificatul de clasificare.
Cu privire la procesul verbal de contravenție a invocat lipsa temeiului de drept determinată de aplicarea eronată a dispozițiilor legale în încadrarea faptei, respectiv art.2 din Ordonanța nr.21/2011 aprobată prin Legea nr.8/2012. Nu se află în prezența unui transport public local de persoane. A mai invocat art.7 alin.2 din Legea nr.8/2012, art.3 alin.3 din O.G. nr.27/201, H.G. nr.69/2012.
A apreciat că organele de poliție puteau aplica o sancțiune în conformitate cu art.101 alin.1 pct.13 din O.U.G. nr.195/2002 „nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor și a obiectelor în sau pe vehicul”
A apreciat necompetența materială a agentului constatator al IPJ Ilfov în conformitate cu art.47 alin.8 din Legea nr.92/2007 „Constatarea contravențiilor prevăzute la alin.2 și alin.7 și aplicarea sancțiunilor se face de către împuterniciții primăriilor, comunelor, orașelor și municipiilor și de către persoane împuternicite de aceștia”. Întocmirea unui proces verbal de contravenție de către un organ constatator necompetent se sancționează cu nulitatea absolută.
În drept a invocat art.15 din O.G. nr.2/2001.
În dovedirea plângerii contravenționale a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar în copie procesul verbal contestat, (f.6).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15, lit. i din Legea 146/1997 și art. 1, alin 2 din OG 32/1995.
Intimatul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
P. procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.11.2012 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, petentul C&I Conserv SRL a fost sancționat cu amendă de 8000 lei.
În fapt, s-a reținut că, la data de 15.11.2012, ora 7.40, petentul a condus auto marca Mercedes cu nr._ pe DN2 Voluntari – zona Rompetrol, efectuând cursă regulată de transport persoane pe ruta Petrachioaia Bucuresti, încărcat peste capacitate cu călători.
S-a arătat că fapta săvârșită este prevăzută de art.4 pct.27 din HG nr.69/2012. Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 din OG nr. 27 din 31 august 2011 privind transporturile rutiere, transportul rutier contra cost de persoane cu autobuze se poate realiza prin: servicii regulate; servicii regulate speciale; servicii ocazionale. Transportul rutier național contra cost de persoane cu autovehicule având 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, destinate prin construcție și echipate pentru acest scop, se poate realiza prin: servicii regulate speciale; servicii ocazionale.
P. prevederile art. 39 din același act normativ se interzice transportul mai multor persoane decât numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare al autovehiculului la efectuarea transportului rutier județean, interjudețean sau internațional contra cost de persoane prin servicii regulate.
În conformitate cu dispozițiile art.85 OG nr. 27 din 31 august 2011, încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 și ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale OG nr. 27 din 31 august 2011, precum și ale normelor de aplicare a acesteia atrag răspunderea civilă, administrativă, penală și contravențională, în condițiile legii. A.. (2) al aceluiași act normativ prevede că încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravențional și sancțiunile aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
A fost astfel adoptată Hotărârea Guvernului nr. 69/2012privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări.
Totodată, instanța reține că agentul constatator avea competența să constate și să sancționeze fapta care face obiectul procesului verbal, în temeiul dispozițiilor art. 57 lit.b din HG nr. 69/2012.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind transportul persoanelor și al obiectelor în sau pe vehicule reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 8000 lei care prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței călătorilor.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
În această ordine de idei, instanța observă că procesul-verbal criticat cuprinde constatările personale ale agentului de poliție.
Potrivit art.4 pct.27 din HG nr.69/2012 reprezintă contravenție nerespectarea obligației de a nu transporta mai multe persoane decât numărul de locuri pe scaune stabilite in certificatul de înmatriculare.
Petentul a avut posibilitatea ca, prin probele administrate, să facă dovada unei situații de fapt contrare celei constatate, însă acesta nu a nominalizat nicio persoană pentru audierea în calitate de martor, deși la fața locului s-au aflat mulți călători care au fi putut confirma dacă în microbuz se aflau sau nu mai mulți pasageri decât numărul de locuri pe scaune.
Apărările acestuia în sensul că încearcă să acopere necesitățile de transport din zona metropolitana Bucuresti, acestea nu pot fi reținute, întrucât un astfel de demers civic nu poate rezulta în încălcarea prevederilor legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea.
Astfel, conform art ART. 7 din HG nr. 69/2012 contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei. Agentul constatator a aplicat minimul, respectiv 8000 lei amendă.
Raportat la gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunea este proporțională. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care aplicarea unei sancțiuni la nivelul minimului special este pe deplin justificată.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunea este proporțională, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 C. și având în vedere principiul disponibilității instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C&I C. S.R.L cu domiciliul în București, ., Sector 2 în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV cu sediul în București, ., nr.7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ., nr._ din data de 15.11.2012 ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. F. G.
Red.jud.T.A
Thn.red.gr.FG/4ex /
19.04.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4587/2013. Judecătoria BUFTEA | Fond funciar. Sentința nr. 6656/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
