Plângere contravenţională. Sentința nr. 2019/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2019/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 9190/94/2012
Dosar nr._
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR.2019
Ședința Publică din data de 04.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petent O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GMBH, PRIN REPREZENTANT LEITNER+LEITNER CONSULTING SRL si pe intimat COMISARIATUL GENERAL AL GARZII FINANCIARE, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integranta din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la dat de 01.04.2013, la data de 03.04.2013 si apoi la 04.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ petenta O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GMBH, PRIN REPREZENTANT LEITNER+LEITNER CONSULTING SRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._/23.02.2012 întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului COMISARIATUL GENERAL AL GARZII FINANCIARE.
În motivarea cererii, petenta a arătat că a achiziționat bunuri (portocale, căpșuni, kiwi) de la furnizori stabiliți în G., pe care le-a vândut ulterior unei companii stabilite în România, respectiv SC Lidl Di.. S-a mai arătat că achiziția a fost efectuată în scopul unei livrări ulterioare a bunurilor respective în țară de către cumpărătorul revânzător. În acest mod societatea petentă a realizat achiziții intracomunitare de bunuri efectuate în cadrul unei operațiuni triunghiulare, care conform art. 126 alin. 8 lit. b din Codul Fiscal, nu sunt considerate operțiuni impozabile în România. Această opreațiune îndeplinește condițiile stabilite de Codul Fiscal iar obligația de a plăti taxa aferentă livrării efectuate de societatea petentă, revine beneficiarului livrării ulterioare (Lidl Di.), prin aplicarea mecanismului taxării inverse.
În cadrul controlului efectuat de G. Financiara în data de 23 februarie 2012, șoferii autocamioanelor utilizate pentru transport au pus la dispoziția comisarilor Gărzii Financiare documentele de transport (CMR nr. f.n/21.02.2012, CMR nr._/20.02.2012 si CMR nr. 138/21.02.2012) aferente bunurilor livrate in România, conform cărora bunurile(fructe) sunt transportate în numele furnizorului grec în România, către „Lidl România". În urma revizuirii documentelor menționate intimatul a emis Procesul verbal . nr._, prin care a confiscat bunurile transportate 21.852 kg portocale, 3.520 kg căpșuni, 13.900 kg kiwi, în valoare totală estimata de 80.000 lei pentru următoarele motive: . are ca obiect de activitate comercializarea legumelor și fructelor, nu are declarate depozite, puncte de lucru, sucursale sau filiale; fapta încalcă prevederile art. 1 lit. a și lit.e din Legea 12/1990; documentele prezentate nu pot fi considerate documente legale de proveniență a mărfurilor, societatea efectuând acte și fapte de comerț de natura celor prevăzute de codul comercial sau de alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.
Aceste constatări menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat sunt neîntemeiate în opinia petentei. Astfel, în cadrul acestei operațiuni, beneficiarul livrării ulterioare a bunurilor în România, conform facturilor emise de societatea petentă, este Lidl Di., iar faptul că pe documentele de transport la rubrica „place of delivery”, numele companiei este Lidl România în loc de Lidl Di. este o greșeală de formă și nu una de fond, a transportatorului din G. și care nu reprezintă responsabilitatea societății. Se consideră că, lipsa unor mențiuni formale de pe documentele de transport, precum numele beneficiarului livrării ulterioare, nu constituie un temei suficient pentru confiscarea bunurilor în condițiile în care niciun alt indiciu nu conduce la concluzia caracterului nereal sau nelegal al operațiunilor efectuate.
In plus, facturile emise de către O. F. Trade GmbH către Lidl Di., dovedesc substanța tranzacțiilor încheiate între petentă si beneficiarul livrării ulterioare. Mai mult, aceste facturi, precum si facturile emise de către furnizorul stabilit în G., puteau fi puse la dispoziția Gărzii Financiare Secția Județeană Ilfov, daca autoritățile le-ar fi solicitat, în vederea clarificării situației. În plus, O. F. Trade GmbH este înregistrată în scopuri de TVA în România și, prin urmare autoritățile fiscale ar fi avut posibilitatea sa contacteze societatea in vederea clarificării neconcordantelor de formă a documentelor de transport, lucru care nu a fost efectuat de către G. Financiara Secția Județeană Ilfov.
Atat documentele de transport (i.e. CMR), cat si facturile emise de către Pantazis Fruit S.A. către petenta, dovedesc proveniența bunurilor, și anume G. (i.e. la secțiunile 1 Sender (Name, address) si 22 „Signature and stamp of the sender" sunt stipulate datele de contact ale furnizorilor. Astfel, nu se poate retine faptul ca documentele de transport nu pot fi considerate documente justificative, respectiv documente legale de proveniența a mărfurilor, prin simplul fapt că numele beneficiarului livrării ulterioare este greșit. Acest fapt nu este imputabil societății și nu aceasta ar trebui sancționată pentru acest aspect, întrucât transportul a fost efectuat de, respectiv în numele furnizorilor stabiliți in G..
În speță, autoritățile Gărzii Financiare nu au contestat efectuarea livrării de mărfuri, respectiv substanța economica a acestor livrări, ci doar un aspect formal legat de completitudinea si corectitudinea documentelor de transport.
În ceea ce privește argumentația conform căreia „. are in obiect de activitate comercializarea legumelor si fructelor, nu are declarate depozite, puncte de lucru, sucursale sau filiale", se menționează că aceasta nu este o condiție stipulata de prevederile legale în vederea efectuării operațiunilor triunghiulare, singura condiție fiind ca aceasta sa fie înregistrat in scopuri de TVA in România, iar Lidl Di. este înregistrată în scopuri de TVA în România, sub numărul RO22891860. Mai mult decât atat, tipul de activitate conform clasificării CAEN desfășurata de Lidl Di. este chiar „2074 - Comerț cu amănuntul al fructelor si legumelor proaspete, în magazine specializate", conform datelor existente pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar în copie procesul verbal de contravenție a carui anulare o solicită (filele 10-11), copii ale facturilor emise de societatea petentă către Lidl Di.(filele 14,15,18,19), copii ale facturilor emise de furnizorii din G. către societatea petentă(filele 12,16,20) CMR nr. f.n/21.02.2012(f.17), CMR nr._/20.02.2012(fila13) si CMR nr. 138/21.02.2012(fila21), copii ale împuternicirii subscrisei către Leitner+Leitner Consulting SRL(filele 22-25).
Cererea este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG 32/1995.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 03.12.2012 petenta a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat desființarea în totalitate a procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/23.02.2012 și pentru următoarele considerente. S-a arătat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din Ordonanța 2/2001, agentii constatatori menționând în rubricile procesului verbal dedicate sediului contravenientului, exclusiv tara si zona metropolitană(Munchen- Germania) în care este situat sediul societatii si au omis restul componentelor necesare identificării societatii.
De asemenea, din cuprinsul procesului verbal de contravenție se poate observa că temeiul juridic invocat de către agenții constatatori este reprezentat tocmai de nerespectarea prevederilor art. 1 lit e) din Lege, coroborate cu cele ale literei a) din același act normativ, astfel se poate concluziona că motivul pentru care agenții constatatori au dispus măsura complementară a confiscării mărfii a fost cel al unei presupuse nerespectări a normelor legale privind dovedirea provenienței licite a bunurilor însă analizând documentația prezentată agenții constatatori puteau să determine proveniența mărfii precum si obiectul de activitate al societatii, respectiv comercializarea fructelor si legumelor. De altfel, în determinarea aplicabilității acestor texte de lege, relevantă este proveniența bunurilor și nu locul unde urmează a se descărca marfa. Având în vedere Decizia de îndrumare nr. 1 din 18 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secțiile Unite privind aplicarea dispozițiilor art. 1 lit.e și art. 6 din Legea 12/1990 precum și documentele depuse la dosar (scrisori de transport, facturi) solicită să se constate că s-a dovedit proveniența licită a bunurilor.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanta retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 23.02.2012, în urma controlului efectuat în ziua de 23.02.2012, ora 15:00, la O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GmbH, s-a constatat că în data de 22.02.2012 au fost identificate două autotrenuri cu nr. de înmatriculare E 4756BX/E 3828BA și E4572BX/PB4021EH având șoferi cetățeni bulgari care transportau fructe, conform CMR nr._/20.02.2012, CMR 138/21.02.2012 și CMR f.n./21.02.2012, având înscris la rubrica cumpărător - O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB Gm din Germania, iar la loc de descărcare LIDL ROMÂNIA. Din baza de date a ONRC precizăm că . nu are în obiectul de activitate „comercializarea legumelor și fructelor”, nu are declarate depozite, puncte de lucru, sucursale sau filiale. Faptele prezentate sunt descrise detaliat în nota unilaterală . nr._ din 23.02.2012 întocmită cu același prilej, din care prezentul PV face parte.
În sarcina petentei au fost reținute faptele prevăzute de art.1 lit. a și e din Legea 12/1990, fiind aplicată sancțiunea principală a avertismentului în baza art. 2 lit. f din Legea 12/1990 și sancțiunea complementară a confiscării mărfurilor conform art. 4 pct. 1 din Legea 12/1990.
În baza art. 1 lit.a din Legea 12/1990 constituie activități comerciale ilicite efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.
Potrivit art. 1 lit. e din Legea 12/1990 constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniențăse înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege.
Critica petentei referitoare la faptul că agentul constatator nu a trecut în procesul verbal toate datele de identificare ale societății sancționate apare ca neîntemeiată în acest caz, având în vedere că, elementele menționate în actul sancționator, respectiv denumire, sediul social în Munchen, Germania, cod de înregistrare DE_, sunt suficiente pentru ca instanța să aprecieze care este societatea sancționată, având în vedere și toate celelalte documente depuse la dosar, respectiv CMR și facturi din care rezultă fără putință de tăgadă, că persoana juridică în sarcina căreia s-a reținut contravenția, este O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GmbH, cu sediul social în Lohstrasse 25b D85445 Schwaig, Munchen, Germania. Ori, dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2 /2001 prevăd necesitatea inserării în procesul verbal de contravenție a datelor de identificare ale persoanei juridice, precum denumirea și sediul social, tocmai pentru a nu se crea confuzii cu privire la persoana juridică sancționată. Constatând că din acest punct de vedere lucrurile sunt evidente și ținând cont că nici petenta nu a susținut că nu ar fi societatea avută în vedere la întocmirea procesului verbal de contravenție, instanța va respinge această apărare ca neîntemeiată.
În fapt, instanța reține că în data de 22.02.2012 comisarii din cadrul Gărzii Financiare D. au sigilat în punctul de trecere a frontierei B., autotrenul cu nr. de înmatriculare E4752BX/E3828EA aparținând societății de transport SEA TRANS din Bulgaria care transporta cantitatea netto de 19.432 kg fructe, respectiv 15.180 kg portocale și 3.520 kg căpșuni, achiziționate din G. conform CMR nr._/20.02.2012, având înscris la rubrica cumpărător O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GmbH din Munchen Germania, iar la locul de descărcare era precizat LIDL ROMÂNIA. În data de 23.02.2012, comisari din cadrul Gărzii Financiare Ilfov au preluat de la comisarii Gărzii Financiare Argeș autocamionul cu nr de înmatriculare E4572BX/PB4021EH, aparținând aceleiași firme de transport din Bulgaria, încărcat cu cantitățile brutto de 15.080 kg kiwi și 6.336 kg portocale, conform celor două CMR-uri având înscrise la rubrica cumpărător O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GmbH din Munchen Germania iar la locul de descărcare a mărfurilor, pe CMR f.n./21.02.2012 era înscris C2/SK/HU Lidl, iar pe CMR nr. 138/21.02.2012 era înscris Lidl România. Și acest autotren a intrat în țară pe la punctul de trecere a frontierei B., fiind însoțit de echipe de comisari ai Gărzii Financiare până în județul Ilfov unde a fost sigilat de comisarii Gărzii Financiare Ilfov.
În data de 23.02.2012, orele 12:00 comisarii Gărzii Financiare Ilfov s-au prezentat la depozitul Lidl Di. unde erau parcate cele două camioane sigilate și au luat legătura cu directorul financiar al ., C. A. M., care a trimis doi reprezentanți ai Sc Lidl Di. pentru a clarifica situația. Comisarii Gărzii Financiare au considerat că aceștia nu puteau clarifica aspectele legate de locul de descărcare a celor două transporturi având în vedere că aceștia nu erau angajați ai . și au emis invitația . nr._/23.02.2012 pentru . în vederea continuării controlului, au preluat cele două autotrenuri încărcate cu marfă și au confiscat marfa fiind întocmit PVCSC . nr._/23.02.2012. S-a procedat la desigilarea celor două autocamioane, la cântărirea mărfurilor rezultând: 21.460 kg portocale, 3.520 kg căpșuni și 13.240 kg kiwi, mărfurile fiind lăsate în custodie la . în baza procesului verbal de custodie.
Această situație de fapt rezultă din Nota unilaterală . nr._ întocmită de comisarii Gărzii Financiare în data de 23.02.2013 (fila 57). La aceiași dată s-a întocmit și procesul verbal de contravenție . nr._/23.02.2012.
În data de 24.02.2012 a fost luată o notă explicativă lui S. R. (fila 62), în calitate de împuternicit ., care a declarat că nici . și nici . nu au legătură cu cele două transporturi de fructe din data de 22.02.2013 și 23.02.2013, comenzile aferente acestor transporturi fiind efectuate de SC Lidl Di.. Furnizorul O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GmbH a confirmat în scris comanda către această societate, iar facturile au fost emise către SC Lidl Di..
În data de 27.02.2012 a fost întocmită nota de constatare . nr. 4229 (fila 72) în care comisarii Gărzii Financiare au consemnat fapul că . nu a efectuat niciodată achiziții intracomunitare de legume – fructe având ca obiect de activitate principal „activități ale direcțiilor, birourilor administrative centralizate”, iar . nu a efectuat în cursul anului 2012 achiziții intracomunitare de legume și fructe.
Raportat la aceste aspecte precum și la înscrisurile depuse la dosar instanța constată că petenta a făcut dovada provenienței licite a mărfurilor iar fapta contravențională prevăzută de art. 1 lit. e din Legea 12/1990 nu există în acest caz. Astfel, declarațiile date de reprezentantul . în fața agentului constatator se coroborează cu documentele de proveniență a mărfii, respectiv CMR nr._ având drept expeditor societatea Pantazis Fruit SA, CMR fn. având drept expeditor societatea AS Neos Aliakmon, CMR nr. 138 având drept expeditor societatea Kessidi Bross SA, factura comercială nr._ emisă de Pantazis Fruit S.A., factura comercială nr. 039 emisă de societatea Neos Aliakmon și factura comercială nr. C688 emisă de societatea Kessidi Bross SA, din care rezultă că marfa a fost cumpărată de petentă de la furnizori din G. și a fost vândută mai departe în cadrul unei operațiuni triunghiulare intracomunitare către SC Lidl Di., fiind emise facturile fiscale nr. 2013-_, nr. 2013-_, nr. 2013-_ și nr. 2013-_.
Potrivit dispozițiilor legale amintite prin documente de proveniențăse înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege. Ori, în acest caz petenta a depus la dosar scrisori de transport și facturi fiscale care dovedesc traseul mărfurilor de la expeditor până la beneficiarul final. Trebuie menționat că deși la momentul efectuării controlului de către comisarii Gărzii Financiare marfa nu era însoțită de facturi fiscale, acestea fiind depuse la dispoziția autorităților ulterior în cursul cercetărilor, respectiv la data de 24.02.2013, în cauză își găsește aplicabilitate Decizia nr. 1/2002 a Curții Supreme de Justiție, conform căreia prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor, ce nu erau însoțite în momentul constatării contravenției, de astfel de documente, atrage anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii și restituirea mărfii confiscate, sau a contravalorii acesteia, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
În ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 1 lit. a din Legea 12/1990, reținută în sarcina petentei întrucât pe scrisorile de transport ce însoțeau marfa la rubrica “loc de descărcare” a fost trecut “Lidl România”, iar din baza de date a ONRC rezultă că Lidl România SRL nu are în obiectul de activitate comercializarea legumelor și fructelor și nu are declarate depozite, puncte de lucru, sucursale sau filiale, instanța constată că și în acest caz petenta a dovedit o altă situație de fapt prin facturile fiscale depuse la dosar, respectiv faptul că destinatarul mărfii era SC Lidl Di. și nu .. Faptul că pe CMR nu apare denumirea în întregime a societății comerciale nu golește de conținut tranzacția comercială efectuată și nu dovedește în sine caracterul ilicit al acesteia, intimata neputând justifica pericolul social produs în cauză printr-o asemenea eroare de formă. Atâta timp cât din facturile fiscale depuse la dosar, din declarațiile reprezentanților societății comerciale . precum și din faptul că cele două autotrenuri încărcate cu marfa confiscată erau parcate la depozitul SC Lidl Di., instanța reține că acesta era destinatarul transporturilor respective, iar această societate comercială trebuia verificată de G. F. cu privire la legalitatea tranzacției efectuate, cu atât mai mult cu cât la momentul efectuării cercetărilor comisarii au avut la dispoziție toate documentele fiscale prezentate instanței.
De altfel, trebuie menționat că potrivit art. 4 din Convenția de la Geneva din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, scrisoarea de trăsură reprezintă un înscris întocmit pentru a proba existența unui contract de transport în special în relația expeditor-transportator, dar absența, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează valabilitatea contractului de transport în sine. Prin urmare, fiind un înscris ad probationem și nu ad validitatem, existența și regularitatea contractului de transport pot fi dovedite cu alte mijloace de probă, cum sunt facturile fiscale. Scrisoarea de trăsură este întocmită de către expeditor, în speța de față acesta fiind societatea comercială grecească pentru fiecare tranzacție în parte, iar expeditorul este răspunzător de inserarea tuturor datelor în acest document, inclusiv a denumirii și sediului destinatarului, după cum prevede art. 7 coroborat cu art. 6 alin. 1 lit. e din convenția amintită. Și art. 11 din același act normativ este edificator în acest sens prevâzând că în vederea indeplinirii formalitatilor de vama si a altora care trebuie facute inainte de
eliberarea marfii, expeditorul trebuie sa anexeze la scrisoarea de trasura sau sa puna la dispozitia transportatorului documentele necesare si sa-i furnizeze toate informatiile cerute. Transportatorul nu este obligat sa examineze daca aceste documente si informatii sunt exacte sau suficiente. Expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficienta sau din neregularitatea acestor documente si informatii, în afară de cazul în care culpa este a transportatorului.
Ori, în situația de față societatea petentă nu este expeditorul mărfii și nu a întocmit CMR-urile depuse la dosar, fiind practic numai un intermediar în cadrul acestei operațiuni triunghiulare de achiziții intracomunitare de bunuri. Răspunzătoare pentru modalitatea de întocmire a scrisorilor de transport sunt societățile grecești care au întocmit documentele și au expediat marfa.
În aceste condiții, se concluzionează că petenta a probat proveniența licită a bunurilor, iar scrisorile de transport nu au fost emise de aceasta pentru a i se putea imputa eventuale inadvertențe. Pe de altă parte, intimata nu a putut evidenția în cursul cercetărilor judecătorești pericolul social care s-a produs sau care se putea produce prin menționarea inexactă a denumirii și sediului social al destinatarului mărfurilor. De altfel, prin procesul verbal de contravenție întocmit, chiar intimata a apreciat că fapta prezintă un pericol social scăzut având în vedere că s-a aplicat sancțiunea contravențională principală „avertisment”. Cu toate acestea, sancțiunea contravențională complementară a confiscării mărfurilor este de o severitate sporită, atâta timp cât cantitatea de marfă și valoarea acesteia este foarte mare, constând în 3.520 kg căpșuni, 13.240 kg kiwi și 21.460 kg portocale în valoare totală de 82.406 lei.
Prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, fapta reținută în sarcina petentei reprezintă faptă contravențională și nu penală, însă tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei sancțiuni complementare de o severitate sporită.
Astfel, prin raportare la acest aspect, instanța concluzionează că fapta reținută reprezintă o „acuzație în materie penală” în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie contravențională (Cauza P. împotriva României).
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. În aceste condiții, instanța reține că intimatul nu a reușit să probeze existența faptelor contravenționale reținute în sarcina petentei, fapt pentru care se impune anularea procesului verbal de contravenție.
Conform art. 41 alin. 2 din OG 2/2001 în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept iar dacă bunurile au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui în
drept o despagubire care se stabileste în raport cu valoarea de circulatie a bunurilor. În cauza de față marfa confiscată a fost valorificată de Direcția Generală a Finanțelor Publice fiind emisă factura fiscală nr. A822/28.02.2012 pentru suma de 82.406 lei (fila 163), sumă pe care petenta a solicitat-o drept contravaloare a mărfii confiscate.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a admite plângerea contravențională formulată de către petenta O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GmbH în contradictoriu cu intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare, împotriva procesului-verbal . nr._/23.02.2012, și dispune restituirea către petentă a contravalorii mărfii confiscate în cuantum de 82.406 lei.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, în baza art. 274 C.pr.civ. va obliga intimatul, care se află în culpă procesuală, la plata către petentă a sumei de 4.955,30 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat de 4.375,3 lei și cheltuieli de traducere înscrisuri de 580 lei - conform facturi și extras de cont depuse la dosar (filele 167-169). În schimb, în ceea ce privește cheltuielile de transport în cuantum de 579,86 lei, având în vedere că nu au fost depuse documente justificative, respectiv bonuri fiscale, bilete mijloace de transport care să dovedească existența și cuantumul acestor chelltuieli, instanța va respinge această cerere ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulata de petenta O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GmbH, PRIN REPREZENTANT LEITNER+LEITNER CONSULTING SRL cu sediul în București, .. 2 - 4, sector 2 în contradictoriu cu intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GARZII FINANCIARE cu sediul în București, ..10, sector 3.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/23.02.2012. Dispune restituirea către petentă a contravalorii mărfii confiscate în cuantum de 82.406 lei.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă intimata la plata către petentă a sumei de 4.955,30 lei reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de traducere înscrisuri.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.04.2013.
Președinte, Grefier,
Red: jud. FAL Tehndact. Gref. CL 4 ex/14.06.2013
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința Publică din data de 25.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent O. F. TRADE LEBENSMITTELVERTRIEB GMBH, PRIN REPREZENTANT LEITNER+ LEITNER CONSULTING SRL si pe intimat COMISARIATUL GENERAL AL GARZII FINANCIARE, având ca obiect plângere contravenționala ., nr._/23.02.2012
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru petenta apărător V. R. cu împuternicire avocațială la dosar,lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează faptul că s-a pus în vedere petentei prin reprezentant să depună la dosar copii traduse de pe facturile și chitanțele de la filele 12-21 din dosar si de pe documentul de la fila 51, prin serviciul registratură, la data de 20.03.2013 petenta a depus la dosar înscrisuri, iar la data de 22.03.2013 intimatul a depus la dosar cerere de amânare a cauzei având în vedere faptul că, consilierul juridic al societatii se afla in concediu legal de odihnă,după care,
Reprezentantul petentei se opune amânării cauzei având în vedere faptul că, doamna consilier putea să arate că la acest termen de judecată se afla în concediu legal de odihnă; depune la dosar cerere precizatoare cu privire la cuantumul câtinii obiectului capătului de cerere privind obligarea intimatei la restituirea contravalorii mărfii confiscate și înscrisuri.
Instanța, respinge cererea de amânare a cauzei formulata de intimat având în vedere că nu s-a depus dovada concediului de odihnă.
Reprezentantul petentei arată că nu mai sunt alte cereri de formulat si probe de administrat si solicită judecata cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta solicită să se constate că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate pentru lipsa completării sediului, solicită a se constata că s-a făcut dovada că există documente de proveniență a bunurilor, comunicate intimatei la momentul confiscării mărfii. Pentru aceste motive solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, obligarea intimatei la plata contravalorii mărfii confiscate si valorificate, în cuantum de 82.406 lei. Cu cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
INSTANTA
Pentru ca părțile să depună concluzii scrise, va dispune amânarea pronunțării cauzei, sens in care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la 01.04.2013.
Pronunțata in ședința publică azi, 25.03.2013
Președinte, Grefier,
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 01.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, consideră necesar amânarea pronunțării, sens în care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la 03.04.2013
Pronunțată în ședința publică azi, 01.04.2013
Președinte, Grefier
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 03.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, consideră necesar amânarea pronunțării, sens în care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la 04.04.2013
Pronunțată în ședința publică azi,03.04.2013
Președinte, Grefier
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 6672/2013. Judecătoria BUFTEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3047/2013. Judecătoria... → |
|---|
